De ce sunt angajații nefericiți la job și cum s-a schimbat în ultimii ani relația românilor cu munca

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Doar o treime dintre români simt că jobul lor le aduce împlinire, arată o cercetare făcută de Reveal Market Research.
- Oamenii resimt acut conflictul dintre „trebuie” și „vreau” la locul de muncă. 40% din angajații români care au răspuns la un sondaj online recunosc că și-au ales meseria din necesitate, în vreme ce doar 25% au făcut-o din pasiune.
- Pandemia de Covid a marcat un punct de cotitură în definirea relației dintre români și muncă. Din 2020 încoace, din ce în ce mai mulți angajați au început să evalueze mai atent dacă jobul le aduce sens și satisfacție.
- Dintr-un sondaj efectuat în 2023 reiese că 40% din managerii chestionați cred că proaspeții absolvenți de facultate nu sunt pregătiți pentru a intra în câmpul muncii
- Fără Generația Z economia nu o să funcționeze, iar epuizarea resursei umane va forța companiile să își recalibreze așteptările față de aceasta.
Oamenii obișnuiți își petrec mare parte a vieții lucrând, însă majoritatea se simt neîmpliniți la locul de muncă. În fuga continuă după performanță și productivitate, indicatorul mai mereu pe roșu este cel legat de starea de bine a angajaților. De exemplu, doi din trei români nu găsesc în munca lor motive de satisfacție, iar la acest capitol România nu mai este campioana statisticilor internaționale negative. Măsurat periodic de cercetări sociologice, fenomenul nefericirii la serviciu este unul global și este chiar mai accentuat în alte state decât în România.
Am discutat atât cu specialiști în cultura organizațională, cât și cu angajați nemulțumiți pentru a afla care este de obicei marea problemă: cultura organizațională sau raportarea la munca în sine? Dincolo de practicile manageriale și de nivelurile veniturilor, ceea ce îi afectează de multe ori pe oameni este sentimentul lipsei de sens și o situație aparent fără ieșire: dacă începi să cauți fericirea la job, cum rămâne cu banii?
Un moment de criză, pandemia de Covid, a marcat un punct de cotitură în cultura muncii. Iar un conflict recent între generații ar putea duce la rescrierea regulilor jocului.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Mergi direct către secțiunile din articol:
„Am făcut un compromis major când am acceptat acest loc de muncă”
„Luni dimineață, când deschid laptopul de serviciu, mă apucă anxietatea. Am enorm de muncă, zi de zi, e o presiune foarte mare, pentru că trebuie să fiu foarte productiv și să închid cât mai multe cazuri. Iar dacă sunt în concediu nimeni nu îmi ține locul. Când mă întorc din concediu, am inbox-ul plin, sute de emailuri pe care tot eu trebuie să le rezolv”, spune Vlad, un român de 36 de ani, care se simte copleșit de jobul lui.
Lucrează din București pentru o multinațională cu sediul la Londra și ocupă un post de reprezentant pentru relațiile cu clienții. Nu-i place deloc munca pe care o face, iar singurul lucru care îl motivează să o continue este salariul de 2.200 de lire, bani pe care nu i-ar primi dacă ar avea un job similar în România.
„Am făcut un compromis major când am acceptat acest loc de muncă, nu-mi oferă nicio satisfacție. Dacă aș fi fost nevoit să lucrez din Londra, niciodată nu aș fi acceptat pentru că e imposibil să trăiești acolo cu un asemenea venit”, afirmă Vlad.
Alt angajator, alt angajat, o stare asemănătoare de spirit.
Cu toate acestea, Elena simte că nu poate renunța la acest job pentru că fără el nu ar avea cum să se întrețină. „Corporația îți oferă o stabilitate financiară, ăsta e singurul motiv care mă ține aici. Altfel nu aș sta nicio secundă. E neplăcut să fac lucruri pe care le consider inutile, nu văd deloc sens în munca mea”, adaugă tânăra.
Cei doi corporatiști sunt exemple reprezentative pentru mulți dintre angajați. Potrivit unui studiu realizat de Reveal Market Research, 66% dintre români se duc la serviciu de nevoie, nu pentru că ar fi încântați de munca lor. Mai mult, 40% din angajații care au răspuns la un sondaj pe platforma airost.ro au recunoscut că și-au ales meseria din necesitate, în vreme ce doar 25% au făcut-o din pasiune.
Care e problema: cultura organizațională sau munca în sine?
Magor Csibi, specialist în cultura organizațională, este de părere că disponibilitatea de a accepta să lucrezi într-un loc care te face nefericit vine dintr-o cultură împământenită de-a lungul timpului. Vreme de generații, oamenii au învățat că munca grea și sacrificiul vor genera resurse, adică vor crea o recompensă, iar recompensa în sine va contribui la împlinire.
„Acum 40 de ani nu auzeai vorbindu-se despre sens, despre conexiune, despre apartenență. Generația părinților noștri putea să trăiască perioade foarte lungi sau câteodată toată viața fără să asculte neapărat această voce. Ei spuneau că, dacă ai un job stabil, dacă ai o casă și dacă ai o mașină, în momentul acela ești împlinit și nu mai trebuie să ai alte aspirații. La nivel psihologic, nu are cum să funcționeze abordarea asta”, spune Magor Csibi.
Andra Pintican, expert în resurse umane și fondatoarea platformei airost.ro, a văzut în sondajele pe care le-a coordonat online că majoritatea oamenilor nu găsesc niciun sens în munca lor și se simt, cel mai adesea, copleșiți, nemotivați și obosiți.
În opinia sa, felul în care este făcută educația în România crește premisele pentru o atitudine nesănătoasă față de muncă. „Suntem o generație crescută cu sfânta rușine și sfânta comparație”, remarcă experta în resurse umane. Iar oamenii care cresc „convinși că nu-s buni de nimic” își doresc, „la nivel subconștient, să dovedească că sunt și ei buni de ceva. Și cum dovedesc asta? Muncind ca nebunii pe bani puțini”, crede Andra Pintican. Dincolo de problemele organizaționale, nefericirea la serviciu poate fi explicată și prin felul în care cineva se raportează la munca pe care o face.
„Noi venim dintr-o cultură a muncii habotnice. Cea mai mare parte a populației este blocată în mindset-ul de muncă habotnică. Am învățat de la generațiile anterioare că munca trebuie să fie grea, iar cu pasiunea mori de foame. În subconștientul nostru s-a întipărit ideea că dacă ne place la job, e un semn rău. Astfel, ni s-a luat plăcerea din muncă”, spune Andra Pintican.
Cum se schimbă cultura muncii
De la Covid încoace, un nou trend a început să fie din ce în ce mai vizibil: înainte de bani sau de alte beneficii, angajații caută o activitate care să-i împlinească. Asistăm timid la o reconfigurare a relației românilor cu munca, arată specialiștii.
Schimbarea de paradigmă a început firav în 2020 și a fost potențată pe perioada pandemiei de Covid. În momentul în care angajații au rămas acasă, au putut să-și analizeze mai bine viața, au putut să se întrebe care-i rostul muncii lor. Atunci s-au accentuat foarte mult discuțiile legate de burnout, de sens, de apartenență, arată Magor Csibi.
Acum se rescriu normele, valorile și principiile după care lumea și piața muncii se ghidează, spun experții. Astfel, cultul productivității și eficacității este înlocuit treptat în mentalul colectiv cu discuții despre limite sănătoase, despre faptul că noi reprezentăm, ca oameni, mai mult decât ceea ce facem pentru bani.
Pe aceeași lungime de undă este și Lavinia Țânculescu Popa, psiholog specializat în psihologia muncii și cea organizațională. În opinia ei, pentru angajați contează din ce în ce mai mult măsura în care rezultatele muncii lor sunt relevante la nivel personal. „Cei 34% dintre oamenii cărora le place să meargă la muncă sunt, de fapt, oameni pentru care munca este semnificativă nu doar în termeni de rezultate, pentru care munca are legătură cu viața lor, vorbește despre ei ca persoane. Pentru ei, munca este o declarație identitară, nu doar conjuncturală”, explică Lavinia Țânculescu Popa.
La rândul său, Magor Csibi susține că începem să conștientizăm că miza profesională nu e avansarea în carieră, ci găsirea locului în care simți că poți să contribui, folosindu-ți la maximum potențialul. „De foarte multe ori, noi căutăm împlinirea într-o funcție, într-un salariu, în niște cifre, în niște realizări. Căutăm împlinirea în locuri greșite și trebuie să ne uităm unde se află împlinirea reală. Adică unde ai parte de sens și de relații bune, mai ales la locul de muncă, unde petrecem cel mai mult timp din zi.”
În căutarea sensului pierdut. Dar cu banii cum rămâne?
Există, însă, o proporție semnificativă de companii și sectoare de piață în care noul trend nu a pătruns încă. Unele se vor schimba radical în următorii ani, altele vor rezista până în ultima secundă. „În continuare sunt încă mulți oameni care nu au opțiunea de a spune că renunță la un venit bun pentru că au nevoie de mai mult timp liber. Când vorbim de supraviețuire, nu ai această opțiune și atunci va mai exista și acest curent de rezistență. Dar în final schimbarea va fi ireversibilă”, preconizează Magor Csibi.
Însă este de așteptat ca introducerea pe scară largă a noii paradigme să dureze destul de mult, având în vedere că la butoane sunt „manageri blocați în autosuficiență, care cred că lumea e doar cum o vad ei”, susține Andra Pintican. Aceasta consideră că astfel de manageri n-au mai ieșit din birouri ca să înțeleagă cum să se adapteze noului curent.
Specialiștii contactați de Panorama sunt de părere că deocamdată majoritatea angajaților români funcționează încă după mindset-ul vechi. Dacă îi întrebi pe oameni de ce muncesc, încă sunt foarte mulți care răspund pentru că trebuie, pentru că e nevoie să plătească rate. Foarte puțini au început să vorbească despre rol, despre sensul muncii, despre impactul pe care îl generează prin activitatea lor.
„În România suntem încă într-o stare de negare. În marile orașe gradul de conștientizare a crescut, dar în orașele mici din România sunt foarte puțini oameni care știu despre conceptul de munca sănătoasă și de timp pentru ei înșiși”, crede Andra Pintican.
O ciocnire a generațiilor
Dacă angajații din generațiile mai vechi – Y (persoanele născute între 1981 și 1995), X (1965 – 1980) sau boomers (1946 – 1964) au început de abia de curând să își regândească relația cu munca, angajații din Generația Z (cei născuți după 1996) au din capul locului o cu totul altă abordare în această privință. Pe ei rareori îi auzi vorbind despre stabilitate sau despre salariu. Nu îi interesează să bifeze criterii de succes social, ci își doresc un job care să le reflecte valorile și să le aducă sens și satisfacție, reiese dintr-un raport realizat de platforma airost.ro.
Potrivit lui Magor Csibi, Generația Z are câteva caracteristici pe care nicio altă generație nu a avut-o. Angajații născuți după 1996 spun că pentru ei loialitatea nu este o valoare, iar majoritatea lor estimează că nu vor sta mai mult de 2 ani la un loc de muncă. Totodată, atunci când își aleg locul de muncă, prima lor întrebare se leagă de impactul pe care îl pot genera.
Expertul în cultură organizațională precizează că, mai nou, a apărut, în rândurile Generației Z, un fenomen nemaiîntâlnit la nivelul altor generații: tinerii încep să refuze promovările. Ei știu că, deși aduce o mărire de salariu, promovarea vine la pachet cu mai multă presiune și cu mai multe responsabilități. De aici se vor naște în organizații dinamici noi, care vor afecta serios piața muncii.
Psihologul Lavinia Țânculescu Popa analizează cauzele deosebirilor profunde dintre generații. Din punctul ei de vedere, cei din Generația Z au fost crescuți de niște părinți care nu au fost valorizați în copilăria lor. De aceea, caută să-și conserve energiile și să se simtă mereu văzuți și apreciați.
„Ei nu înțeleg neapărat că respectul se câștigă în timp. Nu par a avea timp și nici răbdare. Acești tineri întreabă aproape mereu ce câștigă atunci când se implică în ceva. Nu este doar o chestiune legată de sensul a ceea ce au de făcut. Pentru a culege roadele muncii și pentru a vedea semnificația muncii, trebuie să depui mai întâi efort. Nu poți să vrei rezultate dacă nu investești în etapele premergătoare. Doar fiind implicat în muncă, ajungi să îi înțelegi semnificația, iar rezultatele sunt urmarea unui proces. Tinerii de azi vor ca lucrurile să se petreacă imediat”, susține psihologul.
Generația Z schimbă regulile jocului
În condițiile în care pretențiile tinerilor de la un job sunt tot mai multe și mai diverse, este de așteptat ca multe companii să fie reticente în a angaja tineri din Generația Z, spun specialiștii. Dintr-un sondaj efectuat în 2023 reiese că 40% din managerii chestionați cred că proaspeții absolvenți de facultate nu sunt pregătiți să intre în câmpul muncii. Mai mult, 94% dintre liderii care nu au încredere în cei care au terminat de curând studiile universitare recunosc că evită să-i angajeze.
Însă epuizarea resursei umane va determina companiile să-și recalibreze cerințele pentru a nu risca să intre în faliment. Asistăm, astfel, la o ultimă rezistență a organizațiilor care se prefac că nu au o problemă. Însă problema există și e una acută. Fără Generația Z economia nu o să funcționeze. Ideile pe care tinerii le aduc în companii vor genera schimbare și vor avea o influență și asupra generațiilor mai vechi, care până acum nu și-au exprimat nevoile personale. Iar asta va pune o presiune mare pe companii și va face sistemul să se reseteze, crede Magor Csibi.
Pe de altă parte, specialiștii admit că Generația Z începe să dicteze ritmul pe piața muncii. Însă, chiar dacă au multe atuuri de partea lor, va fi nevoie ca tinerii să încerce să se adapteze pe cât posibil rigorilor angajatorilor. Altfel, se va crea un clivaj și mai mare între organizații și forța de muncă.
„Azi suntem la extreme. Ori sunt tineri care pretind respect și bani. Ori sunt tineri încă tăcuți, foarte timorați, debusolați, cărora nimeni nu le oferă sprijin și care nici nu știu să-l solicite. Mulți managerii au următorul discurs cât se poate de toxic și lipsit de generozitate față de ei: „să învețe și singuri că și eu am învățat la fel”. Oamenii devin atunci copleșiți din cauza presiunii, pentru că managerii vor rezultate foarte repede”, este de părere Lavinia Țânculescu Popa.
Tot la extreme se află și tinerii care resping munca pentru că și-au văzut părinții lucrând prea mult în copilărie, iar atunci asociază munca cu ceva rău, care în trecut le-a răpit persoanele dragi de lângă ei. „După ce vom trece și de asta, vom afla că există și o cale de mijloc în care munca și viața se pot combina sănătos și armonios”, susține la rândul ei Andra Pintican.
E angajatul român singurul nefericit?
Fenomenul oamenilor care nu se simt împliniți la job este unul global și are consecințe atât asupra angajaților, cât și asupra companiilor. În 2023, Gallup a măsurat nivelul de implicare al angajaților în munca lor și a ajuns la concluzia că acesta este de 23% la nivel global și de doar 13% la nivelul UE. În comparație, procentul angajaților români care se simt implicați în jobul lor este, conform aceleiași cercetări, semnificativ mai mare, de 36%. În ceea ce privește sentimentele de stres, furie sau tristețe la locul de muncă, angajații români s-au situat în zona mediană a topului european, în care au fost incluse și țări non-UE. Iar în ceea ce privește evaluarea calității vieții se află pe locul 13 din 40 de state. Asta înseamnă că nu am inventat noi angoasa la locul de muncă.
Am vorbit cu Radu, în vârstă de 35 de ani, care a lucrat mai bine de un deceniu în Canada, despre nivelul scăzut al implicării și satisfacției angajaților din această țară. Povestește că nu a întâlnit acolo oameni cărora să le placă jobul lor. „Acolo te mulțumești să ai un loc de muncă, oricare ar fi el. La Hilton, la spălat de vase, se mulțumeau că aveau contract fix, pe durată nedeterminată. Și erau simpli spălători de vase”, spune Radu.
După experiența canadiană, tânărul s-a întors de câțiva ani în România, alegând să lucreze, la început, într-o corporație. Spune că nu i-a plăcut deloc în mediul privat, fapt care l-a determinat să schimbe nenumărate joburi. Într-un final, a ajuns în sistemul de stat. „Inclusiv aici am colegi care susțin că e bine că au un loc de muncă, fără să mai conteze că jobul lor e inutil sau că nu le place ce fac. Nu am întâlnit pe nimeni care să se întrebe: îmi place ce fac sau nu? nici la stat, nici la privat. Mi se pare esențial să îți placă. Suntem foarte mici în visele pe care le avem, ne mulțumim cu puțin. Plăcerea în muncă e esențială”, concluzionează Radu.
Articol editat de Raluca Ion
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.

Andrei Militaru
Are o experienţă de peste 6 ani în presa scrisă, online şi radio. A debutat în presă la revista lunară Sport Revolution, unde a fost, pe rând, reporter, redactor şi ulterior editor coordonator. A lucrat, de asemenea, la ziarul Adevărul, unde a fost redactor în departamentul sport și a realizat emisiuni de sport „Adevărul Live”. A realizat timp de 2 ani, la Radio Sport Total FM, emisiunea săptămânală Sport Revolution. A colaborat şi cu alte publicaţii online, precum corectnews.ro sau viitorulromaniei.ro. Este licenţiat şi absolvent de master în jurnalism şi ştiinţele comunicării. A beneficiat de o bursă Erasmus în Franţa, la Nisa, unde a studiat comunicare şi ştiinţe umaniste. Îi place să fie mereu la curent cu ceea ce este nou, pentru că un om informat este un om puternic. Pentru Andrei, a fi jurnalist reprezintă o profesie distinsă, deoarece un jurnalist are un rol crucial într-o societate, acela de a informa şi chiar educa publicul său.