Școala nu dă neapărat cariera

Generația în derivă. Marile piedici care fac ca un tânăr din 5 să nu se ocupe cu nimic în România

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

  1. Într-o lume în care piața muncii se transformă cu o viteză amețitoare, iar evoluțiile tehnologice fac să apară și să dispară aproape peste noapte diverse ocupații și meserii, școlile românești nu reușesc să-și pregătească îndeajuns tinerii pentru cea mai potrivită carieră pentru ei sau pentru realitățile din economia reală.
  2. În liceele și facultățile de la noi, consilierea și orientarea în carieră există în continuare mai mult pe hârtie. Elevii și studenții sunt din start slab informați și stimulați: nu știu ce le place, la ce sunt buni și încotro s-o apuce când e vremea de luat decizii privind viitorul lor școlar sau profesional.
  3. Foarte mulți tineri nu au idee că pot beneficia de aceste facilități și la ce i-ar putea ajuta. E cazul a peste 40% din studenții de la Universitatea din București, cea mai mare din țară. Tot aici, departamentul care se ocupă de aceste lucruri nu reușește să angajeze specialiști, parțial și pentru că salariile sunt prea mici comparativ cu mediul privat.
  4. Iar aceia care vor consiliere solicită mai degrabă consiliere psihologică – un trend care s-a accentuat din pandemie încoace.
  5. Această realitate ne costă, ca societate, inclusiv din punct de vedere economic. România are printre cele mai mari rate de șomaj în rândul tinerilor, o rată dublă față de media UE a tinerilor care nici nu lucrează, nici nu studiază și o problemă cu supracalificarea noilor absolvenți la job, care, prea des, nu are legătură cu domeniul pentru care au mers ei la școală.

În România, unu din cinci tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani nici nu studiază, nici nu muncește. E cel mai mare nivel din UE – dublu chiar față de media europeană. Nu foarte departe e și procentul tinerilor care sunt supracalificați la locul de muncă: 16%. În paralel, țara noastră are o problemă tot mai acută cu deficitul de forță de muncă. Liceele și universitățile românești sunt complice la amplificarea acestui deficit, precum și a unui fenomen cu consecințe importante asupra economiei țării: skill mismatching sau nepotrivirea de aptitudini.

Asta pentru că, deocamdată, consilierea în carieră, serviciu oferit elevilor și studenților din toate liceele și universitățile din România, există mai degrabă pe hârtie. Iar când se face în practică, deseori e fie superficială, fie insuficientă, fie vorbește despre niște aptitudini sau cariere depășite în actuala piață a muncii. Plus că, de când cu pandemia, ea se transformă tot mai mult în consiliere psihologică, la cererea beneficiarilor.

Ceea ce ar trebui să fie o punte de legătură între noii absolvenți și angajatori rămâne un concept abstract de care auzim la târguri de cariere și în rapoarte de activitate, dar pe care nu îl regăsim în statistici din economia reală.

Orientare în carieră 101

Cum, când și unde se face consilierea în carieră în România? În principiu, în România, consilierea pentru carieră se poate face începând cu clasa a V-a. În gimnaziu,  elevii din școlile de stat participă la ore de „Consiliere și orientare”, care îmbină lecții de autocunoaștere cu îndrumarea în carieră.

La liceu, materia devine una opțională, dar nu există statistici despre cât de des este aleasă. În cazul în care opționalul de consiliere nu este ales, există un acord tacit că diriginții vor acoperi și acest aspect la orele de dirigenție.

Liceele au, de regulă, un profesor care îndeplinește funcția de consilier educativ, menit să îi îndrume pe elevi în alegerea opțiunilor de continuare a studiilor după finalizarea liceului, și un psiholog, care poate acoperi și funcția de consilier în carieră.

Iar dacă nu se face în mod structurat și consecvent, consilierea liceenilor pentru viitoarele cariere e bifată în timpul „Săptămânii altfel” sau, dacă e vremea rea, în timpul „Săptămânii verzi”.

Iată cum arată niște teste de personalitate văzute de Panorama, care ar trebui să ajute elevi de clasa a XI-a să își identifice posibile cariere:

Legător de cărți, operator la calculator, scriitor în domeniul tehnicii, examinator de brevete, instructor de tineret, portar de spița I, armurier, olar, cioban, țiglar, șelar. Din exemplele de coduri de meserii pe care le-au primit, reiese clar că aceste teste și recomandări sunt, deseori, perimate sau nu le spun nimic tinerilor care văd o cu totul altă realitate economică și vocațională pe TikTok.

Drept urmare, astfel de teste nu fac altceva decât să le sporească elevilor confuzia cu privire la drumurile pe care pot să o ia după liceu.

„Ne fură crizele”

Există și alte motive pentru starea programelor școlare de consiliere în carieră. Cosmina Mironov, conferențiar universitar doctor al Universității din București și expertă în domeniul consilierii în carieră, explică situația de la nivelul școlilor de stat ca fiind paralizată de contexte de criză.

Elevi demotivați și nepregătiți pentru viață și carierele viitorului se întâlnesc cu părinți ocupați și școli care trebuie să prioritizeze investițiile în infrastructură.

„Orientarea în carieră a devenit un obiectiv îndepărtat pentru școli, ne fură crizele. Ajungem să ne ocupăm prima dată de elevii care au nevoi educaționale speciale, care provin din medii defavorizate, care au provocări majore de comportament și tulbură activitatea școlară. Consilierii, în acest context, își mută focusul de la carieră către aceste realități prezente”, arată Cosmina Mironov.

Într-o lume ideală, ar trebui să fie energie și resurse pentru toate aceste nevoi: și pentru gestionarea crizelor descrise de Cosmina Mironov, și de grija pentru imaginea de ansamblu și viitorul profesional al tinerilor.

Ca și în alte aspecte ale educației sau cum se întâmplă și în sănătate, de exemplu, ce nu reușești să faci la stat, încerci să faci la privat. Unii părinți care vor să-și ajute copiii să-și descopere o potențială carieră se îndreaptă către teste și evaluări profesioniste, la privat. Un astfel de serviciu este oferit de YourWay, proiect de consiliere în carieră născut în urma realizării că piața muncii are nevoie de tineri siguri pe abilitățile lor și domeniul pe care l-au ales, explică fondatoarea.

Mihaela Feodorof, mentor la yourway.ro, pe care l-a înființat acum 14 ani, și business consultant la performanceway.ro, descrie situația din perspectiva mentorilor:

„Un părinte se bucură dacă își vede copilul că are capacitatea de a studia o materie. Cu precădere în sistemul de învățământ românesc, dacă ești performant la o materie, de exemplu matematică, ești aplaudat, îți crește egoul, iar mai apoi te faci IT-ist. Dar ce te faci când vocația copilului este în științe sociale?”, se întreabă Feodorof.

„Sunt cazuri când vocația nu e compatibilă cu performanța școlară anterioară a copilului. Atunci, adultului trebuie să îi răspundem la și mai multe întrebări în ceea ce privește viitorul copilului. Părinții trebuie și ei ajutați să se uite cu obiectivitate la rezultatele copilului și să ia o decizie împreună cu acesta, să îl susțină. Astfel, noi răspundem în primul rând nevoilor copilului, și apoi ale familiei”, adaugă specialista.


Citește și:
INTERACTIV | Ingredientele campionilor în educație. Cum ajunge un sistem școlar să producă performanță

Cum arată consilierea în mediul universitar

Universitatea din București și Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca, cele mai mari centre universitare din România, cu aproximativ 33 de mii, respectiv 46 de mii de studenți, au principalele centre de consiliere și orientare în carieră din învățământul superior de la noi.

La Centrul de Carieră, Orientare Profesională și Alumni de la Cluj (CCOPA) și la Departamentul de Consiliere și Orientare pentru Carieră de la București (DCOC), strategiile arată cam la fel.

Centrele le oferă studenților consiliere atunci când aceștia o solicită, organizează sau sunt parteneri la evenimente de tip târguri de cariere, Alumni Days sau bibliotecă vie și se promovează succint pe canale online de comunicare.

În cadrul întâlnirilor individuale, care pot varia în număr în funcție de nevoile studentului, există mai multe etape: de autocunoaștere, explorare profesională, luare a deciziilor și planificare de carieră, etapa deciziilor sau de pregătire a portofoliului de angajare.

Pe scurt, studentul este ascultat, testat și sfătuit, după caz, și ajutat să întocmească un CV sau o scrisoare de intenție. Apoi, acesta este trimis în lume, să înfrunte potențialii angajatori.

În sine, activitățile acestor centre sunt de folos, dar au doar câteva sute de beneficiari anual, ceea ce arată clar limitările lor. Impactul centrelor este prea mic și trebuie amplificat. Piața muncii deja nu-și mai permite să lase tineri în urmă și pe dinafară.

La centrul de la Universitatea din București, doar 14 studenți și 245 de elevi (pot să participe și elevi la astfel de ședințe) au beneficiat de consiliere individuală pentru carieră în 2022, conform unui raport de activitate furnizat de UB la cererea Panorama.

Universitatea spune că a scăzut cererea pentru consiliere pentru carieră (vocațională, educațională, de informare, de orientare), dar a crescut cererea online mai ales pentru servicii de consiliere psihologică.

„Multe cazuri de consiliere vocațională și de carieră se transformă în sprijin psihologic, în funcție de evoluția procesului de consiliere”, a comunicat instituția.

Din puțin peste 3.000 de ședințe de consiliere individuală a studenților, elevilor și angajaților Universității din București în 2022, peste 2.600 au fost ședințe de consiliere psihologică. În plus, multe cazuri de consiliere vocațională și de carieră se transformă în sprijin psihologic, în funcție de evoluția procesului de consiliere.

Nici la Cluj, departamentul omolog nu are mai mult succes în activitatea de consiliere pentru carieră. CCOPA a avut în jur de 360 de beneficiari ai ședințelor de consiliere, în anul universitar 2022-2023.

430
Ședințe de consiliere vocațională și de carieră pentru
14
studenți
245
de elevi

Scop: alegerea corectă a facultății

Sursa: Raport UB 2022, remis Panorama

Conform raportului din 2022 al Biroului de Statistică UB, „aproximativ unu din zece studenți (8%) declară că a participat la o activitate desfășurată de Departamentul de consiliere și orientare în carieră (în creștere cu un procent de 4% față de promoția anului trecut), iar 43% spun că nu știau de existența departamentului”.

Nici de i-ar căuta studenții, tot nu sunt destui consilieri

Dar chiar și de ar fi mai mulți doritori pentru astfel de servicii de consiliere, nu ar avea cine să se ocupe de ei. În raportul din decembrie 2022, la Universitatea din București erau șase posturi de psiholog sau consilier de carieră în cadrul DCOC, dar cinci erau vacante. Sunt mai multe motive, explică Universitatea, întrebată de Panorama de acest gol în organigramă: fie nu au fost destui doritori, fie doritorii nu au avut pregătirea corespunzătoare.

„În general, un specialist care poate ocupa o poziție în cadrul unui departament de consiliere, la nivel universitar, are aceeași pregătire cu unul care poate lucra într-o companie multinațională, pe poziții similare în departamente de resurse umane, în condiții de salarizare mult mai bune”, spun reprezentanții instituției.

De altfel, motivul pentru care sunt angajați mai mulți psihologi decât consilieri vocaționali este legat și de problema salariilor, și de de nivelul de pregătire general, „un psiholog putând activa drept consilier vocațional/de carieră, cu o pregătire specifică minimă”.

„Prevederile legislației în vigoare nu permit și procesul invers, în sensul preluării activităților de psiholog de către un consilier vocațional/de carieră”, a adăugat Universitatea din București, care precizează că există în curs un proces de clarificare a limitelor profesiei de consilier de carieră, alături de Departament, Universitate, Asociația Consilierilor Români, Asociația Psihologilor Români și de mai mulți reprezentanți ai pieței muncii și ai universităților din România.

„Un argument suplimentar este legat de schimbarea post-pandemică a nevoilor de consiliere: dacă la nivelul anului 2014, nevoia de consiliere de carieră și de programe de dezvoltare personală era predominantă (70% din cereri), la nivelul actual, cererea de consiliere și suport psihologic se situează la peste 80% din cereri”.

Cum stau noii adulți la capitolul „angajabilitate”

Dincolo de faptul că, după cum am văzut, extrem de mulți studenți nu au habar că pot cere ajutorul pentru a-și începe cariera sau continua studiile, niciunul din cele două centre nu monitorizează rata de succes a beneficiarilor în a-și găsi un loc de muncă după finalizarea perioadei de consiliere.

Totuși, universitățile spun că monitorizează angajabilitatea studenților. La Universitatea din București, care se recomandă drept „prima din România în ceea ce privește rezultatele angajabilității absolvenților și reputația în rândul angajatorilor”, 30% din studenții de licență lucrau, în anul universitar 2021-2022. La nivel de master, procentul celor care aveau un job era de 64%. Dintre aceștia, doar 30% din angajații la nivel licență aveau un loc de muncă în domeniul pe care îl studiau, comparativ cu 50% dintre cei la nivel de master.

Ca perspective viitoare de angajabilitate, doar 37% dintre respondenții studiul Biroului de Statistică de la București considerau că este foarte probabil să se angajeze în domeniu.

În Raportul Rectorului de la UBB pentru 2022, aflăm că 67% din respondenți (5.322 de absolvenți de nivel licență ai promoției 2020) erau angajați. În cazul a 52% dintre absolvenții universității clujene care și-au găsit un loc de muncă după absolvirea facultății, acesta a corespuns specializării absolvite.

Deși majoritatea tinerilor nu participă la ședințe de orientare în carieră în instituțiile lor de învățământ, se remarcă niște schimbări de percepție, povestește Mihaela Feodorof, din experiențele sale de la ședințele de consiliere:

„Tinerii din ultimii 5-7 ani sunt mai vocali, nu mai acceptă atât de ușor tot ce li se impune din partea autorităților școlare și familiale. Asta se întâmplă în parte pentru că au foarte mult acces la informație. Observăm o rezistență mai mare, argumente și o luptă mai grea în a găsi un teritoriu comun între părinți și tineri. Nu mai sunt atât de ușor de influențat”.

„Nesiguranță sistemică”

La polul opus, totuși, Feodorof spune că observă în multe cazuri și o mai mare comoditate: „Tinerii nu se mai grăbesc să ia decizii dacă nu sunt împinși de la spate. Nu mai e o efervescență să îmi iau viața în mâinile proprii și să studiez și să fac ceea ce-mi doresc. Situația aceasta nu e benefică nici pentru tânăr și familia sa, nici pentru piața muncii”.

Pe lângă asta, se remarcă și o nesiguranță sistemică în rândul elevilor din ani terminali, crede Mihaela Feodorof. Românii au așteptat rezultatele examenelor, atât la clasa a VIII-a, cât și a XII-a, pentru a veni mai apoi la evaluări vocaționale, educative și consiliere. Acest trend atestă disfuncționalitățile din sistemul de învățământ românesc, cât și lipsa culturii preventive.

Tot Mihaela Fedorof explică și că tinerii trăiesc în capcana performanței școlare, iar vocația sau meseria nu au întotdeauna legătură cu notele de la școală.

Noii adulți ajung paralizați de aprecierea părinților, profesorilor și a societății și se formează într-un spirit în care nu sunt conștienți de potențialul lor. Sistemul, gândit tot cu accent pe note și pe teorie, nu-i ajută. Așa că ies în lume nesiguri, pentru că la final nu știu decât ce au reușit să învețe mai bine la școală.

Când nu-i învățăm pe tineri ce le/ne trebuie

Înțelegem, astfel, cum putem ajunge în situația a ceea ce a fost conceptualizat, în literatura de limbă engleză, drept skill mismatch” sau nepotrivirea abilităților/aptitudinilor.

Pe scurt, fenomenul este influențat de diferitele faze ale ciclului economic. De exemplu, în vremuri de prosperitate economică, apar nepotriviri din cauza lipsei de calificare, adică nu există destui oameni cu un anumit tip de abilitate pentru a satisface cererea de pe piața muncii sau din economie.

Totuși, la baza acestui fenomen stau mai multe cauze: informații incomplete despre piața muncii, lipsa investițiilor în formare și educație și sisteme de instruire care nu răspund la nevoile pieței.

În practică, „skill mismatch” sau nepotrivirea abilităților înseamnă oameni care sunt supracalificați pentru ce lucrează sau care lucrează în alt domeniu decât cel pe care l-au studiat. Le explicăm pe rând.

În prezent, pe piața muncii există o discrepanță între ocupațiile tinerilor și domeniile lor educaționale, numită discrepanță orizontală. Această ruptură se regăsește și în statisticile universităților. Domeniile științelor sociale, de afaceri, juridice și ingineria înregistrează creșteri ale acestei discrepanțe, pentru două grupe importante de vârstă: tineri între 15-34 ani, cu cel puțin nivel de educație secundară, și 25-34 ani, care au atins nivelul educației terțiare, potrivit unui analize a pieței muncii din România, realizată de KPMG România, la cererea Confederației Patronale Concordia.

Proporția lucrătorilor cu studii superioare care sunt supracalificați la locul de muncă a crescut și ea în mai toate domeniile de activitate, aceasta fiind numită discrepanță verticală. Cele mai mari discrepanțe se înregistrează pentru domeniile transport și depozitare, comerț și administrare publică și apărare, arată același studiu.

Cifrele care arată efectele

Aceste discrepanțe, la fel ca performanțele slabe ale programelor de consiliere în carieră, se regăsesc și în statisticile de pe piața muncii.

Aproape un sfert din tinerii României cu vârste cuprinse între 15-24 de ani nu aveau un loc de muncă în 2022. Procentul este cu 8,3% mai mare decât media UE. Cu o rată de angajare a noilor absolvenți de 70%, România se află pe locul al treilea de la coada clasamentului UE, după Grecia și Italia.

0 %
Rata de angajare a noilor absolvenți (20-34 de ani), în 2022

Sursa: Eurostat

Tinerii NEET (Not in Education, Employment, or Training), despre care vorbeam la începutul articolului, reprezintă categoria de persoane cu vârste cuprinse între 15-29 de ani care nu au o ocupație, adică nu sunt angajați și nici nu urmează o formă de educație. În România, aceștia reprezintă 20% din totalul tinerilor, statistică ce ne plasează, din nou, la coada clasamentului european.

Pe lângă asta, știm foarte bine că sunt afectați mai puternic tinerii din medii de risc, regiuni mai sărace ale României și din mediul rural. În 2021, rata globală a șomajului (15-74 ani) înregistra un procent de 8,6% în mediul rural, comparativ cu 3,4% în urban, potrivit datelor INS citate de KPMG.

Așadar, deși surse de consiliere există, acestea le sunt puțin accesibile tocmai celor care au cea mai mare nevoie de ele.

Trăgând linie, Cosmina Mironov, de la Universitatea din București, subliniază că „expunerea nesistematică și târzie la informațiile referitoare la ofertele educaționale și la cum se leagă ele cu carierele și oferta ocupațională, cum evoluează și ce cerințe sunt pe piața muncii rezultă în tineri care dețin cunoștințe lacunare și stereotipice, care devin bariere în procesul de clarificare personală și care conduc la luarea unor decizii dezinformate și ineficiente în relație cu nevoile și interesele lor pe termen lung”.

Pornind de la problema investițiilor în educație, studiul KPMG sugerează soluții sistemice coroborate și de experți în domeniu. O creștere la 5% a procentului din PIB pentru educație, de la 3,2%, reprezintă un prim pas. Dar el trebuie să fie urmat de strategii eficiente de combatere a abandonului școlar, precum și de alianțe funcționale cu mediul de afaceri.

Există un consens că sistemul de învățământ și programele universitare nu sunt ancorate la realitatea pieței muncii, iar acestea se intersectează superficial pe la târguri de cariere și prin programe fantomă de internship-uri. Avem nevoie de o cooperare palpabilă între piața muncii și educație, în paralel cu un acces ridicat, universal și transparent la ofertele educaționale și profesionale.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Ariana Ion

Ariana a studiat jurnalismul la Cluj şi acum face un masterat în Media Communication. Datorită, uneori din cauza, FOMO-ului, este mereu la curent cu trenduri şi probleme globale, cu precădere cele pe tematici sociale şi schimbări climatice. Studiază în detaliu rolul jurnaliştilor în influențarea politicilor şi opiniilor publice şi urmăreşte forme noi de transpunere a informațiilor.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    1
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x