Avertismentul unui reputat istoric înainte de alegeri: „Primul președinte suveranist, Nicolae Ceaușescu, a ruinat această țară”

Suveranismul, un proiect artificial, venit din interiorul sistemului de stat

Panorama: Discutăm astăzi într-o clădire foarte frumoasă, cea a Ateneului Român, care a fost construită între 1886 și 1888, printr-un proiect de solidaritate națională, sub sloganul «Dați un leu pentru Ateneu». Credeți că extremismul pe care îl vedem astăzi în România ține locul unui proiect național înalt, al unei inițiative care să le dea o speranță autentică oamenilor?

Oliver Jens Schmitt: Cred că autentice sunt deznădejdea și frica. Este vorba despre un proiect artificial, un proiect care vine din interiorul sistemului de stat, nu din exteriorul lui. George Simion și aceste curente de extremă dreaptă care susțin că luptă împotriva sistemului nu izvorăsc dintr-o inițiativă care vine de jos în sus.

Din păcate, mulți oameni nu înțeleg acest lucru, dar, de fapt, avem de-a face cu reacția unui stat adânc (deep state – n.r.), care există de dinainte de perioada lui Ion Iliescu și care reprezintă un curent tradiționalist foarte puternic, un curent autohtonist, anti-occidental. Astăzi, îi spunem suveranist, dar trebuie să vorbim, de fapt, despre o continuitate a naționalismului.

Alegeri istorice: sistem autoritar vs stat de drept

Panorama: Cum am ajuns aici, în condițiile în care am avut atâtea momente în istoria recentă în care am fi putut să evităm asta?

Oliver Jens Schmitt: Cred că o slăbiciune majoră a fost întotdeauna sistemul democrației reprezentative, pentru că au existat anumite dinamici sociale, extrem de puternice și de importante. Punctul culminant al acestor manifestări a fost, cu siguranță, acum un deceniu, când a devenit evident că există, ca fenomen nou, o puternică clasă de mijloc în România, cu o opțiune europeană, care a reușit o performanță economică foarte bună.

Dar, pe de altă parte, s-a văzut că speranțele s-au concentrat asupra unei persoane care i-a dezamăgit pe cetățeni – este vorba de Klaus Iohannis. Și s-a văzut atunci că sistemul reprezentativ duce, fără mijloace de democrație semidirectă, într-un fel de blocaj politic – exista o voință foarte clară, implicarea civică, dar care nu producea un efect foarte clar la nivel parlamentar. 

Bineînțeles, sunt și alți factori pe care îi știm foarte bine, precum criza Covid, care a accelerat și intensificat o criză de încredere. Cred că nu este vorba, în primul rând, de probleme economice, deși ele au contribuit la această idee de catastrofă, de dezbinare. Este, în primul rând, o criză de încredere, care se vede și în colapsul sistemului național.

Mulți baroni și-au pierdut, cel puțin parțial, puterea, mulți primari au o anumită reținere în a se implica atât de activ cum au făcut-o acum 10 ani, de pildă. Este un fel de reorientare completă, o criză de încredere, așa cum am spus, alimentată de criza Covid și de faptul că cele două mandate ale lui Klaus Iohannis au eșuat complet. Iar asta i-a radicalizat și mai mult pe oameni, mai ales pe cei din diaspora.

Să nu uităm însă, Simion este, cel puțin puțin parțial, produsul PSD-ului, care l-a susținut. George Simion a fost susținut chiar și în noiembrie, în mod deschis, de către Partidul Social Democrat, din care fac parte cei responsabili pentru 10 august 2018. Evenimentele de atunci aparțin unui trecut atât de depărtat, încât mulți oameni l-au uitat.

Nimeni nu va putea să spună: „Eu nu sunt responsabil”

Panorama: V-ați referit la aceste alegeri ca la un moment istoric. Noi am avut, ca națiune, multe momente de cotitură, unele luminoase, altele rușinoase. Puteți să ne vorbiți mai mult despre importanța momentului pe care îl traversăm acum?

Asta nu va fi o scuză. În 2016, am avut un exemplu care poate să ne spună ceva, Brexit-ul. Mulți britanici nu au votat, au spus că nu contează, au crezut că vor rămâne în UE, unii s-au dus la discotecă. 

Luni dimineața, s-au trezit într-o altă lume și nu se mai putea schimba nimic. De aceea, fiecare vot contează. Și fiecare cetățean care se duce la urne și votează cu un candidat care va orienta România într-o altă direcție va fi responsabil. Acesta este rostul democrației și toți cei care cred că nu le pasă vor suporta consecințele. Mai puțin românii din diaspora, pentru că ei au drept de vot, dar nu vor trăi cu consecințele.

Cum va vulnerabiliza un președinte extremist apărarea României

Panorama: Foarte mulți români sunt acum supărați din cauza situației din țară și spun că mai rău nu se poate. Care ar putea fi consecințele alegerii opțiunii extremiste?

Oliver Jens Schmitt: În primul rând, trebuie să subliniez că înțeleg această frustrare, este reală și este evident că performanța statului român trebuie îmbunătățită radical, cel puțin pe anumite segmente. Pe de altă parte, știm că și în sistemul statal sunt mulți oameni devotați și implicați, nu trebuie să generalizăm.

România nu se află într-o situație geopolitică foarte favorabilă. Este, de fapt, vecină cu Rusia. Dacă un președinte va tolera prăbușirea Ucrainei, primul stat care va plăti imediat prețul pentru această politică va fi Republica Moldova.

Un politician care vorbește tot timpul despre unirea României cu Republica Moldova și nu are dreptul de a intra în Republica Moldova, care nu a fost votat în Republica Moldova de către cei care au cetățenie română, va fi o amenințare de moarte pentru moldovenii de peste Prut. Și, după aceea, va fi rândul României – izolată, singură, fără aliați.

O nouă alianță din care România trebuie să facă parte

Trebuie să ținem seama și de o dinamică geopolitică nouă, foarte rapidă în Uniunea Europeană. În nordul continentului nostru se creează o nouă alianță formată din statele care se pregătesc să lupte împotriva imperialismului rus. Este vorba de Polonia, Germania, Marea Britanie, statele scandinave și baltice. România trebuie să facă parte din acest grup.

Un candidat vine și spune că este o conspirație împotriva partidului său, nu e așa. Un președinte suveranist nu poate să schimbe sistemul economic internațional. Avem și un exemplu în istorie, primul președinte suveranist, Nicolae Ceaușescu, a ruinat această țară. Pentru români, suveranismul nu este o promisiune de viitor, ci o amintire foarte dureroasă, a fost o realitate în această țară și această țară a scăpat cu greu de suveranism.

Lecția Belarusului

Panorama: Există o percepție la nivel public că un președinte obedient față de Rusia va proteja țara. Va face pe plac Rusiei și, astfel, aceasta nu va mai fi o amenințare pentru România. În calitate de istoric, ne puteți spune cât de întemeiată este percepția?

Oliver Jens Schmitt: Există un caz real în care acest sistem este deja implementat, cel al Belarusului. Putem să-i invităm pe toți cei care cred într-o asemenea situație să plece acolo, ca să vadă cum trăiesc oamenii. Dacă vor ca România să fie Belarusul Europei, au această șansă acum la alegeri.

România democrată, mai performantă economic decât Ungaria iliberală

Panorama: Care sunt consecințele economice ale unui regim dictatorial? Este democrația mai profitabilă decât dictatura?

Oliver Jens Schmitt: Depinde despre cine este vorba, chiar și în Rusia sunt anumite cercuri care profită extrem de mult, dar majoritatea populației, nu. Dacă facem un calcul și o comparație între situația din România de astăzi și cea din Rusia și din Ungaria, pentru că Ungaria este marele model al domnului Simion, vedem că numai un cerc foarte restrâns profită, iar ceilalți nu.

Lipsa lustrației, baza sistemului de putere 

Panorama: Așa cum ați subliniat mai devreme, România a mai avut un președinte suveranist, pe Nicolae Ceaușescu. Cum vă explicați faptul că oamenii pare că au uitat cât de rău a fost atunci?

Oliver Jens Schmitt: Este interesant, pentru că sunt alte țări postcomuniste în care această nostalgie nu prinde, ca Polonia, de pildă, sau Cehia, sau Slovacia. În Germania de Est, pe de altă parte, prinde. Un răspuns nu este ușor de dat. Unul dintre răspunsuri poate să fie că nu a existat, cu excepția primului mandat al președintelui Traian Băsescu, o voință politică de a confrunta societatea românească cu acest trecut dureros și cu responsabilitățile care decurg din el, pentru că vorbim deseori într-un mod foarte abstract despre acel sistem. 

Nu au rămas numai bătrânii care au dispărut la un moment dat. S-au multiplicat aproape pretutindeni, mai ales în mediile controlate de de stat – justiție, poliție, serviciile secrete, Biserică, Academie, parțial și în universități. Aceste cercuri au fost la conducere și au reprodus și un anumit discurs. Ani de zile, mai ales în perioada lui Băsescu, s-au reținut, discursul nu era unul majoritar, dar a continuat. A existat pretutindeni și a lipsit voința de a scoate la suprafață aceste curente și de a le pune capăt.

Asta mi se pare tipic pentru România – poate oamenii știau în privat cine este cine, cine sunt promotorii acestui tip discurs, dar ei nu au fost confruntați aproape niciodată în public, în legătură cu ceea ce făceau. Oamenii și-au spus: are poziție de conducere, trebuie respectat ca atare. Elitele românești știau, bineînțeles, iar asta este o problemă a culturii politice.

S-au scos la iveală dosare ale Securității care au fost folosite și în mod abuziv, într-o manieră care, în final, a generat neîncredere, iar societatea nu a reușit să creeze un sistem cu categorii foarte clare – ce înseamnă să fi fost turnător sau colaborator. Chiar și Traian Băsescu, care a colaborat cu Securitatea, a avut ca politician multe lucruri bune în primul mandat. Noi trebuie să judecăm oamenii și pe baza acțiunilor de după prăbușirea sistemului comunist. Toate aceste lucruri n-au fost niciodată stabilite.

Falimentul României educate

Asta se oglindește și în sistemul școlar, mulți elevi pur și simplu habar n-au ce s-a întâmplat. Chiar și profesorii sunt uneori dezorientați, sunt profesori extrem de implicați, care fac lucruri minunate, mai ales dincolo de sistem, dar sistemul nu i-a încurajat niciodată. Acum, se discută, la inițiativa domnului David, despre reforma acestui sistem și se vede cât de puternică este opoziția față de niște dezbateri mai deschise pe tema unor capitole din trecutul României, considerate de către cercurile naționaliste negative, dureroase, care trebuie ocolite pentru a crea un sentiment patriotic.

Iar aceasta este, probabil, una dintre cele mai bune moșteniri ale lui Traian Băsescu, că a deschis radical arhivele, că a implicat istoricii și că a recunoscut oficial comunismul ca sistem criminal, dictatorial.

Dar, din păcate, asta a fost acum aproape 20 de ani, iar în ultimii 10 ani lucrurile au devenit foarte neclare și foarte vagi, în condițiile în care un președinte a câștigat două mandate cu o majoritate foarte clară și cu un mandat din partea alegătorilor, care au vrut să continue pe această cale. Dar, cu România Educată eșuată și cu un faliment intelectual și moral complet, am ajuns în această situație. Lipsește o întreagă generație care ar fi putut să continue calea deschisă de primul mandat al lui Traian Băsescu.

Marele potențial civic al României

Trebuie să spunem, că în ciuda faptului că există extrem de multe probleme și lucruri negative, această țară și-a dezvoltat un potențial civic pe care nu l-a avut niciodată în istorie. Și acești oameni au fost demobilizați complet de regimul Iohannis. Asta este tragedia în momentul de față, iar acești oameni trebuie mobilizați pentru a ajuta țara să iasă din această situație. Potențial există. 

Perpetuarea legionarismului în România

Panorama: Ați scris o carte despre Corneliu Zelea Codreanu și ați atras, încă de acum câțiva ani, atenția asupra ascensiunii legionarismului în societatea românească. Cum au reușit să supraviețuiască în timp aceste simpatii față de un regim extremist, care s-a aflat acum mult timp și pentru scurtă perioadă la conducerea țării?

Oliver Jens Schmitt: Cred că asta s-a întâmplat pentru că aceste idei au fost întotdeauna susținute de către stat și de instituțiile lui. Codreanu a fost un produs al sistemului, așa cum și Simion este un produs al sistemului.

Codreanu a fost susținut de mulți politicieni importanți, chiar și de Carol al II-lea, care a vrut să fie și șeful Mișcării Legionare. Apoi, comuniștii au înțeles forța ideilor legionare și asta explică național-comunismul. Comuniștii au înțeles că rădăcinile ideilor legionare erau atât de adânci în societatea românească, încât nu puteai să faci politică împotriva lor, ci numai cu ele.

Asta a funcționat foarte bine pe vremea lui Ceaușescu și, după sistemul ceaușist, chiar și oamenii din jurul lui Ion Iliescu și al PSD au susținut ani de zile acest discurs. Nu într-o manieră atât de vizibilă, atât de agresivă. Discursul cu accente iliberale, precum cel al lui Victor Ponta de la alegerile din 2014 – eu sunt un creștin ortodox bun – a existat nu numai la periferia radicală a vieții politice românești, dar chiar și în centru. Nu numai în PSD, dar și în unele părți ale PNL.

De pildă și astăzi vedem că majoritatea politicienilor români, cu puține excepții, cred că fără sprijinul a bisericii nu poți ajunge la putere. E un fel de creștinizare a lumii politice, cu expresii precum „Cu Dumnezeu înainte”. Crin Antonescu, pentru mine, a fost ridicol și cred că s-a comportat ca un actor când a spus: „Cu Dumnezeu înainte!”. Și dacă ești credincios, nu vorbești așa, e o profanare a credinței. Iar dacă nu ești credincios, e o blasfemie la adresa celor care cred.

Cel mai mare câștig al Rusiei în urma alegerilor din România

Panorama: Ce are de câștigat Rusia de pe urma faptului că România este acum în această situație după primul tur și ce va avea de câștigat dacă George Simion va ajunge președinte?

Ar fi o slăbire importantă a Ucrainei, pentru că un președinte Simion ar bloca ajutorul economic și militar pentru Ucraina. Va slăbi și NATO și se va pune întrebarea ce mai înseamnă această alianță în spațiul pontic, pentru că Turcia este un aliat extrem de dificil, iar singurul stat membru pe care se poate conta este România.

Totodată, pe plan intern, oamenii apropiați de Rusia vor ocupa cele mai importante funcții din stat sau, dacă sunt deja acolo, vor declara acest lucru deschis. Și atunci e foarte clar că această țară va fi sub influența Rusiei, iar ce înseamnă asta din punct de vedere politic și economic am discutat deja.

Singură, România nu poate să supraviețuiască într-o zonă atât de dificilă

Panorama: Statele Unite au o cu totul altă politică față de cea dusă în ultimele decenii. Cum ar trebui să se raporteze România la SUA în această perioadă?

Oliver Jens Schmitt:  O să vă răspund cu o imagine recentă, vizita șefilor celor mai importante state europene la Kiev. Marea Britanie, Franța, Germania și Polonia au fost acolo, România nu. Eu cred că locul României este acolo, fiindcă este, alături de Polonia, este cea mai importantă țară din flancul estic. Acolo este locul României și nu din altruism politic, ci, dimpotrivă, din egoism.

Un președinte care într-adevăr vrea să pună România pe primul plan trebuie să acționeze așa. Pentru că singură, România nu poate să supraviețuiască într-o zonă atât de dificilă. Pe de altă parte, noi, cei din Occident, așteptăm cu toții o Românie puternică. Ar fi foarte binevenită.

Asistăm la această dinamică foarte recentă, uriașă. Europenii, mai ales Friedrich Merz, noul cancelar german, au înțeles că trebuie să lucrăm cu Statele Unite acolo unde este posibil, dar trebuie să asigurăm securitatea continentului european independent de SUA. Merz spunea că trebuie să sperăm la cel mai bun scenariu, dar să ne pregătim pentru cel mai rău. Și România poate să se alăture acestei tabere, care a devenit deja o realitate. Regimul Trump nu va fi etern, peste 3-4 ani lucrurile vor sta, poate, cu totul diferit în SUA, dar România trebuie să treacă peste această fază și să se întrebe unde este locul ei. 

Cine este Oliver Jens Schmitt:

Foto; Inquam Photos/ Bogdan Buda

Oliver Jens Schmitt predă istorie sud‑est‑europeană la Universitatea din Viena. Temele sale de cercetare privesc, printre altele, fascismul în Europa de Est, cu accent pe România, societățile urbane din estul Mediteranei în secolul al XIX‑lea, societatea și politica în Imperiul Otoman târziu, evoluțiile socioculturale din spațiul albanez, istoria imperiului maritim al Veneției sau istoria Balcanilor în Evul Mediu târziu. Între anii 2017 și 2022, a fost președintele Secției de Filozofie și Istorie a Academiei Austriece de Științe.

Din 2017, este director științific la Institutul pentru Studiul Monarhiei Habsburgice și al Balcanilor din cadrul Academiei Austriece de Științe. În limba română, i-au apărut la Editura Humanitas cărțile: Corneliu Zelea Codreanu: Ascensiunea și căderea „Căpitanului“ (2018), România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie (2018), Balcanii în secolul XX: O istorie postimperială (2022) și Biserica de stat sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023 (2023).