VIDEO | De ce trăim de azi pe mâine. Complicata istorie a relației românilor cu banii

Lansăm astăzi primul documentar video Panorama, realizat în parteneriat cu McKinsey România. „De ce trăim de azi pe mâine. Complicata istorie a relației românilor cu banii” a pornit din dorința de a înțelege ce stă în spatele statisticilor care încă ne plasează la coada clasamentelor europene privind economisirea și planurile pentru viitor. 

„România are un singur lucru de făcut: acela de a fi ea însăși”, încheia Petre Roman un interviu acordat Televiziunii Române, la scurt timp după Revoluție, în care vorbea despre perspectivele economice senine aduse de democrație și capitalism. Și, ca într-o profeție, anii care au urmat pentru economia românească au fost, într-adevăr, nemaiîntâlniți în alte țări. O perioadă de tranziție mai lungă decât în orice alt stat fost comunist, cauzată de decizii politice neinspirate, tulburări sociale și o înlănțuire constantă de crize economice. 

Toate exacerbate de cauze mai mici sau mai mari, definitorii pentru felul în care funcționaseră economia, industria și societatea înainte de ‘89, dar pe care le-am identificat acum, în timpul documentării acestui material video, drept rădăcini pentru actualele noastre tipare financiare. 

Privațiunile greu de imaginat din ultimul deceniu de comunism au lăsat traume firești atât asupra bunicilor și părinților noștri, dar și a noastră. Însă primele două decade de capitalism au adus loviturile economice cele mai violente pe care încă și le amintesc aceste trei generații. 

Cum și de ce am ajuns aici

Mai întâi, a fost șomajul. Apoi, inflația de 300% și scăderea puterii de cumpărare a leului. Economiile strânse cu sacrificii în carnete de CEC s-au devalorizat peste noapte. Cu miile de lei vechi adăpostite acolo pentru un apartament, o mașină sau un televizor în timpul comunismului mai puteai cumpăra, în anii 1993-1994, câteva beri. 

La fel și cu banii ținuți la propriu în saltele, care au ajuns să valoreze cât hârtia pe care erau tipăriți. Nimeni nu poate da o dimensiune reală a banilor pierduți în acest fel. Analiștii spun doar că „o bună parte a economiilor din acel moment se aflau în gospodării”. 

Dobânzile oferite de băncile comerciale erau de câteva zeci de ori mai mici decât rata inflației. Capitalismul, însă, a părut că aduce soluția: schemele piramidale deghizate în fonduri de investiții. Acestea promiteau nu doar să apere banii de inflație, dar și să-i multiplice. Între trei și cinci milioane de români au pierdut echivalentul a cel puțin trei miliarde de euro în aceste jocuri. 

„Nu știam că se putea întâmpla așa ceva și în România”, explică acum Theodor Stolojan, fost premier, ministru de Finanțe și economist în cadrul Băncii Mondiale.

Apoi au venit marile falimente din sistemul financiar, când nu mai puțin de 12 bănci comerciale au dat faliment într-un singur an. Pe bună dreptate, oamenii erau disperați să-și scoată cât mai repede banii din bănci.

Atunci a avut loc una dintre mișcările-reper ale guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, care a ținut câteva zile în fața Băncii Centrale camioanele blindate cu bani, pentru a liniști populația, își amintesc veteranii jurnalismului economic. De altfel, acesta a fost și contextul în care Isărescu a devenit premier, pentru un an, cu sprijinul tuturor partidelor politice ale vremii. 

Doar că aceste crize economice n-au dictat doar parcursul politic pe termen scurt al României. Efectele lor încă se reflectă în deciziile financiare pe care le luăm astăzi, la nivel de gospodărie și individ. 

Cele patru tipologii

Pentru a avea o imagine cât mai clară a prezentului, acest documentar a pornit prin realizarea unui studiu cu un eșantion de o mie de persoane, realizat de McKinsey, la solicitarea Panorama. 

Cele două etape ale cercetării, partea calitativă și cea cantitativă, au relevat că, în ceea ce privește tiparele de economisire și felul în care se raportează la venituri, românii se împart astăzi în patru mari categorii. Și pentru fiecare dintre aceste categorii, cu trăsăturile ei, am căutat cauzele. 

Cea mai numeroasă a fost numită „Armonioșii”, adică acea categorie care a reușit să aibă o relație sănătoasă cu banii. Doar o treime dintre români au reușit să găsească acest echilibru. Restul oscilează între extreme. 

O altă categorie sunt „Bon-viveurii”, pentru care munca este doar mijlocul prin care își pot cumpăra „experiențe”, călătorii, concerte sau bunurile pe care și le doresc.

Urmează „Disciplinații”, adică acei oameni cu o hiper-precauție față de bani și investiții, la care au ajuns ca urmare a unor experiențe negative repetate. Au existat intervievați care au răspuns că nu vor avea niciodată încredere în criptomonede, strict pentru că „părinții au pierdut totul la Caritas”. 

Daniel David, profesor în științe cognitive și rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, ne-a explicat pe larg cum se manifestă astăzi efectul acestor traume: „De frică, pierzi oportunități. Ambiguitățile te sperie, te blochează. Nu încerci să cauți în impredictibilitate oportunitate de dezvoltare. Și asta este o caracteristică a societății noastre. Asta înseamnă că noi, în incertitudinile viitorului, vedem mai degrabă pericole. Devenim defensivi și încercăm să creăm reguli pentru a menține situația actuală. Alte țări, alte culturi văd în impredictibilitate oportunități de dezvoltare. Își asumă riscuri. Nu e cazul nostru”. 

Cei care iubesc riscul

Însă această precauție vine la pachet și cu un apetit mult mai ridicat pentru risc pe care îl are o altă parte a societății. Ultima dintre tipologii se numește „Descurcăreții” și îi include pe cei care au învățat că viața înseamnă doar instabilitate și impredictibilitate. Cheltuiesc haotic și nici nu își pun măcar problema de a economisi. 

Nu putem renunța la traducerea românească pentru visul american, deși în primii ani de democrație milioane de români și-au pierdut banii alergând după câștiguri peste noapte. 

„Românii au avut noroc că n-au știut de subprime (produse financiare foarte riscante, care au stat la baza crizei economice din SUA din 2008 – n.r.). Păi la cum au băgat ei bani în Caritas, în FNI, dacă le spunea cineva că pot cumpăra un salam de ipoteci cu un dolar și apoi să-l vândă cu o mie? Toți ar fi fost acolo”, ne-a declarat Cristian Sima, supranumit „Brokerul fugar”, după ce a pierdut o cel puțin trei milioane de euro din banii clienților săi.  

În plus, tranziția a venit pe fondul unor zeci de ani în care victoriile bunicilor și ale părinților noștri erau obținute prin „descurcare”. Cunoșteai pe cineva, intrai undeva, dădeai pachetul de Kent, te întorceai acasă cu un kilogram de carne. Deci nu pentru privilegii, ci strict pentru a supraviețui. 

„Descurcăreții” au moștenit acest reflex și l-au perfecționat. Sunt cei care cred că vor „bate casa” atunci când pariază, care nu au o problemă să piardă toți banii într-o seară sau să cheltuiască iresponsabil sume mari, atunci când le au. Este imposibil să le ceri acestor persoane să-și amâne recompensele și plăcerile imediate, când ele nu au niciun motiv să aibă încredere în viitor. 

Pericolul

O tulburare de personalitate. Așa descrie psihiatrul Eugen Hriscu România, când îl rugăm să-i pună un diagnostic, uitându-se doar la tiparele financiare ale românilor: „Undeva între zona narcisică și borderline. Oscilăm între a ne devaloriza și a ne considera că suntem cei mai răi. ‘Ca la noi la nimeni. E îngrozitor în România. Ce țară frumoasă. Păcat că e locuită de români’, și așa mai departe. Toate aceste lucruri care vorbesc de o imagine de sine extrem de negativă. Dar în același timp apare reversul, polul complet opus, această hiperinflație, românismul, Dacia, valoarea aceasta uriașă pe care uneori ne-o acordăm și care este cumva marca tulburării narcisice. Această oscilație între extremă devalorizare și extremă inflație a personalității”. 

Toți cei cu care am discutat despre acest subiect, de la sociologi și psihologi la economiști și jurnaliști, au făcut, fără vreo întrebare care să-i direcționeze în sensul acesta, o legătură între jocurile piramidale din anii ‘90 și interesul uriaș al românilor pentru criptomonede, pariuri online și „păcănele”. 

Studiul a arătat că peste 20% dintre români declară că investesc în criptomonede, iar cele 12.000 de săli de jocuri de noroc care funcționează în România ne plasează pe locul 10 în lume după numărul acestora.