Evoluția abilităților noastre a fost și este direct legată de Revoluțiile industriale. Prin ”revoluție industrială” nu înțelegem doar apariția motorului cu abur sau construcția de căi ferate, ci ne referim la toate schimbările tehnologice care și-au pus amprenta asupra felului în care ne desfășurăm activitatea, manipulăm mașinăriile și interacționăm cu ceilalți. Au fost trei până acum și suntem abia la începutul celei de-a patra, poate cea cu cel mai mare impact asupra noastră ca indivizi.
Odată cu emergența unei noi revoluții, oamenii au dezvoltat abilități noi pentru a se adapta valului de schimbări, lucru care a dus la diversificarea pieței muncii. Astăzi avem mult mai multe abilități față de acum câteva decenii și mai multe oportunități pentru a le valorifica.
Cu siguranță, dezvoltarea tehnologică a schimbat radical felul în care lucrăm și domeniile în care lucrăm. În ultimele decenii, există o tranziție a ocupării forței de muncă la nivel mondial de la meserii care necesită muncă brută, de rutină, la meserii care presupun ultra-specializare, interactivitate și flexibilitate. Urmărind trendul global, forța de muncă din agricultură s-a comprimat foarte mult cantitativ și în România, înjumătățindu-se în ultimii 25 de ani, de la peste 3 milioane de muncitori în agricultură, am ajuns la puțin peste 1 milion și jumătate.
S-a dublat însă numărul specialiștilor cu ocupații intelectuale și științifice, de la 600 de mii la peste 1.3 milioane și continuă să crească.
După cum am văzut mai sus, a scăzut considerabil în ultimele două decenii și jumătate numărul muncitorilor cu ocupații elementare și al celor din domeniul agriculturii. Crește constant numărul profesioniștilor, adică al celor specializați în inginerie, medicină, educație, tehnologia informației, drept, cultură și științe sociale. Cum se reflectă acest lucru asupra tipurilor de sarcini pe care le îndeplinim?
Graficul de de mai jos ne arată distribuția tipurilor de sarcini aferente fiecărei categorii de ocupație.
Crescând numărul profesioniștilor, a crescut invariabil și ponderea activităților analitice, în timp ce activitatea manuală a pierdut teren.
Serviciile suport și operarea utilajelor presupun activitate de rutină. De aceea sunt și categoriile de ocupații cu cea mai mare intensitate a rutinei, conform unui studiu realizat la Tinbergen Institute. Celelalte categorii de ocupații presupun activități diversificate, în care rutina nu își are locul, iar acestea par să fie din ce în ce mai solicitate. Flexibilitatea este cuvântul de ordine, iar activitățile de rutină au fost preluate într-o proporție consistentă de mașinării.
Dar chiar dacă rutina nu își mai are locul pe piața muncii și chiar dacă activitățile analitice, creative și diversificate devin prioritare, nu muncim mai mult. Potrivit Institutului Național de Statistică, cea mai mare parte a populației ocupate muncește în jur de 40 de ore pe săptămână.
În ultimii 25 de ani, indiferent de nivelul de educație, s-a înjumătățit numărul celor care au o activitate secundară de muncă.
Design: Edit Gyenge
Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.