Cât mai rezistă economia de război a lui Putin și de ce nu face Rusia colaps sub sancțiuni
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Invazia Rusiei în Ucraina a intrat în al treilea an. Confruntată cu sancțiuni occidentale fără precedent, economia de război a lui Vladimir Putin pare mai rezistentă decât anticipa Vestul. Înseamnă asta că au eșuat sancțiunile economice?
- Liderul de la Kremlin a avut timp să învețe cum să se descurce după momentul 2014, când a anexat ilegal Crimeea. Până în 2022, pentru Putin a fost o perioadă de antrenament în fața sancțiunilor.
- În spatele cifrelor scoase în față de Moscova se ascund, însă, realități mai sumbre. O economie de război nu poate susține creștere economică la nesfârșit, pentru că tot ce se produce se distruge.
- Pentru a-și trimite principalele resurse peste hotare, Rusia a apelat la tot felul de metode pentru a fenta sancțiunile. China și India sunt principalele destinații pentru gazul și petrolul rusesc.
- Occidentul încearcă să forțeze inclusiv confiscarea activelor externe ale Rusiei, în valoare de 300 de miliarde de euro. În tot acest timp, însă, Moscova pariază totul pe cartea războiului.
S-au împlinit doi ani de când tancurile Rusiei intrau în Ucraina, în cel mai sângeros atac asupra unui stat european, după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Într-un efort comun, statele occidentale au ripostat cu sancțiuni economice fără precedent la adresa țării conduse de Vladimir Putin. Un lider aflat deja de peste 20 de ani la putere și care își va prelungi în curând mandatul, după scrutinul cu rezultat previzibil din luna martie.
Putin nu pierde ocazia să se laude în fața cetățenilor săi că „Occidentul a prezis colapsul economiei” și că, în realitate, există „creștere economică”.
Dacă alegem să ne uităm doar la anumite cifre, liderul de la Kremlin pare greu de contrazis.
Pentru că, da, în realitate, nu există un colaps economic. Chiar și FMI și-a îmbunătățit prognoza de creștere economică a Rusiei pentru 2024, de la 1,1%, cât estima în octombrie anul trecut, la 2,6%.
Doar că aceste cifre ascund o realitate mult mai sumbră, după cum remarcă analiștii economici. Și, în mod natural, se naște întrebarea: dacă economia Rusiei rezistă, ba chiar înregistrează creștere, înseamnă asta că sancțiunile occidentale nu au avut efectul scontat?
Adevărul e, ca-n multe cazuri, undeva la mijloc.
Pregătirea terenului
Pentru a vedea cum a apărut această rezistență a Rusiei în fața sancțiunilor occidentale, trebuie să ne întoarcem un pic în perioada în care Putin își pregătea războiul la scară largă din Ucraina.
După 2014, când Rusia a anexat ilegal peninsula Crimeea, Vladimir Putin s-a confruntat și atunci cu sancțiunile Occidentului. A fost forțat să învețe cum să-și țină economia în viață și a reușit, inclusiv prin șantaj economic. Astfel, până în 2022, a avut timp să „se antreneze”.
Înainte de februarie 2022, Putin a aplicat aceeași metodă folosită ani la rândul în raport cu Uniunea Europeană, știind cât de dependent era continentul de gazul rusesc, explică pentru Panorama analistul financiar Adrian Codirlașu, vicepreședinte CFA România.
Într-adevăr, pe termen lung, rețeta testată cu șantajul prin hidrocarburi nu i-a mai ieșit Rusiei, dar Kremlinul s-a reorientat.
A reușit să-și formeze o întreagă flotă de petroliere care acționează din umbră, după modelul Iranului și Venezuelei, cu care își transportă țițeiul brut și alte produse petroliere.
Acestea ocolesc, mai mult sau mai puțin la vedere, rutele maritime oficiale și nu e clar sub ce pavilion operează. Evită astfel sancțiunile impuse de Occident, în ciuda eforturilor depuse de UE, pentru a ține lucrurile sub control.
90% din țițeiul produs de Rusia pleacă acum spre China și India, din moment ce UE a interzis importurile de țiței și produsele petroliere rafinate rusești (cu câteva excepții, după cum arată actualizarea în timp real a Consiliului UE).
Mai mult, indirect, Rusia a reușit să defileze chiar și în fața americanilor.
Exporturile de țiței brut ale Rusiei către India (partener strategic al Statelor Unite) au fost de 37 de miliarde de dolari în 2023. După rafinare, din India au plecat spre SUA produse petroliere în valoare de 1 miliard de dolari, potrivit CNN, care prezintă și o hartă explicativă despre cum reușește petrolul rusesc să ocolească sancțiunile occidentale.
În ce privește gazele naturale, Rusia și-a diversificat de asemenea rutele de export, iar piața europeană nu mai e destinația principală.
Liderul de la Kremlin poate fi catalogat în multe feluri, dar nu i se poate contesta dibăcia, crede istoricul Armand Goșu, analist specializat pe Rusia și spațiul său de influență. Acesta a explicat pentru Panorama că nimeni, de fapt, nu se aștepta ca Rusia, vizată de sancțiunile occidentale și cu un număr imens de militari pierduți pe front, să reziste atât de bine.
Ucrainenii au susținut în repetate rânduri că multe dintre componentele militare pe care ucrainenii le găsesc în rachetele sau dronele doborâte sunt de proveniență europeană sau americană și par importate recent.
Un raport prezentat de Politico explica cum Rusia reușește să obțină totuși tehnologia occidentală de care are nevoie pe front: prin intermediari, state terțe precum China.
Gigantul american Intel e în topul companiilor producătoare de cipuri și semiconductori ale cărei componente au ajuns și la ruși, iar pe locul al doilea se află chinezii de la Huawei.
Moscova și-a găsit rapid aliați de conjunctură, care i-au devenit parteneri fie pentru că împărtășesc aceleași opinii, fie din interes.
„Mulți lideri mai mult sau mai puțin dictatori au probleme cu regulile Occidentului, supărări de tot felul sau pur și simplu au interese economice și refuză să sancționeze Rusia”, spune Armand Goșu.
Rusia și economia planificată, umflată de război
Prognoza aparent optimistă a FMI, de care vorbeam mai sus, nu a venit doar sub formă de cifre, ci a fost însoțită de comentariile șefei FMI, Kristalina Georgieva.
Pe termen lung, lucrurile arată rău pentru Rusia, a spus ea.
Chiar dacă cifrele sunt reale, „economiei ruse îi va fi foarte greu, din cauza emigrării masive şi a accesului redus la tehnologie, din cauza sancţiunilor”, spunea aceasta.
De fapt, Rusia are o așa-numită economie planificată, susține pentru Panorama Adrian Codirlașu, vicepreședinte CFA România. Discursurile oficiale de la Kremlin scot deseori în față anumite cifre și ignoră în mod intenționat contextul.
Pentru a-și susține invazia militară din Ucraina, Rusia a aprobat un buget colosal pentru acest an. Cheltuielile pe tot ce ține de apărare și securitate reprezintă nu mai puțin de 40% din bugetul anual, o creștere cu 70% față de 2023.
E un record al erei post-sovietice, iar în termeni nominali înseamnă peste 100 de miliarde de dolari.
Când Anton Siluanov, ministrul rus de Finanțe, a anunțat bugetul uriaș pentru cheltuieli militare în 2024, s-a referit la un îndemn sovietic din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: „Totul pentru front, totul pentru victorie”, spunea oficialul rus.
Risc de supraîncălzire
Ca în orice stat cu apucături autocrate, nu prea există roluri clar delimitate, atunci când vine vorba de politică fiscală și de cea monetară. Un pilon extrem de important care ține pentru moment în viață economia de război a lui Putin este chiar Banca Centrală a Rusiei, condusă de peste un deceniu de Elvira Nabiullina.
A fost supranumită „bancherul lui Putin” și este personajul principal care a reușit să oprească prăbușirea rublei și să mențină economia Rusiei pe linia de plutire.
Până la începerea războiului din Rusia, era lăudată de mulți economiști din Vest și a primit aprecieri chiar și din partea șefei Băncii Centrale Europene. Se întâmpla în 2008, când Christine Lagarde se afla la conducerea FMI.
Barca economiei rusești se poate scufunda însă oricând, din moment ce indicatorii macroeconomici nu arată satisfăcător.
În decembrie 2023, Banca Centrală de la Moscova a crescut dobânda-cheie până la 16%, pentru a ține sub control inflația, care și-a reluat creșterea pe finalul anului trecut.
Datele centralizate de Statista arată că maximul – de 18% – a fost atins la câteva luni după invazia Ucrainei.
Cifrele trebuie privite, însă, cu scepticism. „Totul e cosmetică”, afirmă Adrian Codirlașu, iar „inflația probabil e mult mai mare decât cea oficială”.
În privința ratei șomajului – sub 3%, la finalul lui 2023 – însăși Nabiullina atrăgea atenția că piața muncii dă senzația că și-a atins potențialul, a epuizat toate resursele.
Cu alte cuvinte, n-au mai rămas muncitori pe margine.
Rusia și-a trimis mare parte din forța de muncă pe frontul din Ucraina și, în ciuda faptului că oficialii de la Kremlin neagă acest lucru, mulți ruși care lucrau în domenii precum IT au părăsit țara.
Estimările arată că aproximativ 1 milion de ruși au plecat după invazia Ucrainei. Cei mai mulți dintre ei (aproximativ 86%) au sub 45 de ani și studii superioare, potrivit unui raport al Institutului Francez pentru Relații Internaționale, publicat anul trecut.
Șefa FMI nu s-a ferit să compare Rusia de azi cu fosta URSS: „niveluri înalte de producție, consum scăzut” sau, cu alte cuvinte, ce se produce nu se consumă – spunea Kristalina Georgieva.
În aceste condiții, există riscul ca economia Rusiei să se supraîncălzească. E ca și cum te-ai urca într-o mașină care are o limită de viteză de 170 km/h și încerci să o conduci cu 200 km/h.
Companiile străine din Rusia: „should I stay or should I go?”
Deși la începutul războiului, peste 1.000 de companii străine anunțau că se retrag din Rusia, pentru a sancționa astfel invadarea Ucrainei, nu toate s-au ținut de promisiune. Rusia susține că numărul companiilor care au decis să rămână e mai mare decât cel al firmelor care și-au întrerupt operațiunile acolo.
Aceste declarații nu sunt deloc departe de adevărul din teren.
Un raport al Universității Yale prezintă situația în timp real și analizează companiile mari, cu peste 100 de milioane de dolari venituri anuale, și poziția lor în Rusia. Această analiză arată că doar o treime dintre companiile analizate și-au făcut o ieșire completă din Rusia.
Restul fie au rămas, fie și-au restrâns operațiunile, fie au păstrat posibilitatea de a reveni.
Nici la acest capitol, economia Rusiei nu a primit o lovitură fatală, dar ce nu spune Kremlinul este că Vladimir Putin a avut grijă să îngreuneze acest proces și să pună frână unui eventual exod financiar în masă.
Regulile sunt făcute de așa natură încât companiile care aleg să plece o pot face doar în termenii impuși de Kremlin, condiții care avantajează, evident, aparatul de stat și companiile controlate direct sau indirect de regim.
Rapoartele financiare consultate de NYT arată că, de la începutul războiului, companiile occidentale care și-au anunțat plecarea au raportat pierderi financiare de peste 100 de miliarde de dolari.
Heineken, spre exemplu, anunțase că a găsit un cumpărător pentru operațiunile sale locale în primăvara lui 2023 și că se înțelesese la un anumit preț.
Doar că Guvernul rus n-a acceptat înțelegerea, astfel că producătorul olandez de bere și-a vândut operațiunile de acolo către rușii de la Arnest Group pentru suma simbolică de… 1 euro.
Pierderile totale rezultate în urma acestei afaceri se ridică la 300 de milioane de dolari, potrivit companiei.
La fel a procedat, de exemplu, și producătorul auto Renault, care și-a vândut afacerea din Rusia pe o rublă, către o companie controlată de stat.
Alții, precum familia Mulliez, care controlează afaceri precum Decathlon, Leroy Merlin sau Auchan, au ales să rămână și să facă afaceri în Rusia.
E parteneriat „fără limite” sau îngenunchere la zidul chinezesc?
China și Rusia au dat mereu impresia că se pot înțelege pe anumite teme, încă de dinaintea începerii războiului, dar după invazia Ucrainei, relațiile dintre Putin și Xi Jinping au devenit tot mai apropiate.
În 2022, existau chiar informații potrivit cărora liderul chinez i-ar fi cerut lui Vladimir Putin să amâne invazia în Ucraina, până după Jocurile Olimpice de la Beijing.
Nu au fost vreodată confirmate, însă ce e sigur e că Jocurile s-au încheiat pe 20 februarie 2022, iar Rusia a atacat țara vecină 4 zile mai târziu.
În 2023, schimburile comerciale dintre Rusia și China au atins un nou record.
China e principala destinație de export pentru petrolul rusesc, iar Moscova importă din statul asiatic de la mașini la smartphone-uri, din moment ce multe companii occidentale din domeniu au părăsit Rusia.
Parteneriatul „fără limite”, menționat de Putin și Xi Jinping în declarația comună din 2022, pare să nu fie doar o expresie diplomatică. Ba chiar a fost dezbătută inclusiv ideea dacă nu cumva Rusia riscă să devină un stat vasal.
E greu de spus dacă e așa, din moment ce interesele sunt, deocamdată, comune și fiecare are ceva de câștigat din această strângere fermă de mâini.
Ce-i rămâne Occidentului de făcut
Experții susțin că, la nivelul țărilor care condamnă războiul început de Rusia în Ucraina și care sprijină sancțiunile occidentale există, totuși, o oarecare bâlbâială.
Spre exemplu, Adrian Codirlașu remarcă o diferență vizibilă de abordare între modul în care e taxată încălcarea sancțiunilor în Europa, față de Statele Unite.
Americanii par mai hotărâți în a urmări și verifica respectarea sancțiunilor, pârghiile lor sunt mai solide. Amenzile date de autoritățile americane sunt de ordinul miliardelor de dolari, pe când în Europa „nu prea am văzut așa ceva”, spune analistul.
Rusia a reușit pentru moment să evite impactul sancțiunilor, care se anunța a fi unul devastator și care era menit să arunce economia în recesiune. Și-a direcționat tancurile petroliere spre alte destinații și pariază totul pe tancurile trimise în continuare Ucraina.
Dar poate fi întins acest model economic la nesfârșit?
„Câțiva ani ține lucrul ăsta, dar apoi se va duce în inflație, se va duce în penurie de produse”, spune Adrian Codirlașu.
În opinia sa, faptul că activele externe ale Rusiei, deținute în monede occidentale precum euro sau dolar, sunt blocate în acest moment nu face decât să îngreuneze situația.
Suma înghețată se ridică la 300 de miliarde de euro, dintre care 200 de miliarde la nivelul Uniunii Europene. Oficialii de la Bruxelles forțează în această perioadă confiscarea acestor sume și folosirea banilor pentru reconstrucția Ucrainei, dar nu e clar cum pot face asta fără încălcarea dreptului internațional.
Dar un prim pas a fost făcut deja: Consiliul Uniunii Europene a adoptat o decizie care deschide calea unui asemenea proces. Moscova a avertizat în repetate rânduri că o asemenea decizie reprezintă „un furt” și că încalcă dreptul internațional și regulile economiei mondiale.
Istoricul Armand Goșu atrage atenția că, de multe ori, Occidentul se raportează la Rusia dintr-o perspectivă greșită.
Regulile acolo sunt cu totul altele, vorbim de „o economie specific rusească, o economie controlată politic”.
Istoricul susține că rușii au o reziliență naturală foarte mare, pentru că au traversat „războaie, tranziții dure” și „se mulțumesc cu foarte puțin”.
După cum spunea fostul senator american John McCain, Rusia nu-i mai mult decât „o benzinărie deghizată într-o țară”.
Intrată în al treilea an de război, benzinăria numită Rusia nu mai pompează gaze și petrol în Europa, dar continuă să pompeze gloanțe și rachete în Ucraina.
Și totul se face cu costuri enorme, financiare și omenești deopotrivă.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
