Lungul drum al muncitorului român calificat către integrarea în Germania: unde este mai discriminat și ce soluții are
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Germania, una dintre marile puteri economice ale lumii, se confruntă cu o criză a forței de muncă calificată, în domenii esențiale precum ingineria, IT-ul și sectorul medical.
Aproape jumătate din posturile calificate din companiile germane au rămas neocupate în prima jumătate a anului 2022, dublu față de ultimul deceniu. Sectoarele construcțiilor și gastronomiei sunt cele mai afectate, cu aproape două treimi din posturile din construcții rămase neocupate. Iar sectorul administrației publice a înregistrat cel mai mic număr de angajări.
- Germania, una dintre cele mai mari puteri economice ale lumii, se confruntă cu o criză acută a forței de muncă calificate, din cauza îmbătrânirii demografice. Iar asta afectează domenii cruciale precum ingineria, IT-ul și sectorul medical.
Aproape jumătate dintre posturile calificate din companiile germane au rămas neocupate în prima jumătate a anului 2022, cu sectoarele construcțiilor și gastronomiei fiind cele mai afectate. Se estimează că până în 2035, Germania va avea un deficit de șapte milioane de muncitori, ceea ce necesită o migrație anuală netă de aproximativ 400.000 de lucrători.
Atractivitatea Germaniei pentru muncitorii internaționali este potențată de salariile competitive și sistemul robust de asigurări sociale. Integrarea socială și barierele lingvistice continuă însă să fie provocări majore pentru imigranți.
Românii constituie un segment semnificativ al populației imigrante din Germania, însă se confruntă cu discriminare și dificultăți de adaptare, în special în orașele mai mici și în găsirea locuințelor, în ciuda reputației pozitive a economiei germane.
Guvernul german a inițiat reforme pentru a atrage forță de muncă din afara UE. A simplificat recunoașterea calificărilor profesionale și a facilitat migrația și obținerea rezidenței permanente, în încercarea de a ameliora criza forței de muncă calificate.
Cererea de muncitori calificați în Germania a atins un maxim al ultimului deceniu. În prima jumătate a anului 2022, 40% din companii au raportat nevoia de personal calificat în toate domeniile, față de 28% acum zece ani.
Cauza acestui deficit major este îmbătrânirea demografică a Germaniei. Până în 2035, țara va avea un minus de șapte milioane de muncitori, conform estimărilor Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Pentru a înfrâna situația, ar fi necesară o migrație anuală netă de aproximativ 400.000 de muncitori.
Germania a devenit astfel o destinație atractivă pentru muncitorii din întreaga lume, calificați sau nu. Salariile sunt un factor principal, cu un salariu minim de 12,41 euro pe oră, al doilea ca valoare în Europa.
Muncitorii beneficiază de un sistem de asigurări sociale puternic, care include sănătate, șomaj și pensii. Totodată, Germania oferă și un standard de viață ridicat, cu servicii de calitate în sănătate, educație și infrastructură.
Românii reprezintă o parte semnificativă din imigranții Germaniei. În 2022, trăiau aici 883.670 dintre ei, conform Statista. De peste patru ori mai mult decât acum zece ani.
Totuși, în ciuda reputației pe care o au nemții și economia lor, realitatea nu e deloc ușoară pentru imigranți.
Citește și: Cum a redevenit Germania „bolnavul Europei” și ce planuri are pentru a se reinventa
În orașele germane mai mici, românii se adaptează mai greu
Există probleme larg răspândite care afectează semnificativ comunitățile de expați. Românii, în particular, se confruntă cu diverse forme de discriminare care variază în funcție de regiunea și domeniul de activitate. Factorii geografici, sociali și economici influențează felul în care sunt percepuți și tratați în diverse contexte.
„În rural și urbanul mic, ești acceptat mai greu, dar odată ce ai fost integrat în comunitate, poți ajunge inclusiv în funcții politice semnificative”, spune pentru Panorama, Tudor–Dan Ancuța, jurist, consilier parlamentar și asistent de cercetare al unui deputat german. Îl dă ca exemplu pe Octavian Ursu, un profesor de muzică și trompetist din Sibiu, care în 2019 a ajuns primar al orașului Görlitz, aflat la frontiera cu Polonia.
Există sectoare în care discriminarea este pronunțată chiar și în orașele mari, mai ales în perioade de criză, precum pandemia, când românii și bulgarii își găseau o locuință mai greu.
„În orașele mari, precum Berlin, München sau Hamburg, ești primit în general cu brațele deschise. Însă discriminarea se vede puternic în domeniul locuințelor. Românii și bulgarii sunt într-un dezavantaj evident față de toate celelalte naționalități UE”.
Nemții preferă să vorbească doar în limba maternă
Experiențele privind discriminarea la locul de muncă sunt diverse. Unii imigranți sunt întâmpinați cu entuziasm și deschidere în echipă, alții primesc întrebări încărcate de prejudecăți la interviurile de angajare.
În plus, deși majoritatea nemților cunosc bine engleza, preferă să vorbească doar în limba maternă, considerată una dintre cele mai dificile limbi de învățat. Se întâmplă asta în viața de zi cu zi, dar și în instituțiile publice. Un expat trebuie să vorbească germană pentru a-și înregistra domiciliul la primăria locală, a deschide un cont bancar sau a găsi un loc de muncă.
Românca Anastasia Hammer lucrează ca Software Quality Tester la o companie din Nuremberg. S-a stabilit în Germania acum opt ani, iar atunci instituțiile publice germane refuzau să comunice în engleză și insistau să revină însoțită de un traducător.
„Mă simțeam respinsă și neînțeleasă, pentru că nu știam limba. Puteam conversa în engleză, dar nu ajută deloc când mergi la Agenția pentru ocuparea forței de muncă, chit că tu vrei să rămâi aici pe termen lung”.
Dintr-o persoană extrovertită și pusă pe glume, a devenit rapid mai închisă și mai temătoare. „Am simțit că mi-a fost luată o parte din personalitate. Pe lângă faptul că venirea aici m-a îndepărtat geografic de prieteni, umorul e altul, se râde despre altceva. De multe ori, nu mă încred să spun ceea ce simt, pentru că știu că nu sunt înțeleasă sau sunt interpretată greșit”, detaliază ea.
A avut însă noroc. Primul ei job presupunea comunicare în engleză, dar colegii au încurajat-o să vorbească și germană și au corectat-o când a fost necesar. „M-au susținut și au respectat faptul că le vorbesc limba, chiar și cu greșeli. Majoritatea nu vorbeau prea bine engleză, așa că înțelegeau cum e să te chinui să te faci înțeles”.
Cu toate astea, o stingherea felul în care unii germani o corectau: „Oamenii au impresia uneori că dacă știi mai puțină germană, înseamnă că știi mai puțin din orice altceva”.
Pentru a avansa în carieră, Anastasia mai are de așteptat. Încă nu vorbește germană suficient de bine pentru o poziție de management.
Domeniile în care se exploatează cei mai mulți muncitori
Dacă reușesc să treacă de interviu, muncitorii cu calificări minime sau deloc se confruntă cu probleme precum condiții de muncă precare, exploatare, izolare socială, adesea pentru că nu-și cunosc drepturile.
Sunt cazuri mai frecvente în domeniul îngrijirii la domiciliu și în industriile cărnii și agriculturii, unde angajații au programe de muncă obositoare și sunt expuși comportamentelor abuzive din partea angajatorilor.
„Îngrijitoarele la domiciliu românce (dar și bulgare sau poloneze) locuiesc izolate, muncesc de multe ori mai mult decât prevede legea și uneori angajatorul nu le plătește nici contribuțiile sociale”, detaliază pentru Panorama Alexandra Adamescu, jurist specializat în consilierea românilor care muncesc în Germania.
Criza de muncitori calificați și-a pus amprenta și asupra îngrijirii bătrânilor la domiciliu. Astfel, au apărut diverse firme care intermediază contracte de muncă pentru îngrijitoare din Europa de Est, majoritatea femei.
„Lipsa unui cadru legal pentru angajarea lor creează o zonă gri, în care apar tot felul de aranjamente. Multe sunt angajate cu PFA, adică au propria firmă, deși legal pot fi considerate angajate, pentru că lucrează pentru o singură persoană și nu își stabilesc ele programul și îndatoririle. Cu toate astea, nu beneficiază de avantajele unei angajate, precum limitările legale ale timpului de muncă, salariul minim și contribuțiile plătite de angajator”, explică Adamescu.
Firmele intermediare găsesc soluții la limita legii pentru angajarea lor, adesea fără a le informa despre contribuțiile plătite. O variantă este lucratul cu detașare, unde se aplică legile muncii germane, dar care lasă loc de interpretare.
„Detașarea presupune un angajator în țara de origine, care te trimite în altă țară pentru o perioadă de timp. Dar angajatele nu muncesc deloc în România, deci este semilegal. Adesea, nu știu ce contribuții le sunt plătite în țară, iar firmele achită uneori sume mai mici și le oferă asigurare de turist, în loc de card european de sănătate, ca să se poată trata în Germania. Uneori sunt angajate prin firme poloneze, cunoscute pentru exploatare prin muncă”, explică jurista.
Un contract de muncă german direct cu familia persoanei îngrijite ar fi cel mai avantajos tip de angajare, dar expații nu au putere de negociere și nu ajung la această formă.
Scandalurile din unele industrii au mai schimbat situația
Lucrurile s-au mai îmbunătățit în industria procesării cărnii, în urma scandalului de la firma Tönnies, în perioada pandemiei. Compania a încălcat atunci mai multe reguli și a ajuns un pericol pentru angajați și societate.
„Înainte de 2021, firmele care procesau carnea în Germania subcontractau muncitorii (prin detașare sau prin contracte de prestare servicii), ceea ce ducea la încălcarea multor drepturi. Nu erau respectate orele de muncă, siguranța la locul de muncă sau salariul minim. Firma Tönnies nu a luat măsuri de siguranță în timpul pandemiei și a devenit un focar de infecție. Unii angajați nu primeau asigurare de sănătate, ci de turist, la fel ca unele îngrijitoare”, povestește Adamescu.
Acum, subcontractările sunt interzise, iar muncitorii au un salariu minim mai mare decât în alte industrii.
Pentru situații de discriminare sau abuz la locul de muncă, juriștii Tudor-Dan Ancuța și Alexandra Adamescu recomandă o abordare metodică și instituțională.
„Aș sfătui pe oricine să se adreseze mai întâi ong-urilor și instituțiilor care oferă consultanță în cazuri de discriminare”, spune Tudor Dan Ancuța.
- Biroul Federal Anti-Discriminare (Antidiskriminierungsstelle des Bundes – ADS) – instituție de stat
- Sindicatele (Gewerkschaften) – Ver.di, IG Metall și Faire Mobilität oferă consiliere pe cazuri de discriminare, iar ultimul este centrat pe muncitorii din Europa de Est, inclusiv în limba română.
- Expații care au nevoie de ajutor pot accesa și pagina Oficiului pentru Egalitatea de Tratament a Lucrătorilor din UE și a Centrului pentru Combaterea Discriminării.
„În funcție de discuții, dacă o acțiune în instanță este posibilă, ea este un pas important, atât pentru persoana în cauză, cât și pentru ceilalți care s-ar putea afla în situații similare”, explică Ancuța.
De aceea, cel mai important aspect într-o astfel de situație este ca angajatul să strângă dovezi, „să păstreze orice document și comunicare în scris cu angajatorul”, explică Adamescu. Martorii sunt un plus.
Până a se ajunge la tribunal, jurista recomandă însă o plângere la departamentul din companie care se ocupă de așa ceva: „Un membru al comitetului de întreprindere poate oferi sprijin sau mediere. Rolul comitetului este să promoveze integrarea lucrătorilor străini și să se asigure (împreună cu angajatorul), că toți lucrătorii sunt tratați echitabil, conform legii”.
Mai mult decât atât, o persoană își poate revendica pretențiile în materie de dreptul muncii printr-o plângere la tribunalul pentru litigii de muncă. Dacă nu își permite costurile unui litigiu, poate face cerere la tribunal pentru preluarea costurilor de judecată din motive financiare precare. Instanța va cere dovezi în acest sens, cum ar fi decizia Agenției de șomaj sau a instituției care oferă ajutor social (Jobcenter). Costurile pot fi preluate de acestea sau instanța îi poate scuti de taxe.
Germania e atractivă pentru oportunități, dar nu și social
Discriminarea este cea mai sensibilă și frecventă problemă, potrivit unui studiu care analizează experiențele individuale din Germania în ultimii doi ani. 31,4% dintre respondenți au raportat discriminare bazată pe criterii protejate de Legea Generală de Egalitate de Tratament (AGG), iar 4,2% pe alte criterii.
Dincolo de discriminare însă, imigranții trebuie să facă față unui cumul de factori care vin ca o consecință a acesteia: izolarea socială, singurătatea, birocrația, dificultatea de a închiria o locuință și infrastructura digitală care nu este atât de accesibilă ca în România.
De altfel, Germania este percepută ca una dintre cele mai puțin atractive destinații pentru expați, din punct de vedere social. Ocupă locul 49 din 53 de țări, într-un clasament la care au contribuit 12.000 de expatriați din toată lumea. Majoritatea spun că au dificultăți în a se integra și a-și forma conexiuni sociale.
În prezent, Anastasia se simte integrată pe piața muncii, are o familie și a devenit cetățean german. Acum, că înțelege limba, vede nemții într-o lumină diferită.
„Cea mai frumoasă lecție pe care am învățat-o este că germanii nu sunt «reci». Își văd de treaba lor, nu judecă după aparențe. Dacă ajungi să-i cunoști și să te împrietenești cu ei, pot fi prieteni foarte buni, corecți și loiali”, spune ea.
Între timp, Guvernul german vrea să atragă forță de muncă non-UE și să le faciliteze mutarea, pentru a stopa criza muncitorilor calificați. O lege în acest sens, care va intra în vigoare în iunie 2024, va ușura intrarea în Germania pentru persoanele care au experiență profesională, dar nu și diplomă universitară.
Calificările profesionale obținute în țările de origine vor fi recunoscute mai ușor, deoarece Germania va relaxa regulile stricte privind recunoașterea diplomelor străine.
Persoanele fără o ofertă de muncă concretă vor putea găsi mai ușor un loc de muncă prin intermediul „cardului de oportunitate”. Aceștia vor putea rămâne în Germania timp de un an pentru a-și căuta un loc de muncă calificat. Vor avea voie să lucreze până la 20 de ore pe săptămână, pentru a se întreține.
Procesul de reîntregire a familiei va fi mai simplu, iar obținerea rezidenței permanente mai ușoară.
Articol editat de Ioana Moldoveanu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
