Nu știe dreapta ce face stânga?

De remarcat că atât Adina Vălean, cât și Corina Crețu au ocupat funcția de vicepreședinte al Parlamentului European anterior numirii în Colegiul comisarilor. Așadar, dacă ar fi să stabilim vreun șablon pentru următorul comisar român, Victor Negrescu s-ar potrivi profilului. 

În plus, pentru că ultimii doi comisari au fost femei, e lesne de înțeles că Guvernul de la București poate ridica pretenția să trimită un bărbat de data aceasta și să lase echilibrarea de gen în sarcina altor țări. Doar că, în proporție covârșitoare, statele care și-au anunțat deja candidații au optat pentru bărbați. 

Tot în 15 iunie, Marcel Ciolacu afirma că negocierile pentru nominalizarea unui comisar din partea României începuseră cu șase luni înainte. 

Curios e că pe 9 iulie, la bilanțul mandatului său de comisar pentru Transporturi, Adina Vălean lăsa de înțeles că Guvernul de la București nu făcuse până în acel moment niciun demers în direcția negocierilor cu Ursula von der Leyen. E puțin târziu, spunea ea, „eu nu știu, dar poate a făcut-o deja, România ar fi trebuit să participe la creionarea noii arhitecturi a Comisiei Europene. Portofoliile nu vor rămâne așa. În funcție de priorități, se vor desena noi portofolii și atunci, în momentul în care participi la discuția despre ele, îți poți face deja o idee despre care ți s-ar potrivi și pe care l-ai dori”.

În opinia Adinei Vălean, Guvernul României și-a stabilit o țintă foarte vagă când a spus că își dorește un domeniu economic, în condițiile în care numeroase portofolii au legătură cu economia.

„România nu e o țară în zona euro, nu are cum să primească un portofoliu de influență pe ceea ce înseamnă domeniul financiar, pentru că țările din zona euro vor dori să aibă un cuvânt de spus acolo, nu să pună pe cineva din afară. Comerțul internațional e un portofoliu de mare vizibilitate… Este România un campion în comerțul internațional?”, se întreba ironic Adina Vălean. 

Întrebată cum se vede din străinătate faptul că România pare să fi lăsat pe ultima sută de metri nominalizarea unui candidat, analista Zselyke Csaky ia în considerare două scenarii: 

„Fie subiectul nu e considerat unul foarte important, fie e considerat foarte important și e o concurență mare pentru postul respectiv. Politic vorbind, poziția de comisar este una foarte valoroasă și mulți râvnesc la ea. E ca un trofeu. Cei care nu-l obțin vor vrea altceva în schimb”, spune experta din cadrul Center for European Reform. 

Candidatul-surpriză

La fel de posibil e ca această întârziere să aibă o altă explicație: „Am văzut că s-a vehiculat și pe la noi discuția cu Înaltul Reprezentant pentru Ucraina, care este un portofoliu de prestigiu, dar fără o putere reală a oricărui personaj care s-ar afla la conducerea acelui portofoliu”, a declarat pentru Panorama Doru Franțescu. „Poate va avea ceva buget, dar va fi un buget de reconstrucție a Ucrainei. E un portofoliu prestigios, un fel de ministru al Apărării mai mic sau un ministru de Externe mai mic, dar care asigură prestigiul persoanei respective și atât”.

E o „fișă a postului” care i s-ar putea potrivi președintelui Iohannis, căruia nu i s-au concretizat ambițiile de a conduce NATO și nici vreuna din cele trei funcții de top ale UE: președinția Comisiei, a Consiliului European sau cea de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe. Așadar, șeful statului mai are șanse să-și treacă în CV acest mandat, care va avea vizibilitate maximă pe scena internațională, în condițiile actuale.

Dacă acest portofoliu dedicat situației din Ucraina nu reprezintă o certitudine, sunt altele pe care Ursula von der Leyen le-a bătut în cuie din momentul în care a cerut votul de încredere al Parlamentului European pentru un nou mandat. Vorbim despre comisarul pentru Apărare, cel pentru Locuințe și cel pentru Spațiul Mediteranean. 

Portofoliul pentru Apărare a fost printre cele mai râvnite în momentul în care s-a anunțat crearea lui. Mulți politicieni europeni au visat să ia frâiele apărării europene, dar a devenit repede clar că importanța se va rezuma la descriere, nu și la atribuții. În viitorul apropiat, apărarea colectivă va continua să fie prerogativa NATO. Cu excepția Austriei, Ciprului, Irlandei și Maltei, celelalte 23 de state UE sunt și membre ale Alianței Nord-Atlantice. 

Încotro se îndreaptă Comisia Europeană

Toate aceste portofolii noi se regăsesc în ghidul Ursulei von der Leyen pentru următorii cinci ani la conducerea Executivului european. A fost publicat la jumătatea lunii iulie și reprezintă practic un rezumat al programului său de guvernare pentru perioada 2024-2029.

„Cu aceste orientări politice (Ursula von der Leyen, n.r.) a încercat să mulțumească pe toată lumea și în același timp să răspundă provocărilor actuale. De aceea au apărut noi posturi de comisari”, a explicat Zselyke Csaky.

Orientarea către economie și apărare e evidentă din ordinea priorităților setate prin acest document. Observăm însă că subiecte precum democrația și statul de drept sunt menționate abia spre final. „E o schimbare evidentă față de acum cinci ani când, în documentul din 2019, aceste subiecte erau enumerate la început. Cred că din cauza situației geopolitice ele nu mai sunt în prim-plan”, explică analista CER.

Când vom avea un nou „guvern” UE

30 august este data limită până la care statele UE pot trimite la Bruxelles nominalizările pentru un post de comisar european. 

Pentru a rămâne fidelă crezului său de a avea un număr egal de comisari femei și bărbați, Ursula von der Leyen le-a cerut țărilor să trimită două propuneri, un bărbat și o femeie. Până în acest moment, niciuna din cele 18 țări care și-au anunțat public candidatul nu a ținut cont de recomandarea șefei CE. Mai mult, dintre cele 18 nume propuse, doar patru sunt femei. 

Deocamdată, biroul de presă al Comisiei Europene e foarte discret în privința negocierilor în curs. A transmis Panorama că nu va comenta nominalizările făcute și nici nu va înainta o dată la care noua Comisie Europeană își va începe mandatul, pentru că depinde de aprobarea Parlamentului European. Cel mai optimist scenariu este început de noiembrie, dar în urmă cu cinci ani, acest vot de învestitură a fost dat abia la sfârșitul lunii noiembrie.