Relația România-SUA e la răscruce. Ce atuuri avem să-i ținem aproape pe americani, indiferent cine câștigă alegerile
Criticată în văzul lumii occidentale pentru anularea primului tur de alegeri prezidențiale, înspăimântată de scenariile unei retrageri americane de pe flancul estic, dar și de caracterul tranzacțional pe care îl are acum orice interacțiune cu Statele Unite, chiar și cu amenințarea rusească la graniță, România are nevoie urgentă de un reset al relației cu SUA. Cu un candidat – George Simion – care se prezintă drept viitorul președinte MAGA în România (trimitere la mișcarea politică Make America Great Again, a lui Donald Trump), dar care e privit pro-rus, iar altul – Nicușor Dan – fără experiență în relații internaționale, relația cu SUA a devenit carte jucată de toată lumea în această campanie electorală, unde percepția e că avem de ales între Est și Vest.
Asta pentru că această relație este, mai mult ca oricând, vitală pentru securitatea națională. Chiar dacă UE e cel mai bun partener politic, economic și social, când vine vorba de apărarea în fața unui dușman ca Rusia, doar americanii ne pot salva. Doar că acum, poziționarea administrației americane față de cel mai mare inamic al nostru e neclară. Nici față de noi nu mai e bine definită.
Înainte de a afla numele viitorului președinte, cel care va trebui să gestioneze o necesară revitalizare a relației România-SUA, știm, din tiparul preferințelor lui Donald Trump, că președintele american apreciază un lider puternic, hotărât, intimidant, pe care-l consideră, probabil, o provocare pentru a-și spori chiar el capitalul de imagine.
În egală măsură pune mare preț pe relațiile personale și pe rețeaua conservatoare care șerpuiește prin Europa. Deși George Simion îl întreabă pe Nicușor Dan pe cine cunoaște în SUA, popularitatea lui dincolo de Ocean, infuzată de diverși exponenți republicani, n-a luat avântul pe care-l pretinde acasă.
Ce e clar e că noul guvern de la Washington s-a scuturat de aura de salvator al lumii libere și prioritizează acum relațiile bilaterale în funcție de beneficiile economice. Aici sunt și vești proaste, dar și oportunități pentru România. În tot acest context, am întrebat experți și profesori de științe politice și relații internaționale din țară și din străinătate ce direcție ar trebui să urmeze viitorul președinte al României în relația cu Statele Unite ale Americii.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează:
Cum a pus SUA reflectorul pe România
Pe 14 februarie 2025, pe scena Conferinței de Securitate de la Munchen, locul unde se adună an de an cele mai respectabile voci din politică, diplomație, apărare și știință pentru a discuta despre amenințările globale și soluții, urca proaspătul vicepreședinte american JD Vance. Era prima sa apariție într-un astfel de cadru extins de la preluarea mandatului. Ochii întregii lumi erau ațintiți asupra lui pe măsură ce rostea cel dintâi mesaj adresat Europei.
20 de minute mai târziu, la finalul discursului, europenii erau siderați. În nici jumătate de oră, mâna dreaptă a lui Donald Trump terfelise zeci de ani de prietenie americano-europeană.
A fost și momentul care a marcat un punct minim al relațiilor cu România. Cu toată atenția îndreptată asupra sa, JD Vance spunea: „România a anulat rezultatele alegerilor prezidențiale, bazându-se pe suspiciunile fragile ale serviciilor de informații și pe o imensă presiune a unor țări vecine. Din câte am înțeles, argumentul a fost că dezinformarea Rusiei a afectat alegerile din România. Puteți crede că e rău ca Rusia să cumpere reclame în social media pentru a vă influența alegerile. Noi credem asta. O puteți condamna și pe scena globală. Dar dacă democrația voastră poate fi distrusă de câteva sute de mii de dolari în reclame de la o putere străină, atunci de la bun început nu a fost o democrație prea puternică”.
Vicepreședintele american, al doilea om în statul considerat farul lumii libere, punea la îndoială o decizie a justiției dintr-o țară democratică, semnatară a unui Parteneriat Strategic care se derulează de aproape trei decenii, colegă în cea mai puternică alianță militară din lume.
A urmat, în martie, decizia administrației de la Washington de a amâna pentru reevaluare aderarea României la programul Visa Waiver (VWP), ca mai apoi să decidă excluderea din acest program care ar fi dat posibilitatea românilor să călătorească în SUA, în scop turistic sau de afaceri, fără a mai avea nevoie de viză. „Având în vedere accentul pus de această administrație pe securitatea frontierelor și a imigrației, Departamentul pentru Securitate Internă a decis că desemnarea României ar trebui anulată pentru a proteja integritatea VWP”, a fost mesajul venit de la Washington cu doar câteva zile înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale.
Tot în martie, câteva publicații americane, asociate mișcării MAGA din jurul președintelui Donald Trump, pledau pentru retragerea trupelor americane staționate în România. Cam așa au evoluat relațiile SUA-România în era Trump 2.0. Oricine se instalează la Palatul Cotroceni după 18 mai va avea misiunea dificilă de a reconstrui imaginea României la Washington și de a-i asigura pe români că „fratele american” nu ne-a părăsit.
Legea banului
Într-o conversație cu Panorama, Clara Volintiru, director regional al German Marshall Fund, spune că noua conducere americană nu mai are ca deziderat, așa cum se întâmpla până acum, să dicteze ordinea mondială, ci să asigure toate avantajele posibile Statelor Unite. Schimbarea e evidentă și prin oamenii care îl înconjoară acum pe Donald Trump, față de anturajul primului mandat, lucru de care ar trebui să țină bine seamă viitoare conducere de la București.
„Prima administrație Trump a fost mult mai amprentată de arhitectura de putere militară și a avut o componentă de know-how din zona de apărare, în timp ce în momentul de față administrația Trump este puternic influențată de sectorul privat”, detaliază Clara Volintiru. Așa că totul este negociabil, totul este tranzacționabil. „Ceea ce trebuie să facă restul lumii nu este atât să intuiască și să previzioneze reacția Statelor Unite pe diverse teme, ci să-și dezvolte propria poziționare, ceea ce nu s-a mai întâmplat de multă vreme în Europa”, explică experta GMF.
Concluzia este destul de clară: președintele Donald Trump nu mai vede statutul de protector al lumii libere pe care-l avea SUA ca pe un beneficiu. Avantajele economice sunt mai presus de cele strategice sau, mai bine spus, ar trebui să atragă după sine beneficii strategice – și nu invers.
Ce prețuiește Donald Trump când vine vorba despre alți lideri sunt, după cum explică Clara Volintiru, relațiile interpersonale. În capul listei sunt și liderii care gândesc ca el, completează Lavinia Stan, doctor în științe politice și profesoară la Universitatea St. Francis Xavier din Canada.
George Simion crede că a deslușit rețeta succesului bilateral româno-american. A încercat să acceseze anturajul republican apropiat președintelui american, dar, constată Clara Volintiru, răspunsul administrației nu pare să fie pe măsura eforturilor pe care le depune candidatul „suveranist”. Dacă ar fi să facem o comparație, candidatul taberei naționaliste din Polonia, țară care va organiza primul tur al alegerile prezidențiale în aceeași zi cu turul doi al prezidențialelor din România, a primit „binecuvântarea” lui Donald Trump direct în Biroul Oval.
Nicușor Dan, care n-a fluturat nicio conexiune specială cu administrația Trump, cum nu a invocat nici că ar avea pe speed dial vreun lider european, e descris de experta GMF drept politicianul capabil de negociere strategică.
Varianta ideală, explică ea, este o combinație între cele două atuuri: relațiile directe și negocierea strategică, unde România nu a excelat niciodată.
The art of the deal, în traducere românească
Administrația americană favorizează relațiile bilaterale și contactele informale înaintea celor de grup, iar România nu e într-o postură avantajoasă, pentru că, spune Clara Volintiru, „asimetria de putere ne limitează opțiunile”.
Dar România are multe de oferit, adaugă ea. „În primul rând, poziția geostrategică a României înseamnă că ea poate să fie un aliat important, pivotal, multiregional” și nu doar într-o arhitectură de descurajare a Rusiei, așa cum se întâmplă acum, ci și a Chinei, având în vedere că mai toți vecinii noștri au relații cu guvernul de la Beijing.
În măsura în care vor fi aplicate reforme, România poate deveni și un puternic competitor pe piața energiei în regiune ceea ce ar putea atrage interesul investitorilor americani, deși experiențe precum Chevron nu le-au lăsat o amintire plăcută românilor.
Țara noastră mai are un atu de invocat într-o eventuală negociere cu SUA, completează Clara Volintiru: este vorba despre resursa umană atât din armată, cât și din rândul absolvenților de studii de inginerie sau IT.
Un semnal de alarmă
După 35 de democrație, românii ajung tot la o opțiune între est și vest. Asta și pentru că, explică Lavinia Stan, este o etichetă simplificatoare care îi scutește pe candidați să dea informații despre subiecte concrete pe care probabil nu le au, iar dacă le au, nu le stăpânesc prea bine.
Doar că, spre deosebire de alte administrații americane, poziționarea actualei administrații Trump în binomul est-vest e ușor ambiguă. Mesajele împotriva minorităților sexuale, susținerea familiei tradiționale, a discursului religios, toleranța redusă față de cei care manifestă opinii diferite se suprapun convingerilor lui Vladimir Putin, notează profesoara de științe politice din Canada. Ce diferă e sursa acestor convingeri. Putin vine pe filieră comunistă, în timp ce Trump vine mai mult în contrast cu mișcarea woke, subliniază Lavinia Stan, în interviul pentru Panorama.
Această retorică dublată de orientarea mercantilă a actualei administrații americane, în detrimentul unei politicii externe bazate pe valori democratice, complică opțiunile pentru politicienii din România, mai ales că, de-a lungul timpului, diplomația americană a fost de multe ori esențială în a corecta sau preveni derapajele decidenților de la București.
Înaintea turului doi al prezidențialelor, șapte foști ambasadori ai Statelor Unite în România, care au reprezentat atât administrații democrate, cât și republicane, au semnat o scrisoare prin care au atras atenția asupra pericolului imens pe care-l reprezintă Rusia pentru România:
Următorul președinte român va trebui să-și cântărească foarte bine opțiunile, căci, din punctul de vedere al profesoarei Lavinia Stan, nu suntem într-o postură favorabilă.
„Romania nu are minerale rare, nu importă masiv din SUA, nu este importantă în plan internațional, nu are o diaspora numeric largă și vocală care să facă lobby puternic în Washington, DC. Avantajele sale au fost, până acum, poziția geostrategică lângă fosta Uniune Sovietică și Orientul Mijlociu și stabilitatea sa politică relativ la țări vecine precum Bulgaria, Serbia, Ungaria sau Polonia”.
De aici și miza extrem de importantă a acestor alegeri.
„Retragerea SUA din arena internațională și mișcările haotice ale lui Trump, permit Uniunii Europene să-și întărească rolul. Cred că România va avea mai multă nevoie de UE decât de SUA, dacă rolul UE în NATO se va întări, așa cum dorește, de fapt, și Trump”, adaugă profesoara de științe politice.
Cum rămâne cu apărarea
Nu există putere militară mai mare decât cea americană. Are cea mai solidă armată, iar într-un top cinci al celor mai mari companii din industria apărării, patru sunt americane. Nu ar trebui să ne mire că în lumea democratică, țările își doresc să fie „aliați de încredere” ai Statelor Unite. Să ai atenția americanilor și sprijinul lor de frate mai mare a fost mereu o garanție a păcii în spațiul euroatlantic, prin NATO, dar nu numai.
Dar oare mai e de actualitate? Iulia Joja, profesoară la Universitatea Georgetown din SUA și doctor în relații internaționale, afirmă, într-un interviu pentru Panorama, că Rusia – nu China, nu Iran – este cea mai mare amenințare la adresa României. Or, văzând felul în care SUA tratează Rusia de câteva luni încoace, e legitim să apară îndoieli.
„Întrebarea este așa: dacă un stat membru NATO de pe flancul estic este atacat de către Rusia astăzi sau anul viitor sau peste doi ani, în timpul acestui mandat, vor interveni Statele Unite să apere acel stat, sub articolul 5 al NATO? Cred că vasta majoritate a experților și a populației, că până la urmă e vorba și de percepție, ar spune că este mai puțin credibil acest ajutor în comparație cu înainte de acest mandat”.
Percepția despre care vorbește Iulia Joja e alimentată și de zvonurile din presa americană, care a scris că Pentagonul analizează o potențială reducere a efectivelor militare staționate pe teritoriul aliaților NATO din Europa, iar lupa era pusă direct pe Europa de Est.
Conform datelor din decembrie 2024, vorbim despre 80.000 de soldați americani în Europa. Este rezultatul unei suplimentări cu 20.000 de trupe după ce Rusia a atacat Ucraina. Jumătate dintre acești militari au ajuns în Polonia, restul în alte țări din centrul și estul continentului.
În ceea ce privește prezența americană în România, se vorbește despre aproximativ 1.700 de soldați detașați la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, la Baza Militară Deveselu, unde se află scutul antirachetă, și la Câmpia Turzii. Conform Serviciului de Documentare al Congresului american, cele trei obiective fac parte dintr-un total de 50 de baze americane sau la care americanii au acces în Europa. Deocamdată, cel mai mare contingent e mobilizat în Germania, peste 35.000 de soldați.
To do list pentru România post-electorală
Ce poate face România dacă vrea să fie remarcată rapid la Washington este să suplimenteze cheltuielile pentru apărare. Așa cum știm deja, problema contribuțiilor la NATO e una dintre marile nemulțumiri ale lui Donald Trump. Încă de la primul mandat a insistat ca aliații europeni să-și asume o felie mai mare din costurile pentru apărare. Punctual, pe proporția din PIB alocată acestui domeniu, Polonia și Estonia depășesc SUA, dar SUA este o economie de 27 de trilioane de dolari, Polonia una de 800 de miliarde de dolari.
Pe de altă parte, dacă România vrea garanții de securitate mai solide, există opțiuni, e părerea Iuliei Joja.
Pentru a ajunge acolo, explică specialista în securitate euroatlantică, e important ca România „să arate că este dispusă că contribuie substanțial la apărarea națională și la apărarea regională”. Și mai e o condiție, adaugă Iulia Joja: se poate ajunge la un astfel de tratat doar prin intermediul unor relații bilaterale solide, care, în această epocă, au la bază și existența unei chimii personale între viitorul președinte al României și Donald Trump.
Pe termen mai lung, într-un context care nu va mai fi dictat doar de interesele comerciale, rolul geostrategic al României în arhitectura de apărare și proiectare a influenței americane se va păstra, crede profesoara de la Universitatea Georgetown. „Marea Neagră e punctul cel mai fierbinte de pe planetă, în acest moment. Rusia are o putere de distrugere și un interes strategic enorme la Marea Neagră. Dar și alte puteri, precum China sau Iranul, au mult interes geostrategic în regiunea Mării Negre. Statele Unite au nevoie de România pentru a proiecta putere către Asia, către Orientul Mijlociu și în special asupra acestei regiuni cheie. România este portavionul care nu poate fi scufundat al Statelor Unite la Marea Neagră”, e concluzia Iuliei Joja.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
