Mic ghid de folosit emojiuri la muncă, ca să nu bagi spaimă cu un smiley. Cum au ajuns emoticoanele să despartă generațiile

În vreme ce tinerele generații folosesc emoticoane variate, stând să le aleagă din listă și pe cele mai rare dacă se potrivesc unei anumite situații, generațiile mai în vârstă au un fel de listă predefinită de semne, precum like, smiley simplu, big grin.

Oricum ar fi, un lucru e clar: emojiurile s-au infiltrat și în comunicarea de la locul de muncă, făcând parte din felul în care conversăm, indiferent de persoanele cu care o facem. Se pare că în această privință, există o reticență inițială cu privire la emoticoane, în faza de acomodare la un job, dar ulterior aceasta dispare.

72% dintre angajați ezită inițial să le folosească, dar ulterior, 61% ajung să-și condimenteze emailurile și mesajele cu tot soiul de emoticoane, după cum arată un studiu Adobe din 2019.

Atenție, cad emoticoane

Totuși, emoticoanele pot să creeze și probleme, pentru că pe unele dintre ele am început să le vedem printr-o optică diferită, cu înțelesuri uneori diametral opuse – în funcție de generația din care facem parte.

„Toate emoticoanele trimit la un concept, însă unele au un grad mai mare de ambiguitate decât altele. Un studiu publicat în 2022 de Justyna Czestochowska et al. arată că există diferențe de interpretare ale emojiurilor nu numai de la o generație la alta, ci și în interiorul aceleiași generații și culturi. Dar, aceste diferențe sunt mai mult sau mai puțin neglijabile, în funcție de tipul de emoji”, a explicat, pentru Panorama, Alexandra Zorilă, doctorandă în cadrul Facultății de Filosofie a Universității București și membră a Centrului de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA).

Dacă avem, de exemplu, emoticoane cu diverse obiecte sau mâncăruri și băuturi, problemele nu prea apar, căci trimit la un obiect concret, clar definit. La fel se întâmplă cu anumite simboluri, precum inima, care este universal acceptat cu o semnificație pozitivă.

„În schimb, când vine vorba despre un emoji cu «fața» (face emoji), interpretările variază mai mult. Interesant este că nu categoria «expresii faciale» este cea mai ambiguă, ci cea de «simboluri de ordinul doi», adică cea în care avem simbolurile pentru horoscop sau litere din alfabetul chinezesc. Motivul pentru asta ar putea să fie faptul că e nevoie de cunoștințe suplimentare pentru a identifica corect aceste simboluri”, completează Zorilă.

Emoticonul cel mai des utilizat la job e și cel care divizează generațiile 🙂

Să luăm un exemplu concret. Zilele trecute, o fostă colegă de muncă m-a sunat să mi se plângă de managerul ei care, în ultima vreme, îi dădea deadline-uri strânse, cu verificări ceva mai dese decât se obișnuiseră angajații. Se pare că picătura care a umplut paharul pentru cunoștința mea este chiar emoticonul folosit de superiorul ierarhic în ultimul mail:

„După ce că mă stresează el și volumul de muncă, mi-a scris într-un mail: «Crezi că putem să dăm totul marți, nu miercuri? Și a pus două puncte paranteză 🙂». Deci mor pe emoticonul ăla, atât de ironic și parcă te ia așa, de sus. Ăla numai zâmbet nu e”.

„Două puncte paranteză” formează emojiul cel mai des folosit în lumea corporate, dar și cel mai controversat în privința interpretărilor. Un simplu zâmbet – n-ai zice că e problematic, nu-i așa?

Milenialii care deschid șirul generațional nu ar înțelege ce spune fosta mea colegă. Pur și simplu nu sunt capabili să simtă „împunsătura” zâmbetului adus de 🙂. Li se pare firesc, îl interpretează ca pe un moment de căldură sau înțelegere în câmpul muncii.

Milenialii care închid însă această generație resimt o conotație complet opusă, mai ales dacă semnul e folosit la muncă. Motivul pentru care avem două interpretări este, conform lui Zorilă, că atunci când percepem un emoticon precum smiley-ul, ține mult de cum comunicăm la nivel mai macro, de cât de prezentă este ironia în cultură și chiar de tipul de umor care caracterizează comunitatea din care facem parte.

„Dacă îmi pune emoticonul cineva la muncă, pentru mine înseamnă că a vrut să pară amabil sau friendly, știind foarte bine că ceea ce îmi cere e extra work sau ceva ce ar fi trebuit să facă el, de fapt. Când văd ăla, îmi zic: e clar, ce a mai bușit iar sau ce vrea iar?”, explică Raluca, 30 de ani, angajată într-o corporație.

„E ironic smile, mi-l pun managerii când nu înțeleg ceva sau când e foarte simplu de făcut ceva. Deci, foarte agresiv îl văd”, spune și Andreea, 24 de ani, angajată ca HR în cadrul unui IMM.

Iată, așadar, că nu e vorba de un simplu disconfort. Un emoji folosit de persoana nepotrivită la momentul nepotrivit poate să dea chiar anxietate unor persoane mai sensibile.

Cum se face că am ajuns aici? Zorilă este de părere că ține și de evoluția mediului digital și a emoticoanelor:

„Cred că în acest caz contează și faptul că au apărut variații noi ale emoticonului clasic, mult mai expresive, cu care milenialii și Gen X nu au crescut. Prin comparație cu aceste variante noi pentru smiley face, unde avem mai multe detalii ale expresiei care o fac să arate mult mai «caldă» și «sinceră», cel clasic pare acum rigid, o expresie care se potrivește foarte bine cu ironia și sarcasmul.

Dezbaterea e veche, doar că nu eram noi atenți

Se pare că dispute între internauți despre ce înseamnă un emoticon sau altul datează aproape de la începuturile social media, însă pe atunci era neinteresant pentru cei mai mulți.

Iar această dispută este condusă mereu de generația cea mai tânără, pentru că adolescenții „sunt mereu în avangarda acestui fenomen și de aici și «luptele» dintre generații pentru capital lingvistic”, după cum spune doctoranda de la Facultatea de Filosofie.

Are sens, dacă ne gândim la felul în care GenZ, de pildă, a înlocuit emoticoanele folosite pentru anumite emoții. Dacă boomerii și milenialii încă folosesc semnul care râde cu lacrimi, cu gura larg deschisă, tânără generație a ales să-l înlocuiască cu craniul sau cu emoticonul care plânge, o alegere mai dramatică, pentru a transmite nu doar că ceva e amuzant, ci: „mor de râs” sau „mi-au dat lacrimile de la atâta râs”.

Când gluma e mai seacă sau se râde de complezență, mulți tineri nici nu se obosesc să dea un emoticon. Pun simplu: haha.

În orice caz, indiferent de cum alegem să interpretăm emoticoanele, studiile în domeniu ne arată că folosirea lor înlesnește comunicarea dintre noi. Lucru valabil inclusiv când vine vorba de marketing și vânzări, unde e poate cel mai clar ce apetență avem pentru aceste mici desene care dau culoare mesajelor noastre pe internet.

„Comunicările care includ emojiuri duc la un efect pozitiv mai mare și la o intenție de cumpărare mai favorabilă decât cele care nu folosesc, cel puțin pentru produsele hedonice”, concluzionează un studiu în acest sens, din 2019.

Ne pierdem vocabularul printre emoticoane?

În urmă cu câțiva ani, exista o discuție aprinsă în Europa: sunt emoticoanele un adjuvant al limbii pe care o vorbim? Sau utilizarea lor, mai ales de către tineri, duce la o sărăcire a nivelului de alfabetizare?

Emoticoanele distrug abilitățile lingvistice ale britanicilor. Era una dintre concluziile unui sondaj desfășurat de YouTube, în 2018. Dintre cei 2.000 de oameni chestionați (16-65 de ani), 94% considerau acest lucru, indicând tinerii drept principali vinovați, dar și principale victime deopotrivă.

„Fără îndoială, am înregistrat un declin în abilitățile tinerilor de a folosi limba engleză și de a scrie cu punctuație corectă. Ne ducem într-o direcție a limbajului din desene și imagini care, inevitabil, ne va afecta alfabetizarea”, declara atunci un fost consilier guvernamental britanic.

Șapte ani mai târziu, Zorilă ne transmite că dacă se întâmplă un astfel de declin, nu accesul la emoticoane e motivul:

„Acestea au fost dezvoltate pentru a putea transmite indicii emoționale chiar și atunci când comunicarea nu se petrece față în față, iar din punctul acesta de vedere, studiile ne arată că își fac treaba. Normal că atunci când scriu o scrisoare și vreau să utilizez numai cuvinte, va trebui uneori să folosesc mai multe pentru a clarifica «bagajul emoțional» pe care vreau să îl atașez mesajului”.

Din acest punct de vedere, emoticoanele ne oferă, într-adevăr, ceea ce am putea numi scurtături. Însă nu trebuie să pierdem din vedere un important atribut al oamenilor: pot fi foarte creativi. Construim tot felul de noi semnificații când discutăm cu oamenii apropiați, bazându-ne pe experiențele noastre, pe „glumele de interior” și așa mai departe.

Zorilă ne îndeamnă să nu ne panicăm, căci în calitate de ființe sociale, ne exersăm vocabularul și exprimarea în scris în mai multe contexte și legat de diverse elemente.

În prezent, există peste 3.500 de emojiuri, iar 92% dintre utilizatorii de internet la nivel mondial le folosesc, cucerind așadar comunicarea online, după cum a arătat Panorama în acest material.

Nu e ceva nou, de fapt mai degrabă putem spune că ne-am întors puțin la origini, dat fiind că desenele sunt parte a istoriei limbajului uman.

„Motivul din spatele popularității lor cred că este că sunt atât de flexibile ca mijloace de comunicare și ne permit, dacă nu încurajează creativitatea în folosirea lor”, spunea scriitorul britanic Philip Seargeant, într-un interviu despre volumul „The Emoji Revolution. How Technology is Shaping the Future of Communication”.