De ce nu mai produc românii destule legume și cum ajung legumele de import chiar mai ieftine decât ale noastre

Într-o țară care, cel puțin pe hârtie, are un potențial agricol uriaș, România nu reușește să își acopere consumul intern. Chiar și acolo unde e mic. Așa se întâmplă, de exemplu, în cazul legumelor.

Problema e că producem prea puțin, situație care ne forțează să recurgem la importuri. Întreg peisajul e plin de contradicții: simultan cu faptul că românii produc puține legume și ajung să aibă nevoie de importuri, producătorii români de legume și fructe au marcat, după cum vom vedea, venituri record.

Pentru unele dintre aceste paradoxuri se găsesc câteva explicații. Altele rămân însă greu de înțeles și vor continua să tragă în jos agricultura românească, ale cărei produse, pe alocuri, ajung să fie mai scumpe decât cele de import.

Românii și legumele. Unde s-a rupt filmul

Culmea e că România nu e străină de producția legumicolă, aceasta având rădăcini adânci în istoria agriculturii de la noi.  Despre viitor e cam greu să vorbim, atâta vreme cât agricultura, în general, și legumicultura, în special, sunt dependente de vreme. Iar aceasta din urmă, știm, e, în continuă schimbare în ultima perioadă de timp.

Un alt element care complică și mai mult situația e că legumicultorii reclamă aproape la unison sprijinul scăzut din partea statului pentru producția agricolă.

Ca urmare a schimbărilor climatice la nivel global și regional, este clar că singura șansă certă de cultură legumicolă românească este cea protejată în solarii sau sere. Dar, suprafața de sere este de doar 120 hectare, potrivit lui Florin Burculescu, de la cooperativa Țara Mea. Suprafața de sere e în scădere continuă din 1990 încoace.

Scădere vedem și în unitățile de procesare. Același Burculescu spune că România nu are momentan multe capacități de procesare și doar speră că vom putea ajunge la nivelul dinainte de 1990.

Iată un exemplu care ne vorbește despre cât de dezechilibrată e situația: peste 750 de mii de tone este producţia anuală de roşii de câmp şi din solarii a României. În sezon, însă, fermierii se văd nevoiţi să arunce producția în surplus, deși există câteva unități de procesare a roșiilor, care utilizează însă tomate de import. Unde mai pui că România cumpără tomate de peste 113 milioane de euro anual și exportă de doar un milion de euro pe an.

Cum să înțelegem nevoia României de legume din import

În condițiile consumului redus, totuși importurile de legume au crescut în 2021. Deși, financiar vorbind, producătorii români au ajuns la afaceri de 24,4 miliarde de lei, potrivit Keysfin, adică venituri record.

În aceste condiții, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în 2021, importurile de legume și fructe au ajuns la maximul istoric de 1,3 miliarde de euro, dintre care 555 milioane de euro doar legume, după un avans anual de 1,6% față de anul anterior.

Asta în contextul în care 73,6% dintre români nu mâncau nicio porție de legume pe zi în 2019, potrivit Eurostat. În același an, însă, alte statistici internaționale descriau o poftă mult mai mare a românilor pentru legume. Datele ourworldindata.org indicau că, în 2019, românii erau unii dintre cei mai mari consumatori de legume din Europa, cu 141,5 kilograme per capita. La rândul său, Ministerul Agriculturii spune că, doi ani mai târziu, adică în 2021, consumul pe locuitor din România se cifra la 180,2 kilograme de legume.

Astfel, importul de legume poate fi motivat, iată, și de pofta românilor, alături de scăderea recoltei de legume cu 1,2%, potrivit INS, din cauza diminuării suprafețelor cultivate.

Legumele importate, la fel sau chiar mai ieftine decât cele românești

Importul unor legume care nu se potrivesc mediului din România și sunt relativ căutate, pe fondul unor schimbări de obiceiuri de consum, e lesne de înțeles. Dar să imporți roșii, castraveți sau ardei, inclusiv în sezon la noi, are explicații mai complicate.

„Cel puțin în perioada aceasta, nu producem suficient, doar salată și ridichi, iar cheltuielile cu energia sunt foarte mari. În plus, mulți și-au restrâns sau și-au schimbat afacerile și știm asta de la cei care vând semințe”, explică, pentru Panorama, Gheorge Piper, director general al companiei agricole AgroCodlea Arad. El spune că anul acesta comenzile aproape că s-au înjumătățit.

„În plus, statul nu oferă nici el subvenții suficiente și dacă subvențiile diferă de la țară la țară, ce să mai vorbim. E normal să apară legume din import, la preț egal sau mai mic față de cele românești. În mod normal,  prețul ar trebui să-mi acopere costul de producție, iar subvenția să-mi asigure profitul, dar nu se întâmplă asta”, adaugă legumicultorul arădean.

Acesta mai spune că nici vremea nu a ajutat anul trecut și s-ar părea că nu va ajuta nici anul acesta. Gerul apărut după înflorirea multor legume sau pomi fructiferi are consecințe extrem de grave și unele culturi se pierd aproape complet. O situație ce vine să confirme opinia lui Florin Burculescu, care spune că doar 15% din suprafața de sere din România este încălzită, ceea ce e încă o vulnerabilitate a producției locale.

Analiștii KeysFin estimează, pe termen mediu, o accentuare a dependenței României de importul de alimente în general, și implicit de legume și fructe. Printre cauzele înșirate de ei se numără creșterea prețurilor materiilor prime și ale utilităților, dar mai ales lipsa unui program național de sprijin bine definit (infrastructura agricolă, acces la finanțare pentru dezvoltarea și tehnologizarea capacităților de producție).

De altfel, agricultura nu beneficiază de alocare directă prin Planul Național de Redresare și Reziliență, care să ajute managerii din industria locală de legume și fructe să facă față competiției producătorilor străini și astfel să reducă dependența de produse din import.

Cât despre anumite importuri, mai ales cele din Olanda, fără legătură cu scandalul Schengen, acestea sunt privite cu îndoială de unii jucători din piață, care spun că, din interior, lucrurile se văd altfel:

„Să vă spun eu cum e cu marfa olandeză, care e, de fapt, adusă din China. Legumele sunt venite direct cu etichete de Olanda, dar sunt produse în China, doar eticheta e olandeză”, acuză  Gheorghe Piper. Trebuie spus că nu există, în spațiul public, dovezi care să susțină această teorie.

Avalanșa creșterilor de preț

Nevoia de a înțelege de ce nu reușim să ne calibrăm producția de legume la nevoile consumului nostru și potențialul agricol e cu atât mai mare, în contextul crizei inflației. Prețurile legumelor au explodat și ele în ultimii ani și au pus presiune suplimentară pe bugetele familiilor, indiferent de statisticile legate de consumul de legume al românilor.

Avem a doua cea mai mare creștere a prețurilor legumelor, în intervalul 2015-2022, potrivit Eurostat: 71%.

Prețul roșiilor, de exemplu, s-a dublat în doar un an, deși ministerul Agriculturii se tot laudă cu programul Tomata, de susținere a fermierilor, care a fost prelungit de Guvern și pentru anul acesta. Până acum, însă, principalul efect al programului e o creștere relativă a producției, mult sub creșterea importurilor de tomate.

O parte a motivelor care provoacă această scumpire în România, dincolo de factorii externi, ține și de primitivismul pieței, cu producție insuficient modernizată, care nu poate spera să se poată bate de la egal la egal cu țări care și-au tehnologizat masiv agricultura.

Mulți fermieri rămân conectați cu vechile metode de producție, complet depășite acum, și ignoră sau nu pot susține financiar modernizările fermelor, nici pe cele legate de producția, stocarea și procesarea legumelor.

„Cooperativa Țara Mea a obosit puțin pe partea de discuții cu fermierii de legume. Din păcate, o bună parte dintre dumnealor sunt încă în perioada oportunismului. Motiv pentru care, în acest an, vom încerca să ne axăm pe fermele proprii. Este mai realist și mai puțin consumator de energie așa. Așteptăm conștientizări și evoluție. Suntem siguri că se vor întâmpla, în timp”, comentează Florin Burculescu problemele de mentalitate care, și ele, țin producția agricolă din România blocată în vremuri demult trecute.

Iar 2023 va fi încă un an greu, în opinia președintelui cooperativei. El subliniază că perioadele de incertitudine sunt cele mai dificile, dar cei care au înțeles că progresul e strâns legat de cooperare nu vor avea probleme. Ceilalți, în schimb, vor fi la mila pieței.