De la Colectiv, s-au construit 2 spitale și 8 stadioane. Lista investițiilor care ne arată o țară cu priorități cu susul în jos

Explozia de la depozitul GPL din Crevedia, în care două persoane au murit și 56 au fost rănite, redeschide rănile lăsate în urmă de tragedia de la Colectiv. La fel ca atunci, cei cu arsuri grave au fost transportați peste granițe pentru a fi tratați. Asta fiindcă nu au unde să primească îngrijiri în țară. Spre deosebire de 2015, însă, transferul s-a întâmplat mult mai repede acum, ceea ce e o șansă în plus pentru răniți.

Dar cei rămași la tratament aici se lovesc de aceeași realitate care nu s-a schimbat de la Colectiv: nu avem ce ne trebuie pentru a-i trata corespunzător pe toți. În România, sunt 280 de paturi destinate pacienților cu arsuri, dar doar 24 de paturi („circa 30”, spune Alexandru Rafila) unde pot fi tratați pacienți cu arsuri majore – toate, în București, potrivit datelor oficiale din 2019.

În ciuda traumei naționale reprezentate de tragedia de la Colectiv, spitalele au fost – și în ultimii opt ani, ca în ultimii 30 – mai degrabă sursă de promisiuni electorale, programe politice și bani aruncați pe machete, care, după conferințe de presă sau oportunități de imagine, au rămas în sertare. De construit, nu s-a băgat nici măcar o cazma. Nu pentru spitale sau centre speciale pentru pacienții cu arsuri grave. Pentru alte tipuri de construcții s-au găsit și bani, și voință politică, și expertiză, și interes. Un exemplu sunt stadioanele de fotbal.

Citește și:

Câți bani înghit stadioanele din România și de ce nu știe statul să facă profit din ele

2015-2023: 8 stadioane noi vs 2 spitale noi

În perioada pe care am menționat-o, adică de la tragedia Colectiv încoace, în România s-au construit opt stadioane nou-nouțe. Spitale noi sunt doar două: la Mioveni, dat în folosință în 2019, și cel al Asociaței Dăruiește Viață, încă nedat în folosință.

Primul stadion nou din ultimii opt ani a apărut la Craiova. „Noul Oblemenco” a costat 52 de milioane de euro, are o capacitate de peste 30 de mii de locuri și a avut probleme încă dinainte de inaugurare, la una dintre copertinele stadionului care nu se îmbina cum trebuie. Anul trecut, arena doljeană a avut încasări de puțin peste 2 milioane de lei, iar întreținerea arenei a costat peste 11 milioane lei, după cum arată datele culese de Panorama.ro.

Și al doilea cel mai mare oraș din Oltenia, Târgu Jiu, a beneficiat de un nou stadion. Ridicat în 2019, stadionul gorjean are o capacitate de puțin peste 12 mii de locuri și a costat, totuși, 28 de milioane de euro. Arena cochetă din Târgu Jiu nu a mai apucat să prindă perioada de glorie a echipei locale, Pandurii. Într-o ilustrare absolut caragialescă a felului în care ne prioritizăm uneori nevoile, stadionul a ajuns locul în care aterizează elicoptere SMURD, atunci când pe heliportul pentru urgențe medicale se organizează Festivalul Berii.

În 2020, primul an de pandemie, au fost ridicate alte două stadioane. Este vorba de Arcul de Triumf din Capitală, o mică arenă destinată inițial naționalei de rugby, dar care în ultimele luni a devenit o adevărată supapă pentru formațiile de fotbal din Capitală. A costat nu mai puțin de 24 de milioane de euro, deși are o capacitate de numai 8.000 de locuri.

În același an, s-a ridicat la Arad și noua arenă „Francisc Neuman”. Are o capacitate de peste 12.000 de locuri și a costat 14 milioane de euro, fiind cea mai ieftină dintre noile stadioane ridicate în acești opt ani.

Anul următor, au fost construite alte două stadioane. E vorba de Stadionul Sepsi din Sfântu Gheorghe, cu o capacitate de 8.400 locuri. Nota de plată a fost achitată de la Budapesta, însă. Guvernul maghiar a fost cel care a plătit cele 25 de milioane de euro de care a fost nevoie pentru ridicarea stadionului.

Tot în 2021, s-a ridicat în București și noul stadion Ghencea. Cu o capacitate de 31.254 de locuri, este a doua cea mai mare arenă din România, dar și a doua cea mai scumpă, după ce a costat 95 de milioane de euro. Stadionul Steaua a fost la mijlocul unei dispute dintre Clubul Sportiv al Armatei și FCSB, cele două echipe care își dispută istoria Stelei, dispută care a ajuns până la biroul premierului.

În 2022 au mai fost inaugurate două stadioane. E vorba de Rapid, cu o capacitate de peste 14.000 de locuri și un cost de 37 de milioane de euro, și de noul stadion din Sibiu, care are tot o capacitate de peste 12.000 de locuri și un cost de 32 de milioane de euro.

Nu în ultimul rând, în 2023 a fost redeschis stadionul de la Târgoviște, cel care a suferit lucrări importante și costisitoare de modernizare. Închis în 2019, când echipa locală a promovat, lucrările la arenă au fost finalizate la începutul actualului sezon fotbalistic, când Chindia Târgoviște s-a reîntors în Liga 2. Și cu toate că noul stadion din Târgoviște este aproape complet renovat, Ministerul Dezvoltării tot a aprobat construirea unui nou stadion în municipiul dâmbovițean, care va costa alte 70 de milioane de euro.

Constanța, Pitești, Timișoara, Oradea și Hunedoara vor avea și ele parte de noi stadioane, în următorii cinci ani.

Așadar, dacă recapitulăm, doar cele șapte stadioane de capacitate mare (fără cel de la Sfântul Gheorghe, platătit de Ungaria, și cel modernizat, de la Târgoviște) au costat peste 300 de milioane euro.

În schimb, Spitalul Orășenesc de la Mioveni, a cărui construcție a durat trei ani și jumătate, a costat 68 de milioane de euro. Iar spitalul de copii construit de Asociația Dăruiește Viață, care se află în proces de recepție, urmând să fie donat statului, a costat, până vara trecută, 25 de milioane de euro.

2015-2023: Zero centre de mari arși

Dacă la stadioane noi din bani publici, statul român a avut spor, în ceea ce privește centrele atât de necesare pentru tratarea marilor arși au rămas în același punct ca în 2015: zero*. Astericsul apare pentru că, în sfârșit, tocmai a început construcția unei noi secții de mari arși, la Timișoara. Investiția se ridică la 66 de milioane de euro, bani care provin de la Banca Mondială.

Lucrările ar fi trebuit să demareze încă din 2014, când a fost aprobată o Hotărâre de Guvern pentru nu mai puțin de patru centre pentru marii arși. Pe lângă secția de la Timișoara, mai fuseseră aprobate atunci două astfel de centre la București și încă unul la Târgu Mureș.

„A fost multă birocrație, multă delăsare și ani de zile în care lumea nu s-a interesat”, spunea fosta ministră a Sănătății, Sorina Pintea, într-o intervenție din 2018. Tot atunci, Pintea înainta și „un termen realist” la care aceste centre să fie gata: după 2020.

Pe 22 august, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a semnat contractul pentru pentru construirea unui centru de mari arși în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, din București. Lucrările vor începe în prima săptămână din septembrie. Cu această ocazie, Rafila a precizat și că, până la finalul anului, ar urma să fie semnat și contractul pentru construirea centrului de la Târgu-Mureș.

Așadar, în opt ani de zile, raportul stadioane-spitale arată invers față de nevoile cetățenilor. Am reușit să construim opt stadioane de la zero (e inclus aici și cel finanțat de Budapesta, la Sfântu Gheorghe), dar niciun centru de mari arși. Nu că ar fi o problemă construcția de stadioane. Ba dimpotrivă. Infrastructura sportivă este necesară pentru a putea produce performanțe în sport, care, la rândul lor, aduc beneficii pe orizontală în numeroase alte domenii. Însă, nu putem să nu ne uităm la acest raport și să ne întrebăm dacă nu cumva oare am pus din nou carul înaintea boilor.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș