Educația financiară a copiilor: Când trebuie să înceapă, ce rol are școala și ce pot face părinții?
Conținut sponsorizat de


Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Cash sau card? Să stai în chirie sau să iei un credit pe 30 de ani? Cum mă apăr de inflație? Sunt decizii cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi și care, de cele mai multe ori, ne dau bătăi de cap serioase. Situația devine mai ușor de gestionat la vârsta adultă, când oamenii sunt învățați de mici ce înseamnă economisirea, ce înseamnă riscul îndatorării sau pensiile, astfel încât să nu li se mai pară noțiuni abstracte sau dificile când se lovesc de ele mai târziu în viață.
Într-o țară ca România, marcată încă de traumele financiare ale tranziției de la comunism la capitalism, slaba educație financiară ne afectează nu doar prezentul, ci riscă să aibă efecte și în viitorul copiilor noștri, pe care nu îi pregătim pentru o relație mai sănătoasă cu banii.
De altfel, România este pe ultimul loc în UE la acest capitol, cu doar 22% din populație educată financiar, după cum arată cel mai amplu studiu global realizat în 2014 de Standard&Poor’s în 140 de economii. În schimb, în multe state din Europa, educația financiară este o parte a programei școlare încă din primii ani de învățământ. Iar acest lucru se vede și în statisticile legate de bunăstare.
În Suedia, Norvegia și Danemarca, de pildă, 71% din populație intră în categoria „educată financiar”. Nu departe sunt și britanicii, cu un scor de 67%, în timp ce Germania și Olanda sunt la egalitate, cu 66%.
În toate aceste țări, școala îi învață pe copii cum să procedeze pentru a reuși să cumpere o casă, cum să nu facă datorii nesustenabile sau cum să aibă mai mulți bani la pensie.
În plus, în sprijinul școlilor vin și organizații sau instituții financiare, care îi ajută pe elevi fie cu materiale, fie prin prezența fizică în cadrul unor ore dedicate. Să ne imaginăm că ora de istorie nu înseamnă numai date și numele unor bătălii, dar și exercițiul convertirii diferitelor monede străine în moneda națională; că la ora de geografie se poate face bugetul unei excursii sau la matematică, exerciții de calculare a dobânzii simple sau a celei compuse.
În școlile din Suedia există o materie care se numește „Gospodăria și finanțele”, iar scopul ei e să îi ajute pe copii să înțeleagă – și să evite în viața de adulți – supraîndatorarea. În Germania, copiii sunt învățați despre importanța economisirii chiar cu ajutorul Sparkassen. Modelul german al băncii de economii reprezintă o referință atât pentru educația financiară, cât și pentru dezvoltarea societății, arată studiul „Financial Education for all”, care analizează cele mai bune practici din UE. Grupul Sparkassen a fost creat acum mai bine de două sute de ani cu scopul de a investi în Germania și în societatea germană.
Ce poate învăța România din ce fac alte țări
La polul opus, România are, cum spuneam, multe de îmbunătățit. Iar educația financiară precară duce și la o incluziune financiară scăzută. Comparativ cu media europeană, mult mai puțini români au un cont bancar și economisesc. Iar atunci când pun bani deoparte, mulți preferă în continuare să-i țină la ciorap.
Există, totuși, și semne de speranță. Românii sunt dornici să mai umple din acest gol și să se familiarizeze cu instrumentele cele mai simple care ar trebui să fie la îndemâna oricui pentru a-și gospodări mai bine finanțele și viața.
Doar că atunci când vine vorba de decizii financiare, românii nu apelează la experți, ci mai degrabă la familie și prieteni, arată un studiu realizat în 2021 de BCR, împreună cu compania de cercetare Unlock Market Research.
Riscul aici este ca sfaturile, oricât de binevoitoare ar fi ele, să nu fie și cele mai potrivite, tocmai pentru că, după cum am arătat deja, gradul de educație financiară al populației este încă mic. Iar această tendință riscă să se perpetueze și de la adulți către copii: copiii discută cel mai mult subiectele din sfera financiară cu părinții (81%) și doar într-o mică măsură (14%) vorbesc cu profesorii lor, arată rezultatele unui studiu realizat de Cult Market Research înaintea implementării programului-pilot LifeLab, dezvoltat de BCR, Asociația FabLab Iași și Asociația Edupedu.
Mai mult, același studiu arată că majoritatea copiilor primesc bani de buzunar, care vin de la părinți și bunici în principal, dar și din burse, alocație sau de la alte rude. Pe de altă parte, studiul mai arată că mai bine de jumătate dintre elevii chestionați își doresc ca în următoarea jumătate de an să își cumpere device-uri, haine și încălțăminte.
Practic, proiectul urmărește să dezvolte ceea ce coordonatorii săi numesc „abilitățile de viață” ale elevilor, din toate ciclurile de învățământ, de la copii de grădiniță, până la elevi liceu. „Profesorii sunt încurajați să acționeze ca mentori pentru elevii lor și să folosească noi metode didactice pentru a integra educația financiară în activitatea lor de predare. Educația financiară nu este numai despre bani, ci despre viață, despre decizii și despre felul în care ne gestionăm resursele pentru a ne putea îndeplini dorințele”, mai spun coordonatorii.

Deocamdată programul-pilot LifeLab este implementat în doar două școli din România, iar scopul programului este acela ca elevii să poată învăța noțiuni de educație financiară, cum să ia anumite decizii, să exerseze planificarea și munca în echipă în toate ciclurile de învățământ și în cadrul mai multor discipline.
Până în iulie 2023, pe lângă dezvoltarea și aplicarea la clasă a materialelor de educație financiară create de profesorii participanți, fiecare școală va desfășura unui proiect pactic, de antreprenoriat social. Elevii, alături de părinți și profesori și de coordonatori, vor stabili o dorință a clasei și vor urmări îndeplinirea ei.
Cum ne învățăm copiii ce să facă cu banii
Chiar dacă în România e ceva încă nou, ideea aceasta de a pregăti din școală viitoare generații de cetățeni mai ancorați în propriile finanțe e testată de ani buni cu succes în alte țări. Statele care au acum scoruri mari la acest capitol au introdus educația financiară în școală, printr-o strategie la a cărei elaborare au participat atât ministerele de resort, cât și băncile naționale. Cel mai frecvent, materia este studiată pe o durată mai lungă de timp, și nu ca materie separată, ci integrată în special în materiile care țin de științele exacte.
Explicația este simplă, căci acolo unde părinții nu pot asigura informațiile corecte, școala are un rol extrem de important. Iar cei care astăzi sunt în școală vor fi adulții de mâine, mai echipați cu cunoștințe financiare care să-i ferească în momentele dificile.
În România, educația financiară a devenit materie de studiu obligatorie doar pentru elevii de clasa a VIII-a și abia începând cu anul școlar 2020-2021. Educația financiară este cuprinsă în materia numită „Educație socială”. Pentru ceilalți elevi, există „Ziua Educației Financiare”. Complementar, din 2020, mai există și „educația antreprenorială” ca materie opțională pentru elevii din clasele de gimnaziu și liceu.
Este un pas înainte, subliniază Adrian Codirlașu, însă mai este loc de mai mult. „La ciclul de gimnaziu, s-ar putea introduce, începând cu clasa a V-a. Nici măcar nu ar trebui date note. Trebuie început ușor, pentru că este despre viitor, despre finanțele personale ale elevului de mai târziu”. Iar una dintre principalele lecții este legată de venituri: „copiii trebuie să știe că nu putem să avem cheltuieli mai mari decât veniturile”. Sau că putem să le avem, însă acest lucru implică alte costuri și calcule pe care nu putem să nu le facem.
Pe de altă parte, Nicoleta Dumitru, consultant în resurse umane în cadrul companiei de consultanță EY, pune lucrurile într-o altă lumină. Ea spune că, pentru moment, este posibil ca sistemul educațional să nu fie pregătit pentru integrarea unei astfel de discipline şi că e nevoie de eforturi suplimentare.
Încă din 2005, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) recomanda ca educația financiară să înceapă cât mai devreme, să fie predată în școală încă din primii ani și să se încheie doar în momentul în care elevii părăsesc băncile școlii.
Adrian Codirlașu mai atrage atenția și că statele nordice și Germania, exemplele la care ne uităm atunci când vine vorba despre alfabetizarea financiară, sunt și cele care au cel mai mare PIB pe cap de locuitor, pentru că „ne gândim mai bine la finanțele noastre personale cu atât vom avea noi o situație financiară mai bună, luând decizii mai bune, iar societatea în ansamblu progresează”.
Pe de altă parte, expertul CFA subliniază că atât criza financiară din 2008-2009, cât și pandemia au fost învățători buni. La fel ca în toate momentele de cumpănă financiară, cele două crize au fost situații în care mare parte din populație a descoperit principiile de bază ale chibzuinței economice: „nu te împrumuta mai mult decât poți duce” sau „pune bani deoparte pentru zile negre”.
Au fost, însă, lecții financiare dureroase pentru români. În schimb, o educație financiară construită din timp le-ar da instrumentele necesare cu care să își vadă cu alți ochi securitatea financiară și să fie mai puțin expuși în fața unor viitoare crize.
Articol susținut de BCR, care dezvoltă, împreună cu Asociația FabLab Iași și Asociația Edupedu, proiectul de educație financiară LifeLab.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
- INTERACTIV | Ingredientele campionilor în educație. Cum ajunge un sistem școlar să producă performanță
- Unu din patru copii români nu merge la grădiniță. Care sunt cauzele și cât de importantă e educația timpurie
- Restanțe. Ce nu a înțeles școala românească după ce a ieșit din online și de ce învățământul trebuie să fie hibrid
- Școala fără note. Cum ar arăta o educație fără coronițe și examene
- Salariile profesorilor. După grevă, e cazul să vorbim și despre majorări în funcție de performanța la clasă?
- Tu știi ce salariu va avea copilul tău? Prețul plătit de generația școlii online
- De ce ne e rușine să învățăm o meserie. Trei soluții pentru învățământul vocațional
- O posibilă soluție pentru reforma educației: bugetarea participativă