O problemă de securitate națională a României care necesită investiții, educație, dar și școala vieții. De unde începem?
„Rata de analfabetism funcţional este o problemă de securitate naţională”, spunea, în seara victoriei sale, Nicușor Dan, în cadrul unui interviu pentru Digi24. „Analfabetism funcţional înseamnă incapacitatea de a te descurca într-o lume complexă”, a adăugat Dan, care a admis că „din păcate, sistemul nostru de educaţie nu este adaptat la lumea în care trăim”.
De altfel, în ochii multora, după urgențele economice și de apărare, noul președinte trebuie să-și facă o prioritate reală din reformarea profundă a Educației din România.
Tragicul eșec al României Educate promise de Klaus Iohannis, alături de „un faliment moral și intelectual complet” ne-au adus până în pragul de a fi un stat iliberal, eurosceptic și cu tendințe autoritare, după cum comenta istoricul Oliver Jens Schmitt pentru Panorama, în prag de tur doi.
După un președinte profesor, avem acum un președinte ales olimpic internațional, care vorbește franc despre multele neajunsuri ale sistemului de învățământ românesc și nevoia lui de a se „updata”.
Și fără o digitalizare reală a școlii românești, românii nu au nicio șansă să se descurce în lumea complexă de care vorbește și Nicușor Dan.
Paradoxal, România are una dintre cele mai mari viteze de internet din UE, dar doar 28% dintre românii între 16 și 74 de ani au competențele digitale de bază. Este cel mai mic procent din UE, potrivit Eurostat (2023).
Pentru a înțelege mai bine impactul digitalizării și obstacolele din sistemul de educație românesc, Panorama a analizat date, a discutat cu experți și a urmărit inițiativele care încearcă să reducă decalajele dintre rural și urban.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează mai mult:
Stadiul actual: diferențe majore între rural și urban
În România, discrepanțele între mediul rural și urban creează o inegalitate gravă, inclusiv la nivel de educație digitală a elevilor și profesorilor. Aceasta afectează calitatea învățământului și contribuie la o rată ridicată a abandonului școlar în mediul rural, unde principalele obstacole sunt lipsa echipamentelor IT și a accesului la o conexiune stabilă de internet.
Sursa: World Vision România
De ce este important? În cazul unei crize umanitare, cum a fost pandemia Covid-19, mulți elevi din mediul rural rămân fără acces la educație și li se încalcă un drept fundamental, național și internațional.
Asta se întâmplă și din cauza oportunităților limitate de formare pentru profesorii din rural, care, din lipsa resurselor și a distanțelor mari față de centrele de formare, nu pot participa la cursuri de perfecționare. Fără o pregătire adecvată în tehnologie, nu le pot oferi elevilor același nivel de alfabetizare digitală ca profesorii din mediul urban.
Deși digitalizarea educației este imperativă, implementarea rămâne inegală.
Digitalizarea nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care procesele tradiționale sunt transformate pentru a deveni mai eficiente și mai accesibile.
„Nu e nimic de speriat”, explică Puchiu. Subliniază că trăim deja într-o lume digitală, fie că ne rezervăm vacanțele online sau căutăm informații în social media. Totuși, acest proces trebuie să fie mai mult decât o simplă schimbare tehnologică – trebuie să fie înțeles și aplicat corect.
Investițiile în echipamente nu rezolvă competențele digitale
Universitatea din București, alături de Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor Educaționale (IEA), a analizat competențele digitale ale elevilor de clasa a VIII-a din 34 de țări, inclusiv România, în cadrul studiului ICILS 2023, publicat pe 12 noiembrie 2024.
În ciuda investițiilor în echipamente digitale, există încă lacune majore în competențele elevilor și profesorilor.
Principalele constatări pentru România:
- Infrastructură și acces: 74% dintre profesori spun că școlile au suficiente echipamente TIC, iar 80% sunt mulțumiți de viteza internetului.
- Competențele digitale elevi: Scor mediu 418 (sub media ICILS de 476). Elevii stăpânesc baza TIC, dar au dificultăți în gândirea computațională.
- Competențele digitale profesori: 91% pot integra TIC în lecții, dar doar 28% știu să editeze conținut video adecvat.
- Dezvoltarea profesională: 59% au urmat cursuri de formare în utilizarea resurselor digitale.
- Provocări: 36% nu au timp suficient pentru pregătirea lecțiilor TIC, iar 31% nu se simt siguri în identificarea escrocheriilor online.
„Faptul că avem acces la tehnologie nu înseamnă automat că știm să o folosim eficient”, se arată în concluziile studiului. Dotările materiale nu sunt suficiente. Trebuie însoțite de programe constante de formare a competențelor digitale, adaptate fiecărui profesor.
Fostul Ministru al Educației, Ligia Deca, menționa că s-au făcut investiții de peste 1 miliard de euro în 2023-2024, pentru modernizarea infrastructurii digitale și dezvoltarea competențelor cadrelor didactice.
Strategia SMART-Edu. Tehnologia face școala atractivă
Pandemia COVID-19 a evidențiat vulnerabilitățile sistemului românesc de învățământ. Când interacțiunile față în față s-au mutat brusc în online, s-a văzut lipsa de echipamente, conectivitate și competențe digitale de bază ale profesorilor și elevilor. Iar școala românească a învățat să le gestioneze „din mers”.
Așa a apărut una dintre cele mai importante inițiative guvernamentale în direcția digitalizării educației. Strategia SMART-Edu 2021-2027 se aliniază cu investițiile din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Ea este necesară și pentru că tehnologia evoluează într-un ritm accelerat, iar competențele digitale sunt și vor fi o cerință viitoare importantă pe piața muncii.
Mulți cred că utilizarea unui smartphone echivalează cu competențe digitale, dar „dacă le ceri să calculeze ceva într-un tabel și să trimită rezultatul într-un document, 80% dintre români nu reușesc”, avertizează Puchiu. Această lipsă afectează atât angajații, cât și companiile, nepregătite pentru transformarea digitală.
Deci SMART-Edu este o investiție pe termen lung în competitivitatea economică a țării și în capacitatea elevilor de a face față provocărilor unei societăți digitale.
Strategia s-a realizat în urma unor consultări publice ample cu elevi, părinți, profesori, reprezentanți ai mediului privat și ONG. Își propune să facă învățarea mai atractivă și eficientă, prin integrarea tehnologiei digitale în sala de clasă și în afara ei, pentru a genera competențe digitale de viitor, precum securitatea cibernetică, protecția datelor personale și gândirea critică.
Dar vizează și crearea unui sistem de învățământ rezilient, capabil să răspundă crizelor fără a-și pierde eficiența.
- Investiții în infrastructură digitală (internet rapid și echipamente moderne)
- Formarea profesorilor pentru a folosi eficient tehnologia în predare
- Elevi și studenți cu competențe digitale, pregătiți pentru piața muncii
- Reducerea decalajului între școli, indiferent de mediul în care se află
- Dezvoltare economică sustenabilă, sprijinită de industrii de viitor și economie verde.
Cheia reușitei stă și în implicarea ONG-urilor, a companiilor IT și a universităților, iar colaborarea dintre ele este vitală. Inițiative precum Code for Romania au demonstrat că pot aduce soluții utile, dar fără o strategie clară din partea Guvernului, aceste eforturi rămân punctuale și nu produc un impact major.
Odată ce toate aceste forțe se unesc, putem spera la un ecosistem digital în educație cu adevărat funcțional.
Cum se digitalizează școlile cu fonduri PNRR
PNRR promite fonduri substanțiale pentru proiectele de digitalizare din România.
SMART-Edu este, practic, ghidul pe care Guvernul și autoritățile locale îl urmează pentru a moderniza școlile.
Panorama a solicitat Ministerului Educației date amănunțite despre felul în care au fost folosite fondurile din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru digitalizarea școlilor din România.
MEN a lansat trei apeluri de proiecte prin PNRR pentru a aduce în școli echipamente digitale și mobilier modern, inclusiv în palatele și cluburile copiilor, precum și în unitățile de învățământ profesional și tehnic. Responsabilitatea achizițiilor revine autorităților publice locale:
- peste 5.800 de unități de învățământ vor primi aparatură IT (calculatoare, tablete, echipamente de rețea, table inteligente);
- peste 1000 de școli vor beneficia de laboratoare inteligente;
- aproape 170 de licee și școli profesionale vor primi dotări destinate unor ateliere practico-tehnologice.
Cu toate astea, stadiul implementării variază considerabil de la județ la județ, iar rapoartele oficiale nu oferă detalii privind viteza de internet îmbunătățită sau gradul de utilizare a noilor dispozitive. Multe dintre datele solicitate rămân fie incomplete, fie prea generale pentru a oferi o imagine completă a progresului și impactului real al investițiilor prin PNRR.
Acesta subliniază că „digitalizarea nu e un scop în sine, ci doar o unealtă de a-ți atinge obiectivele mai eficient.”
Ce soluții există în lipsa Guvernului?
Când inițiativele guvernamentale se lovesc de birocrați sau limitări financiare, ONG-urile și proiectele private completează aceste lipsuri.
Un exemplu este start-up-ul Teleskop, creat pentru a colecta feedback în timp real despre ore, infrastructură și climatul școlar. Este proiectul profesoarei de liceu Monica Mocanu și al unei echipe de programatori din Cluj, printre care și Raul Perțe.
Platforma ajută astfel școlile să se adapteze rapid la nevoile elevilor. Folosește table virtuale și inteligență artificială, dar lipsa echipamentelor IT și conexiunile slabe la internet rămân provocări majore.
Sursa: Raport al Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație
Reforma educațională nu presupune o schimbare bruscă a oamenilor din sistem sau o reinventare completă a modului în care se predă. Problema sistemului nu este neapărat lipsa banilor sau a specialiștilor, spune Mocanu, ci lipsa predictibilității, coerenței și accesibilității, care „fac lucrurile de bază să fie mai clare și mai simple”.
„Încercăm să facem totul cât mai simplu pentru profesori: un design familiar și puține click-uri. Vrem să-i scutim de bătăi de cap și să le arătăm că feedbackul sincer ajută foarte mult la creșterea calității orelor,” adaugă Raul Perțe, co-fondator și programator în echipa Teleskop.
Monica Mocanu compară digitalizarea educației cu limitatoarele de viteză: soluții simple care ajută comunitatea să se autoeduce fără traininguri speciale și fără a fi impuse artificial. Cum e platforma Teleskop.
„Sunt metode ingenioase și foarte accesibile, care generează o autoreglementare reală a comunității, de jos în sus, fără glamour și fără spectacol. Merită luate ca partenere de drum, ca sisteme independente de autoevaluare și dezvoltare,” explică profesoara.
O educație digitală eficientă nu înlocuiește metodele clasice, ci le completează, transformând tehnologia într-un aliat al învățării și dezvoltării personale.
Nu poți digitaliza școala vieții
În fiecare dimineață, Monica Mocanu se confruntă cu aceeași dilemă: „Ce pot face eu, ca elevii mei să fie mai încrezători? Să vină la școală nu doar pentru prietenii lor, ci și cu încredere în parcursul lor educațional?”
Este o întrebare fundamentală, care depășește discuția despre digitalizare și ajunge la esența educației: un proces care trebuie să echipeze elevii nu doar pentru examene, ci și pentru viață.
„E nevoie de un pic de curaj pentru a revizita misiunea școlii”, spune Mocanu.
Digitalizarea poate fi un instrument de susținere a acestui proces, dar fără o fundație solidă, clară și simplă, ea riscă să devină doar o altă inițiativă izolată, fără un impact real asupra viitorului elevilor.
Există școli dotate cu echipamente performante, unde elevii nu știu să gestioneze un pericol, fie că e vorba de bullying sau alt conflict. Elevii pot excela în cunoștințe tehnologice, dar au nevoie și de abilități sociale și emoționale. Fără acestea, digitalizarea poate, de multe ori, să amplifice problemele deja existente și nu trebuie tratată ca o soluție magică.
Pentru că digitalizarea înseamnă mai mult decât tehnologie.
Presupune schimbări profunde de mentalitate, explică Radu Puchiu. România nu are încă o viziune coerentă în acest sens, proiectele fiind deseori izolate și slab coordonate între instituții.
„Nu există o coordonare între ministere, între educație și piața muncii, între nevoile reale ale oamenilor și soluțiile propuse”, explică Puchiu.
Comunicarea despre importanța educației digitale trebuie să fie mult mai bine direcționată.
„Trebuie să le explicăm oamenilor, în termeni simpli, de ce au nevoie de competențe digitale. Dacă înțeleg beneficiile, vor fi mai deschiși la schimbare”, spune Puchiu.
Modelul estonian și de ce funcționează
Un eveniment despre transformarea digitală a administrației publice și a educației a avut loc la Oradea în octombrie. IQ Digital Summit a reunit experți din diverse domenii pentru a dezbate soluții, inspirându-se din succesul remarcabil al estonienilor.
O țară mică în comparație cu România, Estonia a reușit să devină un lider global în digitalizare, cu aproape 99% din serviciile publice disponibile online. Rannar Park, Head of Business Engagement al proiectului e-Estonia, a explicat că succesul țării sale se bazează pe trei piloni fundamentali: educație, încredere și securitate.
Educația digitală este prioritară și vitală în rândul întregii populații. O înțelegere generală a digitalizării permite cetățenilor să adopte și să utilizeze eficient noile tehnologii.
Formarea continuă a cadrelor didactice și a elevilor prin programe de alfabetizare digitală este o investiție în viitorul României, iar această educație „trebuie să fie integrată în toate nivelurile de învățământ, asigurându-ne că fiecare cetățean înțelege beneficiile”, a subliniat Park.
Lipsa voinței politice și a unei viziuni clare poate întârzia procesul. Dar o colaborare strânsă între sectorul public, privat și ONG-uri ar putea transforma sistemul educațional și administrativ într-un model de referință în era digitală.
Pentru ca lucrurile să funcționeze însă, este nevoie de încredere în aceste servicii, iar aceasta poate fi consolidată doar prin transparență.
Cert este că, digitalizarea în România nu poate fi doar un proiect finanțat din fonduri europene, ci trebuie să devină o prioritate națională, susținută de o strategie pe termen lung.
„Altfel, vom continua să avem internet rapid și oameni care nu știu să-l folosească eficient”, concluzionează Puchiu.
Articol editat de Ioana Moldoveanu
- INTERACTIV | Ingredientele campionilor în educație. Cum ajunge un sistem școlar să producă performanță
- Unu din patru copii români nu merge la grădiniță. Care sunt cauzele și cât de importantă e educația timpurie
- Restanțe. Ce nu a înțeles școala românească după ce a ieșit din online și de ce învățământul trebuie să fie hibrid
- Școala fără note. Cum ar arăta o educație fără coronițe și examene
- Salariile profesorilor. După grevă, e cazul să vorbim și despre majorări în funcție de performanța la clasă?
- Educația financiară a copiilor: Când trebuie să înceapă, ce rol are școala și ce pot face părinții?
- Tu știi ce salariu va avea copilul tău? Prețul plătit de generația școlii online
- De ce ne e rușine să învățăm o meserie. Trei soluții pentru învățământul vocațional
- O posibilă soluție pentru reforma educației: bugetarea participativă
