Crăciunul de război al unui IT-ist ucrainean la București și cum se duce lupta fără arme contra Rusiei

Ucraineanul Andriy Mykytiuk, de profesie IT-st, nu și-ar fi imaginat în urmă cu zece luni că va ajunge să trăiască în București. Tot ce a vrut a fost să își pună la adăpost familia din calea războiului. Până la urmă a ajuns și el aici. Forțat de împrejurări, nu și-a pus viața pe stop. A reușit să ajute și la extinderea în România a companiei de IT la care lucrează.

Cele 10 luni de război coincid cu sărbătorile de iarnă, care nu îi mai aduc lui Andriy decât un dram de fericire. Cu o parte din familie rămasă în Ucraina, cu o viață mutată forțat în altă țară, Crăciunul este acum extrem de diferit. Este un Crăciun marcat, în acest an pe 25 decembrie, și nu pe calendarul de rit vechi, așa cum făceau de obicei cei mai mulți dintre ucraineni.

De câteva luni, Andriy Mykytiuk se află în România, o țară despre care nu știa extrem de multe, dar în care a ajuns, ca mulți alți ucraineni, din cauza războiului.

„În fiecare dimineață, te trezești, îți deschizi telefonul, citești știrile și vrei să vezi acea unică veste: războiul s-a încheiat! Dar nu e acolo. E un sentiment de așteptare continuă că acest coșmar se va termina”. După ce rostește aceste cuvinte, ucraineanul Andriy Mykytiuk (36 de ani) privește în gol și încearcă să își adune tot optimismul de care este în stare.

Deține o funcție în managementul SoftServe – este vicepreședinte responsabil de succesul clienților. SoftServe este una dintre cele mai mari companii de IT din Europa Centrală și de Est, născută în Ucraina și recent extinsă în România. Extrem de pasionat de meseria lui, Andriy nu era un consumator de știri de actualitate până să înceapă războiul de acasă. În 2022, a citit însă „aceeași cantitate de știri” cât a citit în toată viața lui.

Cele zece luni scurse de la începutul războiului l-au făcut să își dea seama că, pentru el, nu e nimic mai presus de siguranța familiei, iar pentru cei trei copii ai săi a încercat să găsească un cămin temporar, departe de ororile războiului. Înainte de invazia Rusiei, stătea în vestul Ucrainei, în Lviv, un oraș care, ulterior, a fost relativ ferit de bombardamente. Însă teama că războiul ar putea lovi și orașul lui și că s-ar putea întâmpla ceva în orice moment era vie.

La fel de vie e și amintirea zilei de 24 februarie și a momentelor de dinainte. Își amintește și cât de puțin a crezut că un război e posibil. Înainte de a izbucni războiul, a avut o întâlnire cu colegii din echipa sa, care locuiau în Harkiv, oraș din apropierea graniței cu Rusia. Și ei erau foarte speriați de ceea ce ar fi putut să se întâmple. În schimb, ucrainenii care locuiau în vestul țării, printre care și el, erau puțin mai relaxați. Depărtarea geografică de Rusia nu le inflama atât de mult frica. 

Cu toate acestea, după întâlnire, întors acasă, a făcut împreună cu soția lui câteva bagaje, ca să fie pregătiți să le arunce în mașină în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva. Nici nu anticipa că această măsură de precauție le va folosi în foarte scurtă vreme.

„Noi, ca familie, eram pregătiți pentru asta”, povestește el. Ca indivizi, nu își puteau imagina ce va urma. Așa că, pe 20 februarie, a plecat în SUA, acolo unde compania are acum sediul și unde au întâlnirile cu clienții americanii.

Doar patru zile mai târziu, pe 24 februarie, întors de la întâlniri în camera de hotel, a deschis televizorul și a văzut că inevitabilul tocmai se întâmpla. Șocul a fost atât de mare, încât a luat o decizie care acum i se pare „prostească”. Primul lui gând a fost să calculeze cât era ceasul în Ucraina și când a socotit că era în jur de 5 dimineața, a decis că trebuie să aștepte până la 7, să se trezească soția și copiii.

„Era complet ilogic, trebuia să fi sunat imediat”. La telefon i-a spus doar atât soției:

Familia lui a apucat să treacă granița înainte să se formeze cozile de kilometri în vămi, iar soția lui a condus neîntrerupt de la Lviv până la Berlin, unde stă fratele ei. Ulterior, în capitala Germaniei s-au și reîntâlnit, în noua lor existență.

„Până în ziua de azi e greu de crezut că chiar au început un război, atât de ilogic din foarte multe puncte de vedere”, spune acum Andriy Mykytiuk.

Șocul veștii că în Ucraina este război i-a făcut și pe unii IT-ști români să caute o țară care să îi găzduiască, în eventualitatea escaladării conflictului. Cu o meserie care, practic, se poate face de oriunde, în primele luni de la declanșarea răboiului, unii au ales să plece.

Citiți mai multe aici:

Efectul nebănuit al războiului din Ucraina asupra IT-iștilor români: de ce-au plecat, de ce ar mai rămâne

Cum a apărut România pe harta lui, în loc de Germania și de Dubai

În Berlin, au stat câteva săptămâni. Calculat din fire, ca un IT-ist meticulos, Andriy a stat să analizeze care sunt cele mai bune opțiuni pentru cei trei băieți ai săi, de 10, 7 și 3 ani. Școala online a fost o soluție pe termen scurt.

Însă era de părere că cei mici au nevoie să meargă fizic la cursuri. La școala germană, i s-a părut imposibilă o integrare imediată a copiilor, din cauza limbii. Așa că a căutat alte soluții.

Cum SoftServe avea un birou la Wrocław, în Polonia, mutarea acolo a fost alegerea cea mai bună. El știa poloneza, o limbă „similară cu ucraineana”, despre care spune că se învață ușor. „Fiul meu cel mare, în vârstă de 10 ani, a reușit în patru luni nu chiar să vorbească perfect, dar a ajuns să mă corecteze pe mine la pronunție”, spune el cu mândrie de părinte.

Spera totuși că se va putea întoarce acasă mai repede. Dar după patru luni în Polonia și-a dat seama că trebuie să își găsească un loc unde să stea mai multă vreme.

A luat în considerare două destinații. Dubai a fost una, fiindcă este responsabil de dezvoltare în regiunea Orientului Mijlociu și i-ar fi fost mai ușor. A doua a fost Bucureștiul, acolo unde războiul din Ucraina a accelerat toate planurile pe care compania sa le avea pentru această piață.

A ales Bucureștiul pentru că, spre deosebire de Dubai, poți petrece și timp în aer liber, te poți plimba în parcuri și poți ajunge relativ ușor la munte. Dar și pentru că a auzit că școala de fotbal de aici e mai bună decât cea din Emiratele Arabe Unite. Din nou, a pus nevoile copiilor pe primul loc. Practic, relocarea lui a coincis cu punerea pe picioare a biroului SoftServe din București. Iar pentru tânărul Andriy Mykytiuk, care a știut dintotdeauna că se va face IT-ist și care lucrează la SoftServe de mai bine de un deceniu, a fost ocazia ideală.

Fondată de către profesori la Inginerie din Lviv, în 1993, SoftServe a avut drept prim client compania General Electric, ceea ce a ajutat-o să devină un reper pe harta companiilor IT din această zonă a Europei. SoftServe a crescut organic și s-a extins în Polonia și Bulgaria, în 2014.

„Când crești organic, business-ul este mai sustenabil”, spune el. Așa că, în 2021, înainte de război, au angajat un country manager român, care își pregătea planurile pentru un eventual birou și în România.

În mai 2022, au deschis centrul de dezvoltare din București și vor să ajungă la 800 de angajați în România, până la finalul lui 2025. 

Acum, 25% dintre angajați sunt ucraineni și restul sunt români. Integrarea, spune el, e ajutată și de faptul că au un „buddy” (prieten, n.r.) român care îi ajută atunci când întâmpină dificultăți. „În această situație, pentru noi e foarte reconfortant acest lucru”. E impresionat de nivelul de engleză al românilor, de la magazine, la bănci, lucru cu care se întâlnea rar în Ucraina. 

Pe de altă parte, spune că românii și ucrainenii au în comun și faptul că muncesc foarte mult. În opinia lui, nu prea există nici în România, nici în Ucraina un work-life balance, spre deosebire de Polonia: „Probabil vrem să demonstrăm tuturor celorlalți că putem face ceva, că putem să reușim, că suntem cineva”.

Panorama a arătat într-un material cum a e voluat fluxul refugiaților de război din Ucraina către România și către restul Europei, AICI.

Un Crăciun diferit, în România

Niciun ucrainean fugit din calea războiului nu se simte pe deplin împăcat că a luat decizia cea bună.

În cele din urmă, alegerile personale sunt cele mai dificile și aspru judecate. „Eu am găsit modul în care pot contribui la lupta Ucrainei, chiar dacă nu sunt acolo”, spune Andriy. Prin taxe, donații, prin faptul că ajutând SoftServe poate ajuta și Ucraina. Poate chiar și prin faptul că locuința lui din Lviv s-a transformat în „hostel” și a găzduit familii de ucraineni care s-au refugiat din est.

Nici brad nu va avea, de această dată nici măcar de dragul copiilor. Au decorat simbolic o plantă pe care au găsit-o în apartamentul din București.

În cele din urmă, indiferent dacă au plecat sau au rămas în țară, cele zece luni de război au adunat traume cât pentru o viață întreagă. Iar, dacă SoftServe are planuri pe termen lung în România, Andriy Mykytiuk știe că șederea lui în România e temporară: „Eu și soția mea vrem să ne întoarcem în Ucraina imediat cum se va termina războiul. Ne vom întoarce, cu siguranță. Am speranța că, într-o zi, ne vom întoarce la normal”.

De ce IT-ul este foarte important pentru economia Ucrainei

În total, compania SoftServe are peste 13.000 de angajați, un sediu în Austin (Texas), unde sunt designerii, în timp ce inginerii IT sunt în Ucraina, Polonia, Bulgaria și mai nou și România.

Mai au centre de dezvoltare, recent deschise, și în Mexic și Columbia. De la începutul războiului, România a devenit atractivă pentru multe companii de IT din Ucraina, care și-au mutat activitatea aici, dar în mod cert unele nu o văd decât ca pe o măsură temporară, până la finalul războiului.

În ciuda numeroaselor legături din afara Ucrainei, Andriy Mykytiuk spune că majoritatea inginerilor ucraineni nu și-au părăsit țara măcinată de război.

„Probabil doar 10% dintre angajații ucraineni sunt în afara țării. Fie au putut să treacă granița (înainte să se închidă, n.r.), fie se aflau în afara granițelor când a început războiul”, spune ucraineanul, amintindu-și din nou de situația lui.

Mulți ingineri software s-au relocat din estul Ucrainei în vest, unde este ceva mai sigur. Continuă să lucreze, pentru că așa pot ajuta economia Ucrainei. Fiecare luptă cum poate: cu arma în mână sau ajutând economia ucraineană.

SoftServe și-a pregătit birourile din Ucraina și pentru a putea rezista penuriei de electricitate: „avem generatoare în aproape toate birourile, avem trei provideri de internet prin cablu și avem și StarLink în toate birourile. Deci, avem electricitate și conexiune la Internet”. Uneori, apar provocări legate de căldură, pentru că uneori depinde de electricitate, alteori de sistemul centralizat.

„Din 24 februarie și până acum, nu am avut probleme cu deadline-urile. Poate doar în prima săptămână de război, când oamenii se relocau”. Clienții continuă să lucreze cu firmele ucrainene, pentru că „într-o oarecare măsură susțin Ucraina, în contextul în care multe industrii au probleme”. Livrarea produselor de IT este mult mai simplă – totul se face online, nu depinde de infrastructura terestră, se trimite imediat. De aceea, Andriy Mykytiuk subliniază că IT-ul este în aceste momente „foarte important pentru economia Ucrainei”.

Iar cifrele stau mărturie. Într-o economie decimată de război, în primele nouă luni ale lui 2022, veniturile generate de serviciile IT au ajuns la 5,5 miliarde de dolari, în creștere cu 13% față de perioada similară a anului trecut, potrivit datelor Băncii Naționale a Ucrainei, citate de Asociația Industriei IT. În același timp, taxele și impozitele plătite de companiile ucrainene din domeniu au reprezentat 48 de miliarde de grivne (circa 1,23 de miliarde de dolari).