Complicata neutralitate a Ucrainei, relația toxică a Europei cu gazul rusesc și cum se ajută Kievul de criptomonede

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informație pe toate canalele cu privire la războiul pornit de Rusia în Ucraina, Panorama selectează zilnic câteva dintre ideile esențiale, pentru a înțelege cum stau lucrurile. Sunt povești care ne dau indicii cu privire la ce să ne așteptăm nu doar în Ucraina și în statul agresor, Rusia, ci și în restul lumii.

Astăzi, vorbim despre dificultatea decuplării Europei de resursele energetice care vin din Rusia, de ce neutralitatea Ucrainei este o sabie cu două tăișuri și cum folosește Ucraina criptomonedele pentru a-și finanța nevoile în acest război.

Iată cum arată Panorama războiului, la finalul zilei de 6 aprilie 2022:

Gazul rusesc e toxic, dar e necesar

Masacrarea civililor de la Bucea pune presiune pe statele europene pentru adoptarea unor măsuri radicale în ceea ce privește importurile de gaz, petrol și cărbune din Rusia. Dacă folosesc în continuare gazul și cărbunele din Rusia, ar ajuta indirect la finanțarea mașinăriei de război rusești și la atacarea civililor nevinovați din Ucraina. Chiar dacă UE a impus sancțiuni cu privire la importul de cărbune, tot mai des apare întrebarea: de ce nu se poate face același lucru și în privința gazului?

Lituania a anunțat, în weekend, că renunță complet la importurile de „gaz toxic” venit din Rusia. Este primul stat din UE care ia o astfel de decizie radicală și este un eveniment istoric pentru o țară care nu mai departe de 2015 importa aproape tot gazul necesar din Rusia.

From now and so on Lithuania won’t be consuming a cubic cm of toxic russian gas.

LT is the first EU country to refuse Russian gas import.

— Ingrida Šimonytė (@IngridaSimonyte) April 3, 2022

Este o mișcare pe care statul baltic o pregătește însă de câțiva ani. În locul gazului rusesc, Lituania va folosi gaz natural lichefiat prin terminalul lor, inaugurat în 2014, care poartă numele „Independența”. 

Și celelalte două state baltice – Letonia și Estonia – au făcut pași în aceeași direcție, deocamdată stopând doar temporar importurile. Nici Letonia, nici Estonia nu au un terminal propriu de gaz lichefiat, dar există discuții pentru crearea unuia împreună cu Finlanda. Statele baltice sunt în continuare dependente de energia electrică venită din Rusia și au în plan ca, până în 2025, să își sincronizeze rețeaua electrică cu restul Europei mai degrabă decât cu Moscova și Belarus, așa cum se întâmplă în prezent.

Gazul rusesc îi costă mult pe europeni. UE plătește un miliard de euro pe zi pentru gazele naturale livrate de Rusia, a spus șeful diplomației UE, Joseph Borrell. Asta înseamnă că, de la începutul invaziei din Ucraina, statele europene au plătit regimului Putin 35 de miliarde de euro, pentru gaze.

Apelul făcut de președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, către restul statelor UE – „dacă noi putem să o facem, și restul Europei poate” – nu este însă atât de simplu de pus în aplicare mai ales de către țările care depind pe mai multe paliere de importurile de energie.

Germania este dependentă de gazul, petrolul și cărbunele care vin din Rusia. Anul trecut, Rusia a furnizat mai bine de jumătate din gazul natural și o treime din petrolul pe care îl arde Germania pentru a încălzi casele nemților, pentru funcționarea fabricilor și pentru alimentarea mașinilor, autobuzelor și camioanelor. Aproape jumătate din importurile Germaniei de cărbune, care sunt esențiale pentru industria prelucrătoare a oțelului, au venit din Rusia. Gazul, petrolul și cărbunele din Rusia sunt înglobate în economia germană și în modul de viață al Germaniei. Rădăcinile sunt foarte adânci, scrie New York Times într-un articol intitulat „De ce nu poate Germania să scoată pur și simplu din priză energia rusească”.

În cazul Germaniei, dintre cele trei resurse energetice pe care le importă din Rusia, cărbunele este cel mai simplu de înlocuit. Situația este mai complicată în cazul gazului natural și al petrolului. Germania și-a redus cu 15% dependența de gazul rusesc, ajungând la 40% în primele trei luni ale anului, dar mediul de afaceri din Germania avertizează că orice sancțiune referitoare la importurile de gaze ar pune economia Germaniei pe butuci.

La fel și în cazul petrolului, care trece prin conducte construite încă din perioada Războiului Rece. Cu alte cuvinte, nu este doar o problemă legată de diversificarea surselor, ci și de infrastructură.

Mai multe despre cât de mult este legată Germania de gazul, cărbunele și petrolul din Rusia, găsiți în analiza din New York Times.

Neutralitatea Ucrainei, o sabie cu două tăișuri

În negocierile dintre Rusia și Ucraina, neutralitatea Ucrainei a apărut ca un element esențial pentru ca Rusia să pună capăt războiului. Pentru că tocmai presupusa lipsă de neutralitate a Kiev-ului, cu alte cuvinte o prea mare orientare pro-occidentală a liderilor ucraineni, ar fi fost prextul invadării Ucrainei de către Rusia.

Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a spus, la finalul lunii martie, că guvernul său este pregătit să discute adoptarea unui statut de neutralitate pentru a pune capăt războiului. „Garanții de securitate și neutralitate, statutul de țară denuclearizată. Suntem pregătiți să mergem în această direcție. Acesta este cel mai important punct”, a declarat Zelenski în cadrul convorbirii video de 90 de minute cu ziariștii ruși independenți. 

Totuși, acceptarea, chiar și condiționată, a unei astfel de cereri, ar putea aduce în atenție scenariul „finlandizării” Ucrainei ca posibilă rezolvare a situației actuale. Occidentul ar putea să o accepte ca o rezolvare satisfăcătoare a crizei actuale și ca un motiv suficient pentru a elimina în cele din urmă sancțiunile impuse Rusiei, arată o analiză  în The Atlantic, semnată de Leon Aron, scriitor și analist la American Enterprise Institute. În analiza intitulată „O Ucraină neutră este o idee periculoasă”, Aron arată că renunțarea la sancțiunile pe care Occidentul le-a impus până acum Rusiei ar fi o greșeală foarte mare. Spre deosebire de regulile pe care Uniunea Sovietică le-a impus Finlandei în timpul Războiului Rece, condițiile lui Putin pentru încetarea ostilităților nu se vor opri la neutralitatea Ucrainei.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Moscova a permis Finlandei să își păstreze democrația și economia de piață de tip occidental, în schimb Helsinki s-a angajat să nu adere la NATO sau la alte organizații politice și economice occidentale.

Dar, arată Aron, Ucraina este incomensurabil mai importantă pentru Rusia decât a fost Finlanda pentru Uniunea Sovietică. Este esențială atât pentru identitatea națională a Rusiei, cât și pentru nevoia de supraviețuire a regimului Putin.

Mai multe despre cât de importantă este Ucraina pentru Rusia, găsiți în analiza din The Atlantic.

Banii sunt buni, dar nici cu cripto nu e rău

În zonele de război este dificil să aduci sau să scoți bani, iar războiul din Ucraina a arătat încă o dată utilitatea criptomonedelor. Pe 24 februarie, ziua în care a început războiul, în Ucraina a fost introdusă legea marțială, iar banca centrală a suspendat majoritatea tranzacțiilor valutare și a înghețat cursul de schimb oficial pentru grivna. De asemenea, a interzis transferurile digitale de bani. Ucrainenii s-au grăbit să retragă numerar, iar valoarea grivnei s-a prăbușit. Transferurile bancare au încetinit, având nevoie de mai multe zile pentru a ajunge în țară. Pe măsură ce nevoia rapidă de fonduri a crescut, Ucraina s-a orientat către activele cripto pentru a-și susține efortul de război. 

La două zile după începerea invaziei, guvernul ucrainean a postat pe rețelele de socializare adresele portofelelor sale electronice de Bitcoin, Ethereum și Tether. Ministerul pentru Transformare Digitală din Ucraina acceptă acum donații în 14 criptomonede. Guvernul a strâns până acum echivalentul a 100 de milioane de dolari. Donațiile în criptomonede nu se compară însă cu sumele de bani trimise de guverne și alte instituții financiare internaționale.

Doar Statele Unite au trimis în luna martie sprijin de peste 13 miliarde de dolari. Dar Ucraina are nevoie de tot sprijinul de care poate face rost, scrie The Economist, într-o analiză intitulată „Cum folosește Ucraina criptomonedele pentru a finanța războiul”. Analiza publicației britanice subliniază că printre avantajele utilizării de criptomonede se numără și transferurile instantanee, faptul că persoanele fizice pot dona cu ușurință, iar criptomonedele sunt, teoretic, libere de controlul guvernelor sau al altor instituții. 

Ajută aici și faptul că Ucraina era, chiar înainte de război, o țară „crypto-friendly”. În 2021, Ucraina s-a clasat pe locul patru în lume în ceea ce privește adoptarea criptomonedelor, potrivit unui indice creat de firma de date Chainalysis.

Mai multe despre cum a reușit Ucraina să strângă donații în criptomonede, cum a cheltuit acești bani, dar și care sunt riscurile folosirii criptomonedelor, găsiți în analiza The Economist.