ESG PENTRU AFACERI INTELIGENTE

Cum poate deveni agricultura românească mai sustenabilă

Articol susținut de

Computer Hope Guy
Foto: Sue Wetjen / Alamy / Alamy / Profimedia

Într-o lume în care fermierii trebuie să producă mai mult cu mai puține resurse și în condițiile schimbărilor climatice, agricultura sustenabilă poate pune cărămizile unui viitor alimentar mai sigur. România recuperează rapid teren.

Cu 13,5 milioane de hectare utilizate pentru agricultură, România ocupă locul cinci în UE. Iar după valoarea producției, se clasează pe locul șapte. Ponderea agriculturii în PIB-ul României a scăzut constant în ultimii 30 de ani, în prezent fiind sub 5%, datorită schimbărilor structurale ale economiei autohtone – de la o economie industrial-agrară, la una bazată în special pe servicii. Cu toate acestea, sectorul rămâne un motor important al economiei locale, cu un potențial foarte însemnat.

În România, se găsesc aproximativ o treime din fermele din UE. Cele 3,5 milioane de persoane care lucrează în agricultură reprezintă mai bine de o cincime din forța totală de muncă autohtonă, iar, la nivel european, este țara cu cei mai mulți fermieri.

Dar aceasta nu este neapărat una dintre cele mai bune vești, pentru că structura fermelor rămâne una extrem de polarizată: 90% din fermele din România sunt exploatații agricole sub 5 hectare, în timp ce dimensiunea medie a unei ferme la nivel european e de 11,7 hectare. Prezența masivă a fermelor mici înseamnă că agricultura rămâne una mai cu seamă de subzistență.

De asemenea, România este unul dintre statele cu ponderea cea mai mare a agricultorilor de peste 65 de ani (44,3%). De aici, apar o serie de probleme: modernizarea și tehnologizarea insuficientă a fermelor, productivitatea scăzută, fenomenul de îmbătrânire a fermierilor și nevoia de a atrage tineri în mediul rural, pentru a investi în agricultură, dar și adaptarea modului în care se face agricultura în zonele afectate de schimbările climatice, în special de lipsa apei.

Diferențele sunt vizibile la nivel de județe și regiuni, ceea ce arată că politicile naționale sunt incapabile, ce puțin la acest moment, să asigure o dezvoltare uniformă și o adaptare adecvată la schimbările climatice care deja se manifestă tot mai agresiv.

Ce înseamnă o agricultură sustenabilă

La nivel global, agricultura, dintre toate sectoarele economiei, are mai multe dificultăți pe care trebuie să le înfrunte. De pildă, din momentul în care cererea consumatorilor se schimbă și până când pot fermierii să se adapteze e nevoie de timp. Practic, dacă cererea de lapte crește foarte mult, e nevoie de timp pentru a putea mări producția. La fel, în ceea ce privește cerealele, care trebuie să aștepte următorul ciclu agricol pentru a putea avea o producție mai mare.

O re-echilibrare a ofertei de produse alimentare autohtone, în urma unor potențiale afectări a condițiilor pedo-climatice determinate de impactul schimbărilor climatice, necesită eforturi coerente și sprijinite de la nivel guvernamental, bazate pe un sistem performant de monitorizare și decizii luate pe baze științifice care pot fi, după cum vedem, nepopulare.

În plus, veniturile celor care lucrează în agricultură sunt, în medie, cu 40% mai mici decât ale lucrătorilor din alte sectoare, arată datele europene. Iar spre deosebire de alte domenii, lucrătorii din agricultură se confruntă și cu o doză mare de impredictibilitate, sectorul fiind dependent de condițiile meteorologice și influențată de schimbările climatice.

În anii următori, fermierii vor continua să se lovească de toate aceste probleme generate de schimbările climatice, de modificările de piață și de schimbările în preferințele consumatorilor. De aceea, un rol important îl va juca în continuare Politica agricolă comună europeană (PAC) pentru a sprijini fermierii în tranziția către sisteme de producție agricolă mai durabile, devenind în același timp mai rezilienți și mai competitivi.

Dacă pornim de la definiție, agricultura sustenabilă presupune o metodă de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor responsabile din punct de vedere ecologic, economic și social, astfel încât să nu fie pusă în pericol capacitatea generațiilor care vin după noi de a-și asigura resursele necesare de hrană. Asta înseamnă și o limitare a expansiunii terenurilor agricole pentru a nu dezechilibra ecosistemele naturale și, deci, o oportunitate, de pildă, pentru dezvoltarea serelor pe verticală.

Există mai multe moduri de a face agricultură sustenabilă. Agricultura organică, care presupune creșterea plantelor și a animalelor fără utilizarea pesticidelor sintetice, îngrășămintelor chimice sau a hormonilor de creștere, este un mod de a face agricultură sustenabilă. Trebuie menționat că nu tot acest domeniu al agriculturii sustenabile este și organic.

O altă modalitate este agricultura conservativă a solului, care se concentrează pe reducerea eroziunii solului și conservarea resurselor de apă. Apoi, mai este agricultura regenerativă care înseamnă îmbunătățirea calității și biodiversității solului și presupune evitarea lucrărilor excesive ale terenurilor, îmbunătățirea gestionării apei, rotația culturilor.

Permacultura este și ea o altă modalitate de a face agricultură sustenabilă și presupune crearea de modele care să imite modelele naturale, urmărind și creșterea biodiversității, nu doar exploatarea solurilor. Aceste concepte nu intră în contradicție, ele putând lucra împreună în combinații viabile, adaptate fiecărei culturi și context economic și tehnologic concret.

Cum se vede de la Bruxelles agricultura sustenabilă

Comisarul european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, amintea, în cadrul conferinței EU Agricultural Outlook din decembrie, că „schimbările climatice, pierderea biodiversității și penuria de resurse sunt unele dintre cele mai mari amenințări cu care ne vom confrunta în următoarele decenii, inclusiv în ceea ce privește securitatea alimentară”.

De aceea, spunea el, este nevoie de un sistem prin care să fim siguri că alimentele sunt disponibile și accesibile, că fermierii nu trăiesc de azi pe mâine, că, în același timp, biodiversitatea, resursele naturale și clima sunt protejate. Nu în ultimul rând, trebuie să ne asigurăm că lanțul de aprovizionare cu alimente la nivel global funcționează, mai spunea comisarul european.

„Actuala PAC depune eforturi uriașe în tranziția ecologică și digitală. Cu acest sprijin și cu o finanțare de 307 miliarde de euro în perioada 2023-2027, agricultorii din UE vor continua să furnizeze alimente de calitate, sigure și nutritive pentru noi toți”, a mai spus Janusz Wojciechowski.

Finanțarea pentru noul PAC este făcută din bugetul UE (264 de miliarde de euro) și din bugetele naționale (restul de 43 de miliarde de euro). La nivelul UE, sunt 28 de planuri strategice, câte unul pentru fiecare țară, cu excepția Belgiei care are două: unul pentru Valonia și unul pentru Flandra.

Noul PAC este complementar cu Green Deal, ambele urmărind crearea unei Europe durabile și neutre din punct de vedere climatic. În privința agriculturii, Green Deal, prin strategiile privind biodiversitatea sau lanțurile scurte de aprovizionare (așa numita „De la fermă la furculiță”), precum și prin planurile de acțiune pentru economia circulară, vine în sprijinul agriculturii și al zonelor rurale.

Ce plan strategic are România în privința PAC

La începutul lui 2023, au intrat în vigoare Planurile Strategice ale PAC pentru perioada 2023-2027. Rolul principal al acestor planuri, cum spuneam, este acela de a asigura un venit stabil pentru fermieri și siguranța alimentară, în timp ce este susținută tranziția agriculturii UE către un model agricol sustenabil, pe durata exercițiului financiar. Noua PAC mai urmărește și să asigure o distribuție mai echitabilă a fondurilor, cu planuri de sprijinire a 377.000 de tineri fermieri.

Fiecare țară a putut să își adapteze planul în funcție de nevoile locale, dar respectând obiectivele Bruxelles-ului.

Planul Strategic al României se ridică la peste 15,8 miliarde de euro, din care aproape 15 miliarde din bugetul UE și restul din bugetul național.

Astfel, România își propune:

  • să crească viabilitatea economică a fermelor,
  • să reducă disparitățile în materie de venituri între ferme,
  • să crească orientarea spre piață și competitivitatea sectorului agricol în ansamblu,
  • să îi sprijine pe fermierii care contribuie la protecția mediului, să se preocupe de creșterea bunăstării animalelor din ferme și de asigurarea unei dezvoltări socio-economice în zonele rurale,
  • să îi sprijine pe tinerii fermieri.

De ce e importantă sustenabilitatea în agricultură în România

„Necesitatea ca fermierii să adopte sustenabilitatea este de primă importanță. Ca administratori ai pământului, fermierii se află într-o poziție unică pentru a aborda provocările actuale, de la schimbările climatice, la lipsa de resurse. Iar practicile sustenabile nu numai că protejează mediul înconjurător, dar îmbunătățesc reziliența și viabilitatea pe termen lung a activităților din fermă”, a spus Boualem Saidi, Senior Bayer Representative & Bayer Crop Science Division Head România, Bulgaria, Republica Moldova, în cuvântul introductiv al primului raport despre agricultura sustenabilă în România. Raportul „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” a fost realizat de compania de consultanță Solutions., cu sprijinul Bayer.

În România, schimbările climatice reprezintă un motiv important pentru care fermierii încep să treacă la agricultura sustenabilă.

„Tranziția fermierilor către agricultura sustenabilă se produce într-un ritm relativ rapid, determinat de efectele schimbărilor climatice (care aduc din ce în ce mai multe dificultăți fermierilor), cât și de necesitatea de scădere a costurilor de operare”, spune, în studiul citat, Laurențiu Asimionesei, fondatorul platformei Amazag, dedicată domeniului de agribusiness.

El menționează că profilul fermierului care s-a adaptat practicilor agriculturii sustenabile este reprezentat deocamdată de cei care au ferme de dimensiune medie și mare, care operează un număr mai mare de utilaje și echipamente, cu un număr mai mare de personal și care sunt nevoiți să optimizeze costurile de operare. Astfel de ferme cu o capacitate financiară mai mare își permit să își schimbe utilajele, să facă agricultură de precizie, ceea ce înseamnă adoptarea unor echipamente cu tehnologii noi, să digitalizeze fermele sau să facă irigații de precizie.

Mentalitatea și lipsa informațiilor necesare sunt principalele obstacole, explică Laurențiu Asimionesei, în trecerea și mai rapidă a fermierilor la agricultura sustenabilă. „Schimbarea în cadrul unei asemenea ferme este produsă în primul rând la nivel de mentalitate și mai apoi la nivelul de tehnologie agricolă. Accesul la informație și cunoaștere este un element cheie, necesar în tranziție”, spune el, punctând că, de multe ori, lucrările minime asupra solului sunt asociate cu o productivitate mai scăzută și de aceea există reticență în rândul fermierilor pentru a adopta practici sustenabile.

Totuși, mai mulți fermieri români, citați în același studiu, mărturisesc că au trecut la practicile de agricultură sustenabile, forțați de temperaturile tot mai mari și de reducerea precipitațiilor. Acestea sunt principalele provocări pentru care trebuie să găsească o soluție. Metodele pe care le-au adoptat, de la agricultura conservativă, la irigații de precizie, alături de tehnologizarea fermelor, i-au ajutat să aibă oscilații mai mici în producție, dar și să aibă mai puține lucrări cu utilaje mari asupra solului.

Măsuri au luat și pentru reducerea gazelor cu efect de seră: „Am redus costurile la maximum. Un fermier tradițional care aplică toate lucrările conform procedurilor de agricultură convențională consumă în medie între 80-120 litri de motorină/ha. Noi ajungem cu producția în magazie, de la semănat, recoltat, transportat până la 50 litri de motorină/ha. Am redus costurile, dar am redus și emisiile”, explică, în documentul citat, Cătălin Parii, de la Panifcom, una dintre cele mai mari companii de panificație din zona Moldovei.

De ce băncile au un rol important în agricultura sustenabilă

În drumul lor spre agricultura sustenabilă, fermierii pot găsi sprijin și la instituțiile financiare. Băncile oferă finanțări special concepute pentru nevoile fermierilor care își doresc să facă tranziția către practicile de agricultură sustenabilă.

De asemenea, pot oferi fermierilor consultanță și asistență tehnică, ceea ce înseamnă că sunt în măsură să dea informații despre tehnici agricole ecologice, despre gestionarea durabilă a solului și resurselor, precum și ajutor în implementarea protocoalelor de agricultură organică, acolo unde este cazul.

Finanțarea proiectelor de investiții verzi, tot la instituțiile financiare își pot găsi un sprijin. De la producția de biocombustibili sau dezvoltarea de proiecte de bioenergie, băncile pot reprezenta un sprijin pentru astfel de inovații în agricultură.

„Finanțarea este un pilon important și presupune o schimbare a modului în care evaluăm clienții și proiectele. Încă din 2021, investim în dezvoltarea unui ecosistem care să ușureze tranziția către o economie verde în rândul companiilor, avem produse dedicate unor subiecte importante pentru IMM-uri: energie verde, eficiență energetică, tranziția industriilor cu emisii mari, practici sustenabile în agricultură. În plus, există alte tipuri de investiții care sunt adresate de anumite domenii, de exemplu în agricultură, partea de irigații, de utilizare a solului, de eliminare a pesticidelor. Acestea sunt tipuri de investiții specifice. Integrarea factorilor ESG aduce o schimbare profundă a modului în care organizațiile își desfășoară activitatea, iar rolul nostru este să sprijinim clienții în procesul de accesa o finanțare verde”, spune Ioana Voinescu, Head of Sustainability la BCR.

De asemenea, instituțiile financiare pot oferi și asigurări specializate pentru afacerile agricole sustenabile, croite pe nevoile fermierilor, astfel încât să fie protejați în caz de distrugeri sau pierderi de recolte, ceea ce i-ar proteja de pierderi financiare însemnate.

Cum devine afacerea ta în agricultură una sustenabilă

Așa cum mărturiseau și fermierii citați în raportul „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor”, este important, înainte de a adopta orice fel de măsură, să fie evaluată afacerea și să se identifice aspectele care pot fi îmbunătățite prin adoptarea practicilor de agricultură sustenabilă. Analiza impactului asupra mediului, mergând până la reducerea consumului de combustibil, la evaluarea modului în care este lucrat solul și intensitatea folosirii îngrășămintelor chimice, sunt printre elementele care trebuie avute în vedere.

Apoi, trebuie identificate ce practici care intră în cadrul agriculturii sustenabile sunt cele mai potrivite pentru afacerea pe care o are fermierul și, la fel de important este felul în care se poate optimiza folosirea resurselor de apă, energie și materii prime. Biodiversitatea este un element care nu trebuie trecut cu vederea, iar evitarea defrișărilor și a poluării sunt importante.

De asemenea, trebuie avut în vedere și managementul deșeurilor, reducerea utilizării de ambalaje și reciclarea acestora.

După implementarea măsurilor, practicile sustenabile implementate trebuie monitorizate constant, iar ajustarea măsurilor făcută în consecință. Nu este nimic greșit în a identifica modalități noi de sustenabilizare a activității sau în a îmbunătăți măsurile deja aplicate.


„ESG pentru afaceri inteligente” e o serie susținută de:  

Cristina Dobreanu

Are o experiență de peste 15 ani în presa generalistă și economică. Îi place să pună informațiile în context, fiindcă o privire de ansamblu aduce mereu noi perspective. Scrie în special despre antreprenori, retail și start-up-uri, dar urmărește cu atenție tendințele care ne pot schimba viața de zi cu zi.
Crede în puterea exemplului și în lucrurile care nu sunt făcute cu superficialitate.


Urmărește firul poveștii
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    4
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x