Chiar poate o femeie „să le aibă pe toate”? Delicata ecuație carieră-familie, explicată de o laureată de Nobel pentru Economie

Pentru prima dată în România, femeile au câștigat, în februarie 2024, în medie, mai bine decât bărbații – 6.026 de lei versus 5.804 lei, potrivit datelor Ministerului Muncii. Știrea de atunci pica la fix în martie, perioada în care, în mod tradițional, femeile sunt în prim plan.

România din sondaje stă bine la capitolul diferența de remunerație între femei și bărbați (ea există, dar e printre cele mai mici din UE), dar mai puțin bine atunci când vine vorba despre numărul femeilor care chiar lucrează – mult mai mic decât cel al bărbaților și inclusiv sub media europeană. 

Nu doar în România, ci peste tot în lume, femeile încearcă de zeci de ani să rezolve complicatul echilibru între familie și carieră. Poate cea mai delicată problemă e de ce existența unui copil le face pe femei să rămână, în plan profesional, la un salariu mai mic decât cel pe care îl primesc bărbații pentru un job similar.

Despre problema sensibilă a discriminării femeilor după revenirea din concediul de maternitate, Panorama a scris aici. 

Dar toate aceste probleme legate de discrepanțele care vizează egalitatea salarială și participarea femeilor în câmpul muncii au fost tratate doar marginal de economiști. Asta până când Claudia Goldin, profesoară la Harvard, a dus discuția la un alt nivel și a analizat care a fost evoluția femeilor în raport cu cariera, în ultima sută de ani, și ce corelație există între această evoluție și felul în care s-a transformat familia în Statele Unite, în aceeași perioadă.

Pentru cercetările ei în acest domeniu, Goldin a câștigat, în 2023, Premiul Nobel pentru Economie.

Și dacă ar fi să ne referim și aici la egalitate de gen, doar 64 de femei au câștigat Premiul Nobel, adică doar 6% din totalul premiilor acordate din 1901 încoace, de când a fost dată prima astfel de distincție. În ceea ce privește mai precis Nobelul pentru Economie, doar trei femei au fost distinse cu acest premiu, toate în uștimii 25 de ani. Iar Claudia Goldin este singura care a câștigat distincția de una singură, fără să o mai împartă cu altcineva. 

Goldin este și prima femeie care a devenit profesor titular de economie la Universitatea Harvard. 

Oricât de greu ar fi de imaginat, deși au reușit să obțină joburi în aproape toate domeniile și sunt omniprezente pe piața muncii, iar în multe meserii aproape sunt la paritate cu bărbații, funcțiile de top le sunt încă majoritar inaccesibile femeilor – în toate sectoarele, inclusiv în politică. O cercetare a Pew Research Center, citată de US News, menționa că, în mai 2024, doar 28 de state membre ale ONU sunt conduse de o femeie președinte sau șef al guvernului. Adică mai puțin de o treime din totalul statelor membre ale ONU. E o realitate pe care o arată și acest atlas interactiv realizat de Panorama.

Citește și:

Unde ne sunt femeile în politică? O discuție de care partidele fug: cât de cinstit ne reprezintă alegerile cu puține femei

Celălalt loc de muncă e acasă și neplătit. Cât timp alocă femeile din România pentru treburile casnice

De-a lungul carierei, Claudia Goldin s-a concentrat pe studierea modului în care s-au raportat femeile, la nivel istoric, față de studii, carieră și familie și cum au jonglat cu aceste concepte. Un alt element cuprins în studiile ei e modul în care pilula contraceptivă le-a schimbat femeilor deciziile de viață și le-a permis să-și facă planuri de viitor.

Cercetările profesoarei au demontat concepția potrivit căreia creșterea economică duce automat la creșterea numărului de locuri de muncă plătite pentru femei. Mai degrabă, a arătat Goldin, factori care merg dincolo de creșterea economică  – dezvoltarea sectorului serviciilor, pilula contraceptivă, serviciile publice de îngrijire a copilului etc. – au dus în ultima sută de ani la participarea mai mare a femeilor pe piața muncii. 

În cartea ei, „Career and Family. Women’s century-long journey toward equity” (Princeton University Press, 2021 – ro: Carieră și familie. Călătoria femeilor din ultimul secol către egalitate), autoarea se întreabă de ce, în această epocă în care vorbim de profesii tot mai accesibile femeilor și de o încercare de a avea egalitate de gen în câmpul muncii, încă persistă diferențele salariale? Și, o întrebare poate și mai dificilă: cât de bine se poate împăca o carieră cu familia?

O sută de ani și cinci generații diferite de femei

Acum un secol, puținele femei din Statele Unite care reușeau să aibă studiile superioare terminate erau nevoite să aleagă între carieră și familie. Claudia Goldin trasează cu rigurozitate drumul femeilor din acel moment până aproape de contemporaneitate, când provocările legate de carieră și de familie persistă, în ciuda altor progrese în sfera egalității de gen.

Autoarea împarte în cinci categorii generațiile de femei care s-au succedat în ultima sută de ani.

Dacă pentru prima generație, adică femeile care au terminat școala între anii 1900 și 1910, dilema era să aleagă între o carieră și o familie, pentru a doua generație (1920-1930), alegerea a fost una mai pragmatică – job și apoi familie. Goldin face aici o distincție între ce înseamnă carieră (o vocație mai presus de veniturile materiale) și „job” (unde jobul reprezintă strict nevoia de a obține un venit pentru a se putea întreține până la căsătorie). 

Generația a treia, cea de după cel de-Al Doilea Război Mondial, este nevoită să facă alegerea între familie și apoi job, lăsând în plan secund locul de muncă, pentru ca generația următoare, a patra, să aleagă, în anii ‘70, cariera și apoi familia. Femeile din această generație aveau proaspăt în minte exemplul mamelor, mătușilor și surorilor lor mai mari, exponente ale celui de-al treilea grup, care au intrat în câmpul muncii abia în momentul în care copiii lor părăseau domiciliul familiei.

Multe exponente ale generației a treia ajungeau pe piața muncii fără prea multă experiență sau după ce aveau o familie consolidată, ceea ce era departe de visul generației a patra de a avea o carieră care să se întindă pe mai mulți ani. „Înarmate” cu măsuri mai bune de control al sarcinilor, ele au putut să întârzie momentul căsătoriei și al întemeierii familiei, cu câteva consecințe imediate. Femeile din generația a patra au putut să beneficieze de o educație îndelungată și de șansa de a urca pe scara ierarhică a carierei alese de ele, având, simultan, și o viață socială activă. Pe de altă parte, mai există o consecință: o treime dintre aceste femei au amânat prea mult momentul de a avea un copil și nu au mai devenit niciodată mame.

Generația a cincea, a femeilor ajunse la maturitate în anii ‘80-’90, a vrut să aibă totul: și carieră, și familie. Femeile din această generație au observat greșelile făcute de generația de dinainte și, cu toate că și ele au amânat momentul căsătoriei și al unei nașteri, și-au propus, de această dată, ca o carieră să nu stea în calea creării unei familii. 

Însă pentru cele din urmă, deși alegerea pare cea mai firească, ea nu este lipsită de provocări: venirea pe lume a unui copil le scoate pe femei din câmpul muncii pentru o perioadă determinată. Pe urmă, întoarcerea se dovedește deseori complicată: companiilor nu le plac întreruperile în activitate, iar femeile rămân adesea mai slab plătite, pentru aceeași funcție, decât colegii bărbați. 

Citește și:

Ce e #tradwife, trendul considerat anti-feminist care promovează femeia „la cratiță” și respinge ideea de carieră

Cum să le ai „pe toate”

Asta duce la o problemă cu care se confruntă și generația actuală: cu cât are mai multe studii, cu atât o femeie e mai puțin dispusă să facă un copil. Dacă ea are șansa de a avea o carieră strălucită și reușește să aibă și copii, apare un conflict extrem de important: copiii au nevoie de timp, la fel și cariera. Nici măcar cele mai înstărite cupluri nu pot subcontracta toate îndatoririle casnice. 

„Și de ce să mai aduci pe lume copii dacă nu ești în stare să îi iubești și să ai grijă de ei?”, se întreabă Claudia Goldin. Totul devine o negociere între părinți și între cine este mai dispus să fie mai puțin flexibil la birou (fără ore suplimentare, ture de noapte sau de weekend), chiar dacă va câștiga mai puțin. De cele mai multe ori, femeile sunt cele care își asumă acest compromis.

Rezultatul se vede și în faptul că femeile cu un MBA, dar fără copii, câștigă  mai bine decât cele cu același nivel de pregătire, dar care au copii și aproape la fel de bine ca bărbații – indiferent dacă au sau nu copii.

Claudia Goldin explică și cum au fost posibile aceste schimbări fundamentale de la prima generație până la generația a cincea: nu doar că vorbim de o distanță de o sută de ani, ci și de mișcări economice și sociale fundamentale care au avut loc în acest răstimp.

Fiecare grup a preluat ștafeta și a încercat să ajungă puțin mai departe decât generația de dinainte. Schimbările nu s-au făcut numai în rândul mentalității femeilor, ci și al bărbaților, când vine vorba despre calitățile și ambițiile partenerelor lor. În prima generație, femeile cu studii superioare aveau cu 20% mai puține șanse să se căsătorească până la vârsta de 50 de ani decât femeile fără studii. Până la generația a cincea, lucrurile se inversează: o femeie cu studii are ușor mai multe șanse (+5%) de a se căsători decât o femeie fără studii.  

Dar în ciuda victoriilor înregistrate de-a lungul anilor, egalitatea în ceea ce privește salariul este departe de a fi atinsă. 

În același timp, parte din soluție stă și în sistemul de educație și de îngrijire a copiilor. Acesta s-a dezvoltat astfel încât femeile să poată sta la birou numărul de ore necesar. Practic, bunăstarea sectorului economic depinde și de sectorul de educație și de îngrijire a copilului. 

De asemenea, implicarea activă a bărbaților în procesul de îngrijire a copiilor este o altă parte a soluției. 

Autoarea mai subliniază că nu vom putea ajunge niciodată să înțelegem profund inegalitățile salariale dintre bărbați și femei dacă nu acceptăm că ele sunt doar un simptom al unei probleme mai mari. Diferențele salariale sunt rezultatul unor diferențe în cariere, iar aceste diferențe în cariere sunt sursa inegalității în cuplu. E motivul pentru care, în Statele Unite cel puțin, concentrarea femeilor pe carieră a schimbat fundamental relația dintre familia americană și economie.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș