VIDEO Ne-au trădat americanii?
2025 e anul în care ordinea mondială e pusă sub semnul întrebării de americani, prin politica tranzacțională a noii administrații Trump, ambițiile imperialiste și dorința de a redesena scena securității globale.
Fratele cel mare, partenerul Europei de decenii întregi, SUA dau semne că vor să renunțe la acest acest rol. Vor să joace doar după propriile interese de moment.
Statele Unite, sub bagheta lui Donald Trump și a altor personaje controversate din echipa sa, amenință că vor lăsa Uniunea Europeană pe cont propriu. Îl validează, în schimb, pe Vladimir Putin, care a redevenit brusc dintr-un politician izolat, un jucător extrem de important.
În contextul negocierilor de pace pentru Ucraina, începute fără partea vătămată la masă, vedem că farul democrației mondiale bate într-o lumină tot mai chioară.
Nouă, români și europeni deopotrivă, nu ne rămâne decât să ne întrebăm: chiar ne-au trădat americanii? Am căutat răspunsurile în explainerul video de mai jos:
O lună de miere amară
Luna de miere a lui Trump la Casă Albă nu a fost deloc dulce pentru aliații tradiționali din Europa.
Noul președinte american a căutat să arunce săgeți din toate părțile spre partenerii de pe continent. Nu doar că a amenințat Uniunea Europeană cu introducerea unor tarife vamale suplimentare, dar a dat semne că nu mai vrea să ofere garanții de securitate aliaților de pe continent. Odată cu conferința de la Munchen, a devenit tot mai clar că Trump și echipa sa urmăresc o reașezare geopolitică.
Noua abordare e flancată de contextul negocierilor de pace pentru Ucraina.
Trump a promis că va încheia războiul, dar a început prin a-i chema la masa negocierilor doar pe ruși.
„La această primă rundă, de fapt, nu au fost negocieri, a fost o prospectare a pozițiilor. La această prospectare a pozițiilor, de fapt, nu s-a discutat despre Ucraina în exclusivitate. S-a discutat despre cum să se reia dialogul bilateral Rusia-Statele Unite ale Americii, pentru că acolo au fost și oameni care au vorbit despre comerț, care au vorbit despre completarea misiunilor diplomatice și s-a vorbit și despre alte dosare unde cele două state se știe foarte clar că au interese. Vorbim aici despre Palestina, despre Iran, despre China”, remarcă, pentru Panorama, Angela Grămadă, doctor în științe politice și președinta ESGA – Experts for Security and Global Affairs Association, rețea de experți din România și Republica Moldova, care analizează evenimentele din spațiul ex-sovietic.
Există, însă, senzația că americanii au mers în Arabia Saudită mult prea deschiși și prea puțin sceptici față de Rusia. O Rusie pe care însăși America a sancționat-o dur și a scos-o de pe scena politicii globale, după februarie 2022.
„În momentul în care intri în negocieri, nu pui pe masă tot ce ai de oferit. La acest moment, este o mare dificultate să diferențiem între interesul personal al lui Trump cu interesul național al Statelor Unite”, spune Iulia Joja, profesoară de securitate europeană la Universitatea Georgetown.
UE, în gardă, după declarațiile lui Trump
În paralel, Uniunea Europeană a început să se pună în gardă. Liderii europeni s-au văzut nevoiți să se replieze și să caute soluții cât mai concrete și cât mai rapide. Din interiorul UE, Emmanuel Macron a organizat, pe repede-înainte, mai multe întâlniri cu statele membre, iar din afara UE, Marea Britanie a început să joace un rol tot mai activ, cu accent clar pe sprijinul acordat Ucrainei.
America a fost văzută mereu drept garantul libertăților și al democrațiilor în toată lumea. Trump, însă, dă impresia că vrea să schimbe din temelii această abordare.
Ce face România
România joacă un rol mic în tot acest context, iar decidenții politici de la București bâjbâie între a înțelege ce ni se întâmplă și agitația politică pre-electorală, uitând că Rusia a cerut în repetate rânduri întoarcerea la aliniamentul din 1997, adică fără trupe americane pe flancul estic al Europei.
Asta ar trebui să ne intereseze în mod direct.
„Trebuie să avem planul B și planul C, nu numai planul A. Și aici, m-aș referi la exemplul pe care îl dăm des și la care mulți dintre noi aspirăm – adică Polonia, care are un buget mai mare militar, trebuie și noi măcar să tindem în aceeași direcție. În aceste momente, în Polonia nu există o discuție despre frică și panică, ci există o discuție publică despre planul A, B și C”, spune Iulia Joja.
„Am încercat să mă uit pe reacțiile de la București. Ele sunt îngrijorătoare din simplul fapt că sunt foarte puține. Mai degrabă, există o întreagă isterie, aș vrea mai mult leadership politic românesc asumat, aș vrea mai multă responsabilitate și aș vrea mult mai multă inteligență în apărarea parteneriatelor noastre externe, pentru că 1997 nu este lucrul cel mai grav în acest moment, ci faptul că Federația Rusă este încurajată să avanseze în Ucraina și, drept urmare, spre frontiera României”, conchide Angela Grămadă.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
