De ce ne e atât de frică să ne schimbăm jobul, chiar și atunci când ne face să ne simțim mizerabil
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Viața însăși este un proces continuu de adaptare. Societățile au evoluat, făcând salturi repetate în care s-au desprins de trecut și au intrat în paradigme total străine generațiilor anterioare. Însă, paradoxal, una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este cea de schimbare personală.
Una dintre situațiile care cer cel mai mare efort de adaptare este viața profesională. După ce, într-un articol anterior, ne-am uitat la relația românilor cu jobul și la neîmplinirile de la locul de muncă, analizăm de această dată de ce ne e atât de greu, totuși, să părăsim un job care ne face nefericiți, chiar și atunci când nu mai putem face nimic pentru a îmbunătăți situația. Și vorbim cu psihologi și experți în resurse umane despre cum o schimbare bine gândită poate aduce oportunități deloc de neglijat.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează:
Alina, 32 de ani, lucrează într-o multinațională din București. Spune că jobul său nu-i oferă prea multe satisfacții, în afară de salariul care îi permite să ducă o viață lipsită de griji financiare. Ar vrea să facă o schimbare, dar îi este teamă că, dacă pleacă din companie, nu va reuși să facă față provocărilor de la noul loc de muncă.
„Am oarecum un job de rutină. Nu mă pune prea mult în valoare, dar cine îmi garantează că îmi va fi mai bine dacă îl schimb? Nu am nicio garanție. Ba poate fi chiar mai rău decât acum. Sunt conștientă că nu e o gândire sănătoasă. Uneori îmi spun că trebuie să fac pasul spre un job nou. Apoi mă descurajez și abandonez orice idee de schimbare”, recunoaște tânăra.
De ce e schimbarea atât de grea?
La fel ca Alina, mulți români ezită să facă schimbări profesionale, iar motivele țin atât de realitatea din multe companii, cât și de factori psihologici.
Multe elemente care generează reticențe țin de climatul organizațional în sine. Când te angajezi într-un loc nou, e posibil ca din afară totul să pară frumos, dar de fapt mediul de lucru să fie unul toxic.
Pe de altă parte, un nou loc de muncă poate fi supraevaluat. La interviu ți se poate spune că vei face lucruri uimitoare, iar munca ta va avea un impact semnificativ. Dar când începi serviciul, poți ajunge să îți dai seama că jobul tău nu are un impact atât de mare, că ai prea mult de muncă sau că nu ai resursele logistice necesare.
La motivele de mai sus, care îi țin pe loc pe angajații nemulțumimți, se pot adăuga beneficiile extrasalariale pe care unii le primesc la actualul loc de muncă. Sunt multe companii care apelează la astfel de stimulente pentru a crește gradul de retenție. „Astfel de beneficii contează și, de multe ori, îi determină pe salariați să-și dorească să rămână în companie”, precizează Livia Butac, conferențiar universitar și psiholog.
O setare a creierului de care trebuie să ținem cont
Însă, de cele mai multe ori, factorii psihologici sunt cei care îngreunează luarea deciziei de a pleca dintr-un job. Se întâmplă adesea ca mintea să proiecteze o serie întreagă de scenarii negative atunci când se gândește la ce va găsi la noul loc de muncă. Psihologii spun că se întâmplă asta deoarece creierul tratează posibila schimbare ca pe o amenințare și, astfel, încearcă să ne protejeze supraviețuirea.
Mulți angajați nemulțumiți s-au obișnuit, de fapt, cu rutina pe care pot să o gestioneze și nici măcar nu mai încearcă să vadă ce poate fi dincolo de locul actual de muncă.
Conform aceluiași specialist, creierul uman e astăzi bombardat de noi informații și tehnologii și, ca urmare, încearcă mereu să se refugieze în lucrurile familiare.
În momentul în care vrei să faci o schimbare de carieră, acest demers consumă extraordinar de multă energie. Astfel, „în primă fază va trebui să-mi recreez niște rutine și să revin la familiar, unde creierul meu știe ce are de făcut și știe de ce să se lege”, continuă Irina Pălărie.
„Rău cu rău, dar mai rău fără rău”
Dincolo de rezistența la schimbare, majoritatea angajaților se ghidează după principiul ce-i în mână nu-i minciună, a văzut Corina Neagu, consultant în resurse umane.
„În situația în care sunt milioane de șomeri la nivel internațional, iar durata proceselor de recrutare a început să crească, în condițiile în care mulți angajați nu s-au mai perfecționat, atunci e posibil ca, dacă aleg să facă o schimbare, ori nu găsesc repede alt loc de muncă, ori ceea ce găsesc e sub nivelul lor ca funcție sau bani. Și atunci mulți caută să se detașeze de problemele de la job și aleg să rămână, deși poate nu sunt satisfăcuți de munca lor, deși poate climatul organizațional e toxic, fiind caracterizat de abuz emoțional, hărțuire, discriminare. Știți cum se zice: rău cu rău, dar mai rău fără rău”, spune experta în HR.
Presiunea socială și presiunea familială au și ele un rol semnificativ în ecuația unei schimbări pe plan profesional. Când ai un salariu bun, toți te îndeamnă să rămâi la acel job. Practic, este încetățenită în mentalul colectiv convingerea că o slujbă bine plătită nu se părăsește niciodată, explică Livia Butac.
„Gândiți-vă că părinții tinerilor care intră acum pe piața muncii au prins vremurile când nici nu existau discuții despre a schimba jobul. Însă, mentalitatea de a avea un job în care timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim, dar avem un loc sigur de muncă, a cam trecut. Cei din generațiile mai în vârstă nu vor înțelege că un job bine plătit și sigur se poate să nu-ți aducă satisfacție și, astfel, să vrei să-l schimbi, dacă nu ești fericit”, arată psihologul.
Piramida lui Maslow și procesul de schimbare
Psihologii și specialiștii în resurse umane susțin la unison că schimbarea unui job nu este însă o nevoie de bază. Prin urmare, este perfect normal ca majoritatea oamenilor să fie preocupați să-și asigure în primul rând nevoile primare și să pună pe plan secund schimbările, de orice natură ar fi ele. „Când ai copii, familie, rate la bănci, poate chiar probleme de sănătate, te gândești de zece ori să faci pasul spre o schimbare”, crede Corina Neagu.
Și mai este ceva. „În ziua de astăzi sunt foarte puțini care își permit să pună bani deoparte. Și atunci primează nevoile de bază versus partea de sens sau satisfacție”, susține și Irina Pălărie.
Dar mai există un motiv pentru care oamenii nu fac pasul spre schimbare: sentimentul de apartenență, care e tot o nevoie importantă în piramida lui Maslow. Căutăm mereu să facem parte dintr-un grup, să fim lângă oameni care ne pot hrăni, susține, cu care putem să rezonăm. Și atunci locul de muncă, unde petrecem mult timp din viață, poate să devină pentru unii, mai ales pentru cei singuri, foarte important.
De multe ori și asta ne reține din a face pasul spre schimbare, consideră psihoterapeutul Irina Pălărie.
Cum să gestionăm schimbarea și riscurile pe care le aduce
Psihologul Cristina Bartok afirmă că deseori „oamenii se tem să-și schimbe jobul care nu le oferă satisfacții sau în care suportă abuzuri, deoarece cred, în mod eronat, că nu sunt destul de buni. Cred că nu au competențele necesare, că va fi mai rău în altă parte, că nu se vor descurca, că vor avea probleme financiare, că la vârsta lor nu au nicio șansă”.
Teama provocată de astfel de gânduri îi împiedică să analizeze dacă chiar așa e, la fel cum îi împiedică să studieze oportunitățile de pe piața muncii sau oportunitățile de reorientare profesională. De asemenea, îi mai împiedică să se aplece asupra resurselor și limitărilor reale pe care le au și să-și facă un plan pe termen scurt sau lung pentru a gestiona o schimbare.
De multe ori, acești oameni au o stimă de sine și o încredere în sine reduse. Și aici e vorba, în primul rând, de persoane la început de carieră sau de persoane mai timide, mai inhibate, notează Livia Butac.
Pe de altă parte, Corina Neagu cunoaște mulți oameni care au luat decizii aparent radicale și au avut succes.
Mulți angajați sunt firi pragmatice și judecă schimbarea în termeni de costuri-beneficii. Acești oameni devin conștienți că, dacă merg la alt job, vor avea nevoie de perioadă de adaptare care vine cu stres și consum emoțional. În plus, sunt foarte multe contexte organizaționale în care sunt schimbări și reorganizări, poate tăieri de bugete. Iar ultimul venit, de obicei, este primul plecat. Și atunci sacrificiul poate deveni mult prea mare în momentul în care te gândești la varianta de a schimba, este de părere Irina Pălărie.
Dincolo de job, ar trebui să ne schimbăm și noi înșine
Cele mai multe plecări din organizații se fac pe fond rațional, sunt de părere experții consultați de Panorama. La oamenii trecuți de 35 de ani plecările sunt de obicei foarte bine calculate. Aceștia au început să pună mai mult accentul pe sănătatea fizică și mentală. Unii au apucat să acumuleze rezerve financiare și își permit să facă o reconversie profesională. „Nu vor să mai facă compromisuri și, când le ajunge cuțitul la os, aleg să schimbe”, mai spune Corina Neagu.
În rândul Generației Z plecările sunt însă pe fond emoțional, deoarece tinerii nu au prea multă răbdare, susține specialistul în resurse umane.
Sursa: Studiu Gallup
Sursa: Studiu Gallup
Pe de altă parte, pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine dinamica unei schimbări, psihologul Livia Butac militează pentru o modificare a normelor sociale și a percepțiilor individuale, deoarece în România nu există o cultură a calității vieții.
Orice schimbare de job vine la pachet cu oportunități
Nivelul de conștientizare a crescut semnificativ de câțiva ani încoace, însă cei care fac pasul spre schimbare sunt foarte puțini deocamdată. „Orice schimbare presupune efort. Iar ca să conștientizezi, trebuie să stai cu tine, să fii matur emoțional, să ai momente de introspecție, să apelezi la ajutor de specialitate. În urban se întâmplă tot mai des asta. Dar în zonele rurale oamenii trăiesc de pe o zi pe alta. Ce pretenții să ai din partea lor? Din acest motiv numărul celor care au curaj să schimbe e foarte mic momentan”, precizează Corina Neagu, care dezvăluie că 90% din oamenii cu care lucrează se confruntă cu probleme de abuz, căutarea sensului, recalibrare profesională.
Pe de altă parte, beneficiile pe care le poate aduce o schimbare sunt semnificative, susțin specialiștii, care subliniază că adaptarea la o situație de criză generează un proces de dezvoltare personală.
Experții în resurse umane sunt de părere că procentul celor care vor schimbare va crește în perioada următoare. „E deja un trend, care a început în pandemie. În prezent, oamenii nu sunt foarte pregătiți pentru situații de criză. Însă potențialul de dezvoltare pe fond de criză, dacă știm să-l exploatăm, e foarte mare”, crede Corina Neagu.
Iar previziunile ei par să fie confirmate de cifre.
Sursa: Sondaj Gallup, 2024
Consecințele unei vieți profesionale în care nu schimbi nimic
Plafonarea la serviciu îi demotivează și limitează din punct de vedere profesional pe mulți angajați. Totodată, le poate afecta inclusiv viața personală, susțin psihologii.
Oamenii trebuie să înțeleagă că reticența față de schimbare este mai degrabă o dorință de a ține lucrurile în loc, de a nu ieși din zona de confort, de a opri timpul, e de părere Irina Pălărie.
„Societatea evoluează în jurul nostru. Noi evoluăm, ne dezvoltăm. Oamenii au nevoie de provocări. Oamenii trebuie să se întrebe unde le e locul, ce le face plăcere. Ei trebuie să țină pasul cu schimbarea”, e de părere și Livia Butac.
O schimbare reușită, o carieră nouă descoperită
La 63 de ani, Livia Butac este un exemplu grăitor care dovedește că o schimbare reușită ne ajută să evoluăm. A studiat ingineria chimică, apoi cibernetica și a devenit conferențiar universitar la Universitatea Politehnica din București.
Pentru că i-a plăcut foarte tare să lucreze cu oamenii și să-i ajute să devină mai buni, a avut ambiția de a face și cursuri de psihologie în cadrul Universității din București. Așa a ajuns psiholog, activitate pe care o desfășoară în paralel cu cea de cadru didactic care predă chimie.
„Sunt puține lucruri care să-ți dea atât de mare satisfacție, precum este privirea din ochii unui student când a înțeles, i-a picat fisa. Sau ochii unui client care a făcut un click și a realizat niște lucruri despre sine însuși într-o ședință de terapie”, spune Livia Butac.
Trendul schimbării se răspândește timid pe o piață a muncii în continuă mișcare. Este un curent care a pornit în pandemie și care crește în intensitate pe măsură ce angajații își pun din ce în ce mai des întrebări despre sensul muncii lor. Astfel, oamenii care vor avea curajul să-și schimbe joburile care nu le mai oferă satisfacții vor redefini în viitorul apropiat paradigma muncii. Asta va face ca munca să fie privită mai mult ca sursă de împlinire și creștere personală și mai puțin ca un simplu schimb de timp contra bani.
Articol editat de Raluca Ion
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
