Poate CNA să te amendeze sau să-ți dea jos videoul de pe internet dacă ești un simplu cetățean?

Ce spune legea: adevăratele puteri ale CNA când vine vorba de conținutul online

Până de curând, CNA se ocupa exclusiv de televiziuni și posturi de radio, dar prevederile europene ne-au adus o schimbare importantă. 

În 2022, România a transpus în legislația națională Directiva europeană privind serviciile mass-media audiovizuale, care a extins puterea autorităților audiovizuale și asupra platformelor online. 

Practic, această directivă le cere statelor membre să impună reguli mai stricte pentru conținutul video distribuit pe internet, în special pentru așa-numitele „platforme de partajare video”, cum sunt YouTube, TikTok sau Facebook, dar și pentru alte servicii care oferă conținut video.

La noi, transpunerea acestei directive s-a făcut printr-o modificare a Legii audiovizualului din 2002. Noile prevederi îi permit CNA să intervină în cazul unor videoclipuri online care au conținut ilegal, cum ar fi discurs instigator la ură, violență excesivă, conținut periculos pentru minori sau dezinformare gravă. Așa a fost extinsă, practic, puterea CNA și la platformele online.

Concret, dacă o platformă precum una din marile rețele de socializare găzduiește un videoclip care încalcă aceste reguli, CNA poate cere eliminarea lui sau poate impune restricții de vizibilitate. Îi poate cere platformei și „să afișeze un avertisment către utilizatori în momentul accesării acestui conținut sau să dezactiveze contul utilizatorului pe o perioadă de până la 12 luni”.

Mai mult, modificările Legii audiovizualului prevăd sancțiuni și pentru utilizatorii platformelor. Cei care postează conținut ilegal (cum ar fi videoclipuri care incită în mod clar la ură sau violență împotriva unor persoane sau grupuri pe criterii precum sex, rasă, religie, orientare sexuală, dizabilități sau videoclipuri care instigă la terorism, de exemplu) pot fi sancționați de CNA cu amenzi cuprinse între 2.000 și 30.000 de lei, în funcție de gravitatea faptei.

De asemenea, platformele sunt obligate să aibă mecanisme prin care utilizatorii să poată semnala conținutul ilegal și să implementeze măsuri pentru protejarea publicului, în special a minorilor. 

De ce s-a apucat CNA abia acum de dat jos clipuri de pe internet?

Și totuși, având în vedere că CNA avea, aparent, puteri în acest sens încă din 2022, de ce nu a început să dea jos conținut online de atunci? De ce acum? Lucrurile sunt mai puțin clare aici. 

Digital Services Act (DSA)  e un regulament european care își propune să tragă la răspundere giganții tech pentru conținutul de pe platformele lor, pe care România l-a transpus prin Legea nr. 50/2024. Conform acestei legi, CNA este responsabil pentru monitorizarea și reglementarea conținutului video care intră sub incidența Legii audiovizualului.

Practic, Legea 50/2024 a adus două schimbări esențiale:

1. A clarificat cine supraveghează platformele mari (VLOPs) și cum se aplică regulile. ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații) a primit rolul de coordonator al serviciilor digitale în România, dar fără să se ocupe direct cu verificarea și eliminarea conținutului ilegal online. Rolul ANCOM este să colaboreze cu autorități precum CNA. 
2. A introdus un mecanism european de sancțiuni. Dacă platformele ignoră ordinele de eliminare ale CNA, ANCOM poate interveni, iar România poate sesiza Comisia Europeană, care are puterea de a impune amenzi uriașe (de până la 6% din venitul global al platformei).

Ioana Avădani, președintele boardului Centrului pentru Jurnalism Independent, adaugă că, dincolo de uneltele legislative, eterna problemă a CNA e legată de resurse. 

„CNA nu a avut niciodată suportul material necesar. Asta este marea problemă, în general. Dacă o autoritate are puteri sau atribuții sporite, trebuie să aibă și un buget cu ajutorul căruia să și poată să facă lucrurile respective. De azi monitorizezi internetul. Dar știi să o faci? Ești școlit? Ai instrumentele de monitorizare? Ai suficienți monitori? Ai un mecanism interior pentru asta? Sunt lucruri care necesită timp și bani”, explică ea.

Își extinde CNA prea mult puterile?

Chiar și așa, nu putem spune că CNA ar avea acum mai multe resurse față de 2022, însă intrarea în vigoare a DSA, urmată de contextul alegerilor prezidențiale au forțat mâna Consiliului, iar instituția a decis să se implice mai activ în zona online.

Însă când vine vorba de baza legală a acestor acțiuni, lucrurile sunt mai puțin clare. CNA are acoperire legală, însă se bazează pe o interpretare a legii care poate fi considerată forțată.

Ca să poată lua astfel de măsuri, CNA își justifică competența prin faptul că cei care postează conținutul ilegal încalcă legea audiovizualului din 2002. Practic, CNA încadrează utilizatorii platformelor online la „furnizori de servicii media audiovizuale”:

„Din analiza acestor decizii („ordine de eliminare”) reiese că CNA aplică legislația audiovizuală, în integralitatea ei, tuturor persoanelor care postează conținut audiovizual pe internet, deci inclusiv unor persoane publice sau private care nu sunt furnizori de servicii media audiovizuale. Astfel de cazuri în care CNA a dispus sancționarea referindu-se la legislația audiovizuală au vizat, de exemplu, un utilizator numit muepsd0 ANNA, sau doi politicieni, Diana Șoșoacă și George Simion”, conform unui comunicat al Asociației pentru Tehnologie și Internet”.

Cine e și cine nu e furnizor de servicii audiovizuale?

Conform legii, furnizorul de servicii audiovizuale e definit ca „persoană fizică sau juridică având responsabilitate editorială pentru alegerea conținutului audiovizual al serviciului media audiovizual și care stabilește modul de organizare a acestuia”. E o definiție din 2002 care lasă loc interpretărilor și face ca utilizatorii obișnuiți ai platformelor să fie greu de încadrat.

Însă Valentin Jucan, vicepreședintele CNA, spune că nu ar fi vorba neapărat de această încadrare:

Totuși, din deciziile de eliminare publicate pe site-ul instituției, CNA citează legea care privește furnizorii de servicii audiovizuale atunci când justifică faptul că acel conținut este ilegal: „încalcă prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului”. Reiese de aici că cetățenii de rând sunt, într-adevăr, considerați de CNA furnizori de servicii media audiovizuale.

E nuanța esențială din toată dezbaterea legată de rolul CNA în mediul online: poate această instituție să intervină și asupra conținutului utilizatorilor obișnuiți? Pot fi ei tratați în același mod ca jurnaliștii sau ca o instituție de presă? O astfel de încadrare poate să fie forțată și poate duce la excese din partea CNA. 

Un furnizor de servicii media audiovizuale este, consideră Bogdan Manolea, directorul executiv Asociației pentru Tehnologie și Internet (ApTI), „un profesionist care are un serviciu comercial din care face bani prin conținut audio-video”. 

Legal, un furnizor de servicii media audiovizuale alege programele care sunt distribuite. Responsabilitatea editorială implică o decizie activă cu privire la modul în care conținutul este prezentat publicului, în cadrul unei structuri organizate, fie printr-o grilă de programe (în cazul televiziunii), fie printr-un catalog online (în cazul platformelor de video on-demand, ca Netflix sau Max).

Însă, în cazul utilizatorilor obișnuiți ai platformelor nu se poate spune că au același tip de control asupra organizării și structurilor conținutului pe care îl postează. Deși ei contribuie la fluxul de informații și videoclipuri disponibile pe platforme, nu intră într-un mecanism de responsabilitate editorială clasic.

De altfel, în cazul televiziunilor și posturilor de radio, CNA sancționează instituțiile media, nu jurnaliștii direct, practic cei care ar fi echivalentul direct al utilizatorilor obișnuiți ai platformelor, după cum notează și Ioana Avădani: „CNA trebuie să aibă o relație cu platformele, nu cu mine ca utilizator al platformelor. Ele au obligații clare”, explică ea.

E nevoie de legi mai clare în lupta CNA cu conținutul dăunător online

Peisajul legal tulbure nu face decât să slăbească legitimitatea deciziilor CNA. Chiar dacă aceste măsuri pot fi bune pe fond, au nevoie de o încadrare legală mult mai clară.

O schimbare care s-ar putea face ar fi o discuție privind felul în care încadrăm influencerii, aceste persoane pe care ne e greu să le definim, dar, pentru că sunt influente și au un impact mai mare, ar trebui să aibă prioritate când vine vorba de monitorizarea conținutului postat. 

„E o discuție la nivel european aici. Nu cumva și vloggerii care fac bani din activitatea lor ar trebui încadrați la furnizori de servicii audiovizuale? Sunt diverse încadrări în statele europene. În Spania, de exemplu, au creat o categorie specială în lege pentru vloggeri, însă doar cei care fac peste 300.000 de euro pe an din acea activitate. E nevoie de niște criterii clar stabilite prin lege, cu siguranță”, explică Bogdan Manolea.

ERGA, organizația europeană care adună autoritățile de reglementare din domeniul audiovizual, inclusiv CNA, a publicat în 2021 și 2022 rapoarte care analizează cum ar putea vloggerii să fie reglementați ca furnizori de servicii media audiovizuale. Aceste rapoarte discută criteriile și obligațiile care ar putea fi relevante pentru această categorie, cu exemple din Austria, Belgia, Germania și Olanda.

Ar fi nevoie și de o evaluare mai nuanțată a situațiilor specifice, nu sancționați toți utilizatorii la fel, ceea ce oricum e imposibil, logistic vorbind. De exemplu, când vine vorba de persoane care postează informații false, trebuie văzut contextul mai larg.

Problema de bază este că internetul s-a dezvoltat în ultimii ani nesupravegheat, iar statul român nu s-a adaptat și nu și-a creat anticorpii necesari pentru a se lupta cu discursul urii, instigarea și dezinformarea online. Nu avem un sistem eficient, dezvoltat treptat așa că recurgem la astfel de soluții.

„Discursul legionar e prezent pe internet de ani de zile și abia când a ieșit mai clar la iveală acum în toamnă, s-au luat măsuri. Ce face CNA-ul acum este doar o oglindire a lipsei unui mecanism de apărare a statului român”, spune Avădani.

Astfel, devine evident că reglementările existente nu sunt suficient de clare sau de bine adaptate la realitățile online actuale. Chiar dacă CNA încearcă acum să răspundă rapid la aceste probleme, e nevoie de soluții pe termen lung. 

„Curățarea spațiului public de dezinformare nu se face printr-o singură măsură și clar nu doar prin eliminarea conținutului. Crucial, ea trebuie făcută prin oferirea de informație credibilă din partea autorităților, care la rândul lor trebuie să fie credibile. Aici avem mult de lucru, dar măcar informația să fie în spațiul public. Trebuie educație media, ca oamenii să-și dezvolte singuri măcar abilitatea de a pune a-și întrebări despre textul, imaginea sau videoclipul din fața lor”, explică Ioana Avădani.

Credit foto: Gang Wang | Dreamstime.com