Cum își maschează Rusia rănile economice ale sancțiunilor din Occident, sub machiajul cifrelor pozitive și al naționalizărilor
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Au trecut doi ani și jumătate de când Rusia a declanșat războiul la scară largă împotriva Ucrainei. Tot atât timp a trecut și de când Uniunea Europeană, Statele Unite și Marea Britanie emit pe bandă rulantă sancțiuni economice împotriva Rusiei. S-au adunat în jur de 16.000, până acum.
Sancțiunile ar fi trebuit să obosească mașinăria de război a Rusiei, să-i taie lui Vladimir Putin resursele de a o alimenta, să pună pe butuci economia țării și să doboare „ursul rusesc”.
S-a întâmplat așa? E o întrebare cu un răspuns nu atât de simplu pe cât ți-ai imagina și la care am încercat să găsim răspunsuri, pentru că Moscova scoate statistici economice pozitive, una după cealaltă. Ele alcătuiesc nu doar imaginea unui aparat care a rezistat presiunii marilor puteri occidentale, ci a unui colos economic care continuă să crească.
Cât de reală este această imagine și ce reușesc, până la urmă, să facă sancțiunile Occidentului?
De ce contează: Sancțiunile impuse Rusiei după invadarea Ucrainei, în urmă cu doi ani și jumătate, nu au produs efectele așteptate. Mașinăria de război continuă să funcționeze, deși măsurile punitive au fost gândite să blocheze mijloacele de finanțare ale armatei.
Ce se vede: Statisticile arată nu doar că economia rusă a rezistat regimului de sancțiuni, ci prosperă. PIB-ul crește, salariile cresc, șomajul este la minim.
De ce îi merge bine: Vladimir Putin alimentează economia de război cu bani economisiți în anii 2010, din exportul de petrol și gaze naturale. Rusia are la dispoziție sute de miliarde de dolari în rezerve.
Ce nu se vede: Sancțiunile au impact asupra economiei, altfel Rusia n-ar căuta permanent moduri de a le ocoli. Reorientarea intereselor comerciale către Asia de Sud-Est vine cu mari costuri.
Ce urmează: Sancțiunile sunt o armă cu descărcare lentă. Efectele lor se vor vedea în decursul anilor. Schimbările aduse economiei ruse vor fi ireversibile, dar e nevoie de mai mult pentru a pune capăt războiului.
„Există minciunile, minciunile sfruntate și statisticile”
Economia de război a Rusiei nu trebuie analizată în aceiași parametri cu economia unei țări pe timp de pace. Cel mai bun exemplu ni l-a oferit Tom Keatinge, directorul fondator al Centrului pentru Studii în Finanțe și Securitate din cadrul Royal United Services Institute (RUSI), think tank britanic, înființat acum aproape 200 de ani.
„În Europa, nu ne-am priceput deloc să interpretăm corect statisticile Rusiei”, spune Keatinge.
Dacă un camion este produs într-o fabrică din România, acel camion va fi folosit pentru livrarea de produse sau pentru mutarea diverselor articole de colo-colo, așadar va contribui la dezvoltarea economiei. Dacă același camion este produs într-o fabrică din Rusia luni, iar vineri este distrus în Donbas, îl mai putem pune oare în categoria de productivitate?”.
„Criteriile sunt aceleași, camionul a fost fabricat, oamenii au fost plătiți, materia primă a fost cumpărată. Dar, sunt modele diferite de productivitate, deoarece camionul din România va contribui la economia României, iar cel din Rusia nu va contribui la cea rusă, pentru că va fi distrus într-o săptămână”.
Așa cum ne spune Otilia Nuțu, membru fondator al think tank-ului românesc Expert Forum, Rusia nu prezintă niciun inventar al pierderilor suferite, așadar ceea ce vedem e doar jumătate din realitatea economică a Rusiei.
Ceea ce crește e producția de tancuri și rachete. Trecem pe plus la PIB valoarea tancurilor și rachetelor, dar uităm să le scoatem din «inventar», când sunt distruse în Ucraina. Chiar aș vrea să văd în ce statistică sunt incluse și minusurile - de exemplu, numai atacul de zilele trecute (atacul lansat de Rusia împotriva Ucrainei pe 26 august, n.r.) ar fi costat 1,2 miliarde de euro. Sunt acestea trecute pe minus, în cifrele de PIB raportate de Rosstat? Nu cred. Tancurile și rachetele ar avea o valoare «reală» dacă, de exemplu, Rusia le-ar exporta și ar lua bani pe ele”.
Într-o analiză publicată în aprilie 2024, Vladimir Milov, fost ministru adjunct al Energiei în Rusia anului 2002, subliniază că în timp ce industriile care țin de război prosperă, celelalte sectoare au creșteri modeste sau sunt în pierdere.
Așadar, cifrele astronomice puse în dreptul creșterii PIB-ului Rusiei trebuie interpretate mereu în cheia uriașelor cheltuieli pentru apărare, cheltuieli care pot fi susținute doar atât timp cât statul rus are bani. Și semnele sunt că sancțiunile și izolarea lui Vladimir Putin pe scena internațională produc efecte, doar că ele sunt vizibile pe termen lung.
Nu poți face KO economia rusă cu o singură lovitură
Cei care își imaginau că vor vedea în timp real cum Rusia se prăbușește ca un castel de cărți de joc, sub presiunea sancțiunilor, s-au grăbit să pună la îndoială eficiența lor. Realitatea e că nu poți doborî un colos de 2.000 de miliarde de dolari doar cu sancțiuni economice, cu atât mai mult cu cât Rusia era deja ținta măsurilor punitive ale Occidentului încă din 2014, de la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea.
Dar, acele măsuri erau destul de slabe și implementarea lor deficitară, e de părere Tom Keatinge. Așadar n-aveau cum să fie un instrument de descurajare foarte eficient. Și totuși, au fost lideri occidentali convinși că Rusia nu va mai îndrăzni să pună piciorul în Ucraina a doua oară, de teama sancțiunilor.
Istoria ne-a dovedit că a fost o eroare grosolană de judecată. Kremlinul a luat ca reper cele întâmplate după 2014 și a considerat că n-are ce să i se întâmple rău, spune expertul RUSI.
Și, dacă ar fi să ne luăm după statisticile publicate de Rusia, chiar așa e.
„A durat ceva ca liderii occidentali să explice la ce folosesc sancțiunile. Inițial, au folosit amenințarea pentru a preveni invazia. Nu a funcționat. Apoi, într-un final, s-au gândit că vor încerca să perturbe finanțarea armatei ruse. Și, după ce s-au lămurit ce vor să obțină prin intermediul sancțiunilor, au început să se orienteze punctual și asupra unor produse precum cele necesare pe front, comerțul cu petrol, cu gaze naturale, lucrurile care aduc bani armatei ruse și materiale de care are nevoie armata”, este de părere analistul RUSI.
„Sancțiunile au impact, pentru că Rusia încearcă să le ocolească. Funcționează pentru a opri fluxul de mărfuri către Rusia? Aceasta e cu totul altă întrebare, tocmai pentru că Rusia eludează sancțiunile. Sigur, costă mai mult, durează mai mult, e mult mai greu, dar, din păcate, Rusia tot primește materialele de care are nevoie”, adaugă Keatinge.
Holograma economiei ruse
O imagine mai cu picioarele pe pământ despre impactul pe care îl mai putem aștepta de la sancțiuni oferă Otilia Nuțu: „Ceea ce putem spera acum e ca sancțiunile să șubrezească economia rusă până în punctul în care Ucraina poate învinge categoric militar”.
Dar, procesul este de durată și în timp ce rezultatele evidente se lasă așteptate, asistăm la imaginea unei Rusii care continuă să se înarmeze și a cărei populație, cu excepția celor trimiși pe front, trăiește din ce în ce mai bine. Sau, cel puțin, așa spun statisticile Rusiei.
Otilia Nuțu face o radiografie a acestei realități.
„În economia rusă, prosperă deocamdată câteva categorii: industria militară, cea conexă (metalurgie, combustibili) și militarii pe contract, din zone sărace, care n-ar fi câștigat în toată viața cât e prima plată pentru înrolare. Dar ei sunt plătiți din rezervele acumulate de Kremlin în anii anteriori, din vânzarea de petrol și gaze”.
Aceste resurse nu sunt inepuizabile. Experții estimează că, în ritmul actual, Rusia va ajunge la fundul sacului de cash până la sfârșitul anului 2024.
Doar că, pe măsură ce războiul se prelungește, complexul militar industrial devine o forță politică: „Va fi imposibil de închis, când 15-20 de milioane de oameni trăiesc și prosperă din asta. Kremlinul nu mai poate merge decât înainte cu înarmarea”, spune experta EFOR.
Ce are Rusia în pușculiță
Toate cifrele aiuritoare folosite de Moscova, pentru a picta imaginea unei economii înfloritoare, sunt așadar susținute în bună parte de banii albi pentru zile negre, pe care Rusia i-a pus deoparte în anii 2010, din comerțul cu energie și din măsuri de austeritate.
Accesibili au rămas mai puțin de jumătate, după ce Occidentul a ordonat înghețarea a aproximativ 300 de miliarde de dolari, pe care Banca Centrală a Rusiei îi ținea în conturi din străinătate.
Kremlinul mai are la dispoziție și Fondul Suveran, gestionat de Ministerul de Finanțe, în care, la începutul anului 2024, mai erau 130 de miliarde de dolari.
Dacă ar fi să calculăm, acești bani reprezintă o proporție semnificativă din PIB-ul Rusiei, așadar, la prima vedere, economia mai poate fi susținută cu resursele proprii o bună perioadă de timp.
Din toate aceste rezerve, lichiditățile reprezintă doar o mică parte, restul banilor sunt investiți sub diverse forme: aur, proiecte de infrastructură, obligațiuni pe termen lung.
Petrolul ține Rusia pe linia de plutire
Și așa ajungem la coloana vertebrală care a permis acumularea acestor sume fabuloase: exporturile de petrol și gaze naturale. Rusia este printre marii producători și furnizori de combustibil ai lumii. Într-un an bun, exporturile de petrol și gaze generează 40% din veniturile la buget.
Aici țintesc acum sancțiunile după ce, o vreme, comunitatea occidentală a fost precaută.
„Lipsa sancțiunilor occidentale pe petrol și gaze, în 2022, a făcut ca inițial Rusia să câștige mai mulți bani decât înainte”, ne-a spus Otilia Nuțu. „Dar, de atunci, au funcționat bine sancțiunile care blochează investiții în proiecte noi de extracție de petrol și gaze sau echipamente avansate pentru rafinarea petrolului”, adaugă ea.
Cel mai bun studiu de caz este cel legat de Gazprom, care s-a împușcat singur în picior, când a decis să taie livrarea de gaze către Uniunea Europeană, la jumătate anului 2022, în speranța că va provoca haos în statele UE, în pragul iernii.
Datele prezentate de Vladimir Milov, într-o cercetare publicată de Atlantic Council, arată că pierderile pentru compania rusă au fost colosale. Anterior acestei decizii, Gazprom contribuia cu cel puțin 7% la veniturile statului rus.
În 2023, procentul a scăzut la jumătate, potrivit estimărilor. Datele reale nu se cunosc, deoarece Rusia a încetat să mai facă publice veniturile din industria de petrol și gaze, după declanșarea războiului din Ucraina.
În lipsa celui mai mare client al său, Uniunea Europeană, Gazprom caută fără prea mare succes alți cumpărători. Din motive logistice, China nu e o opțiune, așa că rușii au vrut să creeze o schemă de „spălare a gazului”, cum îi spune Vladimir Milov, respectiv să treacă gazul prin terți, să-l amestece cu livrările lor și să-l trimită tot europenilor. Dar intermediarii s-au temut de sancțiuni și deocamdată proiectul nu s-a concretizat.
La capitolul exporturi de petrol, Rusia nu a înregistrat pierderi atât de evidente, pentru că i-a fost mai ușor să se adapteze sancțiunilor. Dar, profitul înregistrat nu mai este atât de mare, căci reorientarea către piețele din sud-estul Asiei e costisitoare ca timp și bani: un petrolier care pleacă din Marea Neagră sau Marea Baltică va ajunge în India după o lună, în vreme ce călătoria către orice port din Europa Occidentală era o chestiune de câteva zile.
Acestei ecuații i se mai adaugă un aspect, completează analista Expert Forum. Petrolul e de o calitate din ce în ce mai slabă, pentru că exploatările se fac, în mare parte, cu firme occidentale și cu tehnologie aproape exclusiv occidentală. Giganții din domeniu, cu una, două excepții, s-au retras din Rusia și nu există opțiuni imediate pentru a înlocui expertiza ori aparatura lor.
„Declinul e lent, dar ireversibil: probabil, în 5-10 ani Rusia nu va mai conta ca furnizor de combustibili fosili, pe plan global”, e de părere Otilia Nuțu. „De menționat că până și China și India, principalii cumpărători de petrol rusesc, încep să se decarbonizeze, cererea globală pentru ce are Rusia de oferit scade”.
Kremlinul încearcă să peticească toate aceste fisuri din sursele de venit, în timp ce caută să facă bani și altfel.
Naționalizare, tovarăș drag
O anchetă realizată de Novaya Gazeta Europa cu ajutorul Transparency International a descoperit că Rusia trece multe companii private sub controlul statului sau al unor apropiați ai regimului de la Moscova.
La început, pe lista de ținte au fost prioritare cele din industria metalurgică și cele din sectorul alimentar, pentru că răspund nevoilor imediate de pe front. Apoi, statul a pus ochii pe orice poate fi valorificat rapid.
„Dacă inițial se expropriau doar companii care aveau legătură cu obiectul unei infracțiuni, de exemplu, o hotărâre judecătorească motivând că privatizarea inițială a fost frauduloasă, acum se urmăresc toate companiile unei persoane condamnate. Se expropriază nu doar companiile privatizate, fraudulos sau nu, în anii 1990, ci și companii ale unor ruși emigrați, care au fost înființate de la zero. Motivele cele mai frecvent invocate sunt «management contrar legii» sau «încălcări ale legislației anticorupție»”, explică Otilia Nuțu.
Pe radarul lui Vladimir Putin au intrat și cetățenii simpli. În februarie 2024, a semnat decretul pentru intrarea în vigoare a unei legi care permite statului să confiște averea rușilor care discreditează armata națională. Orice critică adusă așa-numitei „operațiuni speciale” din Ucraina era oricum ilegală. Acum, cei găsiți vinovați nu-și pierd doar libertatea, își pierd și banii.
Scumpul bilet de ieșire din Rusia
Cireașa de pe tortul naționalizărilor sunt companiile străine. Multe mărci de renume și-au anunțat ieșirea de pe piața din Rusia, imediat ce armata lui Vladimir Putin a trecut granița în Ucraina.
Corporații din toate domeniile și-au făcut rapid bagajele, pe de-o parte pentru a-și demonstra solidaritatea cu Ucraina și pentru a pedepsi statul rus, pe de altă parte pentru a-și limita pierderile.
În unele cazuri, precum McDonald’s și Inditex, afacerile au fost vândute la prețuri mai mici decât valoarea reală, cu opțiunea de a fi răscumpărate în termen de câțiva ani, dacă situația se va schimba.
Heineken și-a vândut cu 1€ divizia locală, estimată la 300 de milioane de euro.
Francezii de la Danone și danezii de la Carlsberg au avut parte de preluări ostile ale operațiunilor din Rusia.
Un caz particular este cel al firmei britanice Raven Russia, cel mai mare proprietar de hale de depozitare din Rusia. Investitorii britanici au vândut afacerea, dar, după ce tranzacția a fost încheiată, biroul procurorului general a denunțat o serie de presupuse ilegalități și a cerut trecerea în posesia statului a tuturor activelor.
Potrivit Intellinews, Raven Russia deținea proprietăți cu o suprafață de aproape două milioane de metri pătrați, printre care 17 parcuri logistice, din care 10 în jurul Moscovei, și avea o valoarea de piață estimată la un miliard de dolari.
„Dacă ritmul actual al naționalizărilor continuă, calea e URSS – etatizarea masivă a economiei, cu toate ineficiențele aferente. În general, companiile occidentale care continuă să facă afaceri în Rusia ar trebui să ia în calcul riscul de a-și pierde afacerea, pe măsură ce Kremlinul devine mai înfometat de bani”, este opinia Otiliei Nuțu.
Cine a rămas și cine a zis pas
Kyiv School of Economics Institute și Yale Chief Executive Leadership Institute au inventariat marii investitori străini din Rusia și i-au împărțit pe categorii, în funcție de deciziile de business luate după invazia Ucrainei.
Am găsit pe listă și experții români în securitate cibernetică de la Bitdefender, în categoria companiilor care și-au suspendat activitatea.
„Am decis să sistăm complet vânzările în Rusia și am închis toate contractele de distribuție pe care le aveam în momentul acela cu Rusia și cu Belarus. În momentul de față, utilizatorii din Rusia nu mai pot cumpăra produse, pentru că îi vedem că vin din Rusia nu le mai onorăm solicitările de conectare pe serverele noastre și nu le mai dăm voie să folosească nici produsele”, ne-a declarat Bogdan Botezatu, director de cercetare în amenințări informatice la Bitdefender.
Rusia și Belarus nu constituiau pentru compania românească o piață foarte mare, așa că decizia nu a fost greu de luat, mai ales că Bitdefender nu oferă servicii nici altor țări aflate pe lista de sancțiuni a UE sau SUA, cum sunt Iran sau Cuba.
Porțile Rusiei sunt larg deschise pentru investitorii din țări „prietene”, dacă le putem spune așa celor care de fapt parazitează acum trupul slăbit al economiei rusești.
Am luat legătura cu YouControl, o companie ucraineană specializată în furnizarea de instrumente pentru analiza afacerilor care, de la izbucnirea războiului, a dezvoltat un agregator care ajută la identificarea entităților comerciale care colaborează cu Rusia.
Așa am aflat că în ultimii doi ani și jumătate, în Rusia au fost înființate 16.533 de firme care au și acționari străini. 53% sunt din China și Belarus, iar 52% dintre aceste firme, 8.598 mai exact, activează în domeniul comerțului.
Așadar, Rusia caută cu disperare modalități de import-export, cu evitarea sancțiunilor.
Ucraina și aliații săi nu doar că trebuie să înăsprească restricțiile, trebuie să urmărească și dacă regimul de sancțiuni este respectat. La fel de important este efortul neobosit de a-i identifica și de a-i adăuga listei de persoane sancționate pe cei care colaborează cu Rusia și susțin agresiunea militară (împotriva Ucrainei - n.r.)”.
Sancțiunile nu rezolvă războiul
După doi ani și jumătate în care Rusia a devenit ținta celui mai complex regim de sancțiuni, putem spune că strategia nu a dat rezultatele imaginate. Deciziile dificile nu s-au luat suficient de rapid, iar implementarea nu a fost suficient de strictă.
Încă se mai lucrează la un soi de responsabilitate comercială care să oblige firmele europene exportatoare de produse aflate pe lista de sancțiuni să urmărească traseul lor și să ia măsuri când acestea trec prin intermediari și ajung în Rusia.
Chiar de-ar fi perfecte, sancțiunile nu pot încheia războiul. „Trebuie folosită o combinație de instrumente”, e de părere analistul RUSI, Tom Keatinge. „Sancțiuni, sprijin militar, sprijin financiar pentru economia Ucrainei, presiuni diplomatice, toate acestea utilizate la potențialul maxim pot da rezultate”.
„Susținerea Occidentului a fost esențială pentru supraviețuirea Ucrainei. Dar, susținerea Occidentului nu facilitează victoria Ucrainei. Și, de aceea, trebuie să ne hotărâm dacă vrem să ajutăm Ucraina să supraviețuiască sau o ajutăm să câștige”, concluzionează Keatinge.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
