Controversata modă a oamenilor care plâng pe net. Cât e sinceritate vulnerabilă și cât e narcisism cerșetor de atenție?

Într-una din sesiunile de scrolling pe TikTok, mi-au apărut în feed mai multe clipuri: o fată care povestea cum s-a certat cu un paznic de hipermarket, alta care relata ce a făcut la muncă și un băiat care descria o ceartă cu o casieră de la metrou. Ce aveau în comun toți acești oameni? Plângeau.

Când o persoană povestește un moment tensionat, care a scos-o din zona de confort și alege să-și exprime emoția printr-o filmare pe care o postează pe o platformă de socializare, se spune că a făcut un crying selfie.

Un trend început pe YouTube

Fenomenul Crying Selfie a luat amploare odată cu dezvoltarea platformei YouTube și apariția celebrului clip Leave Britney alone, în 2007, realizat de Cara Cunningham, o personalitate online cunoscută la acea vreme.

Timp de aproape patru minute, aceasta vorbește plângând, urlă uneori, despre greutățile prin care a trecut cântăreața pop Britney Spears de-a lungul timpului. Cere presei și fanilor intruzivi să o lase în pace. A fost criticată pe parcursul anilor pentru modul atât de expresiv în care a ales să abordeze subiectul.

În acea perioadă, acest tip de conținut era considerat cel puțin ciudat, conversațiile despre sănătatea mintală erau aproape inexistente, iar internetul era privit doar ca o formă de divertisment.

Astăzi, rețelele de socializare sunt vehicule de exprimare a vulnerabilităților, iar clipuri precum cel postat de Cunningham, unele mai exagerate, altele mai temperate, au servit drept model de exprimare pe internet a frustrărilor, opiniilor și emoțiilor.

De-a lungul timpului, alte vedete au postat clipuri sau poze cu ele plângând, însoțite sau nu de explicații, oferind prilejul internauților de a specula, de a judeca sau de a aplauda acest moment de vulnerabilitate.

De exemplu, modelul Bella Hadid a postat acum doi ani câteva fotografii cu ea în lacrimi, care rezumau trei ani de depresii și îndoieli. „Chiar dacă pe Instagram lucrurile par atât de frumoase, la sfârșitul zilei toți suntem făcuți din același aluat”, a transmis Hadid fanilor. Și rapperița Lizzo a postat un video, acum trei ani, în care plângea din cauza comentariilor care îi criticau aspectul fizic, în loc să se limiteze la cariera ei muzicală.

Sinceritate sau narcisism?

Când o persoană, fie ea publică sau nu, postează un clip sau o poză în care plânge, gestul intrigă: este un moment de sinceritate, pentru a trage un semnal de alarmă asupra sănătății mintale, sau este un gest narcisist, menit să capteze atenția? 

Nevoile sunt validate rapid prin share, like sau comentarii, ceea ce oferă satisfacție emoțională pe moment. Pe termen lung însă, poate da dependență. Confirmarea emoțiilor de către alți oameni îi încurajează să posteze mai des astfel de momente, având în vedere empatia și susținerea primită. La polul opus însă, expunerea vulnerabilităților atrage și comentarii negative, critici sau trolling, ceea ce accentuează sentimentele de insecuritate și agravează starea emoțională a persoanei.

Studiu de caz: empatie vs critică

Justin Bieber a postat în aprilie, pe Instagram, un selfie în care plângea. N-a dat nicio explicație, dar în ultima vreme artistul mai mărturisise de câteva ori că se afla într-o perioadă vulnerabilă a vieții sale. Mulți fani s-au arătat îngrijorați în comentarii sau i-au oferit suport emoțional, prin comentarii pline de empatie: 

• „Ești om, este în regulă să plângi”.
• „Te iubesc ca persoană, ca artist și pentru modul în care abordezi viața cu o atitudine pozitivă, chiar și când sufletul îți este rănit”.
• „Te iubesc, Bieber… fii puternic”.

Branden Wallake, CEO al start-up-ului Hypersocial, axat pe marketing și publicitate în social media, a postat și el acum doi ani, pe Linkedin, un selfie în care plânge, după ce a concediat o parte din angajații companiei:

„Aceasta va fi cea mai vulnerabilă mărturisire pe care o voi face vreodată. (…) Am luat o decizie în februarie și am amânat punerea ei în aplicare mult prea mult timp. Din cauza acestor eșecuri, a trebuit să fac astăzi cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată”, scria el în postare.

Spre deosebire de postarea lui Bieber, care a stârnit mai ales simpatie, postarea CEO-ului a provocat un val de comentarii negative. Deși Wallake a vrut să arate că nu toți directorii de companii sunt lipsiți de empatie în astfel de momente, utilizatorii nu au fost convinși de intențiile sale.

Diferența de percepție a celor două postări e influențată de contextul în care ele au fost publicate. 

Justin Bieber este cunoscut ca un artist care discută în mediul online despre dificultățile emoționale prin care trece, de la problemele de sănătate mintală cu care se confruntă, până la paralizia facială, diagnosticată în 2022. În plus, postarea sa a venit la puțin timp după ce prietenul lui, rapperul Chris King, a fost împușcat mortal, un motiv în plus de vulnerabilitate și emoție pentru Bieber.

În același timp, postarea lui Wallake a fost considerată falsă și narcisistă, din cauza poziției sale de CEO. A postat pe o rețea de socializare, dedicată mediului profesional, că mai mulți oameni au rămas fără loc de muncă, pe când sursa sa de venit a rămas intactă.

În plus, felul în care a construit postarea – paragrafe scurte, cuvinte cheie lacrimogene și accentul pus la final pe dificultățile cu care se confruntă un CEO, când e nevoit să concedieze – i-a iritat pe urmăritorii săi, unii dintre ei aflați în situația de a-și pierde jobul.

Sau, dacă dorești să-ți expui viața pe rețele sociale, fă-o „pe cât de real posibil”, spune Daniel Vasilache, specialist în social media și content creator. „După zeci de ani de social media, oamenii au început să intuiască dacă o postare este sinceră”, adaugă el.

Internetul, refugiul singurătății

Dacă în anii trecuți, doar persoanele publice sau influencerii postau astfel de conținut, mai ales odată cu apariția TikTok, s-a creat un spațiu online de exprimare și pentru utilizatorii obișnuiți ai internetului.

„Persoanele care se simt izolate sau care nu au acces la suport social în viața offline pot recurge la rețelele de socializare pentru a căuta conexiuni și sprijin emoțional”, explică psihologul Iulian Radu cum ajută social media la crearea unei comunități de suport. 

Utilizatorii simt nevoia să-și împărtășească experiențele dificile, pentru a oferi ajutor și a cultiva un sentiment de solidaritate și sprijin reciproc. De asemenea, „oamenii care se confruntă cu probleme similare găsesc confort și înțelegere în astfel de postări”, spune psihologul. Iar asta duce la formarea de conexiuni autentice.

• Unu din cinci mileniali (1981-1996) din Statele Unite se simte singur, conform unui sondaj din 2024 al platformei Civic Science, de sondare a opiniei publice.
• 40% dintre adulții tineri se simt singuri, la nivel mondial, potrivit unui studiu publicat în 2022 pe platforma National Library of Medicine.
• 20% dintre copiii din întreaga lume se simt singuri, conform cercetării publicate pe aceeași platformă în 2023.
• 13% dintre cetățenii UE s-au simțit singuri foarte des sau tot timpul, în ultimele patru săptămâni, arată un studiu făcut de Comisia Europeană acum doi ani.

Trăim o epidemie a singurătății, așa cum a fost numită de Noreena Hertz, economist și autoarea cărții „Secolul Singurătății. O pledoarie pentru relațiile interumane”, despre care scriitoarea a vorbit într-un interviu Panorama. 

Pentru unii oameni, o platformă de social media poate fi un spațiu sigur, în care se simt înțeleși și ascultați. 

Împărtășirea emoțiilor are efect terapeutic. Să plângi ajută la eliberarea emoțiilor negative și la reducerea tensiunii emoționale. Reacțiile pozitive la postare și sprijinul primit în comentarii sporesc încrederea în sine și încurajează persoana să fie mai deschisă și sinceră în viitor.  

În același timp, unii oameni experimentează rușine sau regret după ce au împărtășit momente intime, mai ales dacă reacțiile nu sunt cele așteptate.

În cazul influencerilor, demersul poate fi interpretat ca o tactică pentru a genera accesări și comentarii. „Împărtășirea momentelor vulnerabile poate fi o strategie pentru a construi o audiență loială și implicată. Publicul apreciază autenticitatea și răspunde cu mai mult interes și interacțiune”, continuă psihologul.

Plânsul, descărcarea nu sunt însă ceva programat. Se produc spontan, la pachet cu trăirile specifice. Așadar, putem vorbi despre vulnerabilitate autentică atunci când vedem un astfel de clip sau o poză?

Mai mult, o persoană poate deveni dependentă de validarea externă, pentru a se simți bine emoțional. Ceea ce duce la o scădere a auto-încrederii și a auto-suficienței emoționale. Dacă postările vulnerabile nu primesc feedback pozitiv sau atrag critici, acest lucru afectează stima de sine și amplifică sentimentul de nesiguranță.

Cum ne recăpătăm încrederea în sine, în mediul offline

Expunerea momentelor intime și vulnerabile pe rețelele de socializare are un impact psihologic complex și variat asupra celor implicați. Deși există beneficii, precum sprijinul și reglarea emoțională, există și riscuri precum dependența de validarea externă, vulnerabilitatea la critici și impactul negativ asupra relațiilor personale și sănătății mintale pe termen lung. 

De aceea, e important ca oamenii să fie conștienți de aceste consecințe și să gestioneze cu atenție decizia de a-și împărtăși vulnerabilitățile într-un spațiu public, pe internet.

Iulian Radu recomandă deconectarea periodică de la rețelele de socializare, pentru a te conecta cu tine însuți și a evalua impactul acestora asupra sănătății tale mintale.

Articol editat de Ioana Moldoveanu