Întrebate despre preferința bărbați/femei în funcția de președinte al țării, 41% dintre femei s-au declarat pentru un lider de sex masculin, 17% pentru un șef de stat femeie, iar pentru 41% dintre ele nu contează.
Cele mai multe femei, potrivit cercetării, asociază femeile cu funcțiile de președinte de comitet de părinți, director de școală, membru în Consiliu Local sau primar.
Pe anumite subgrupuri, susținerea pentru funcții înalte e mai vizibilă.
„În cazul funcțiilor politice, vedem o susținere mai mare doar în interiorul unor grupuri de femei. De exemplu, ar prefera o președintă femeile care au venituri mari (24%) și cele care locuiesc în București”, constată Oana Băluță.
Competența femeilor care ajung în politică ar putea fi umbrită și de criticile și ironiile la care sunt supuse, atunci când ocupă diverse funcții. Un exemplu elocvent în acest sens a fost mandatul de premier al Vioricăi Dăncilă, care a devenit țintă și din cauza stereotipurilor de gen, nu doar din cauza incompetenței.
Nimeni, însă, nu aplică aceeași retorică și-n sens invers.
„Am văzut această idee că Viorica Dăncilă face de rușine femeile din România, dar n-am văzut această întrebare ridicată cu privire la activitatea unor bărbați din politică – oare bărbații din politica românească nu-i fac pe bărbații din România de rușine?”, se întreabă profesoara.
În opinia ei, politicienii bărbați nu sunt percepuți ca un simbol pentru bărbații români, în schimb femeile politician primesc această generalizare. Drept urmare, rolul simbolic este diferit în comunicarea publică.
Până la urmă, nici nu ar trebui să avem astfel de griji legate de gen, dacă am trăi într-o societate mai avansată.
„Mi se pare dureros că discutăm în 2024 despre faptul de a fi femeie sau bărbat într-o funcție publică”, insistă Irina Zamfirescu. Socioloaga adaugă că, în mod cert, „competențele unei persoane nu au legătură cu genul”.
Iar asta se poate vedea cu ochiul liber în alte părți.
În Statele Unite, Kamala Harris are mari șanse să ajungă prima președintă din istoria țării.
Mai aproape de noi, Maia Sandu tocmai ce se îndreaptă către câștigarea celui de-al doilea mandat în cea mai înaltă funcție în stat, arătând că până și o țară mică precum Moldova, care nu face parte din blocul comunitar european, poate alege fără să țină cont de gen, ci doar de competențe.
De asemenea, la nivel european, cele două mari instituții decidente – Comisia Europeană și Parlamentul European – sunt conduse de femei.
România se bate deocamdată în piept doar la nivel declarativ cu egalitatea de gen și cu măsuri anti-discriminatorii.
Președinții celor două mari partide se exprimă în favoarea cotelor de gen, dar, în realitate, proiecte legislative care ar legifera această normalitate stau abandonate prin sertarele de la diverse comisii parlamentare.
Schimbarea trebuie să vină și de jos, nu doar de la lideri
În indexul pentru egalitate de gen – Gender Equality Index, România are un scor de puțin peste 56%, adică suntem abia la jumătate și pe ultimul loc la nivelul UE. Clasamentul este condus de țările nordice.
Pentru ca acest lucru să se schimbe și să continuăm să ne apropiem măcar de media europeană (în jur de 70%), e nevoie de un concurs de împrejurări favorabil, care depinde de foarte mulți factori.
Și, de multe ori, cei care decid sunt factorul cel mai important.
Cu alte cuvinte, pentru ca o societate să prospere și să meargă pe linia unui progresism asumat de întreaga clasă politică, e nevoie ca cei de la vârf să fie persoane cu astfel de viziuni.
„E important să discutăm despre platformă politică și despre valori și să vedem cum se raportează candidații la prezidențiale, indiferent că sunt femei sau bărbați. Cum văd discuție despre drepturi și libertăți, relația cu NATO, cu Rusia. Nu aș susține o persoană, femeie sau bărbat, care are valori apropiate radicalismului de dreapta”, punctează Oana Băluță.
Oana Băluță crede că există niște „sâmburi de speranță”, că o schimbare ar putea fi posibilă, doar că ea trebuie să fie extinsă de la câteva exemple bune, asumate de unele partide noi și democratice, către partidele mari, care „formează, de fapt, majoritatea parlamentară”.
Schimbarea ar trebui să vină, însă, doar de sus, de la discursul decidenților politici, care să fie unul democratic și împotriva discriminării de gen sau inclusiv de jos, din societate?
„Eu sunt adepta schimbărilor grassroots, adică începând de jos, și cred că se întâmplă deja. Sunt organizații de egalitate de gen care există de zeci de ani, care fac o treabă excelentă, sunt inclusiv și bărbați din politică, nu doar femei din politică, care au acest subiect în discursul public. Nu mai suntem chiar într-o situație atât de dramatică, chiar dacă, din instinct, femeile nu sunt neapărat prima opțiune atunci când vine vorba de o funcție de conducere, de o expertiză”, afirmă Irina Zamfirescu.
PreședintE sau președintĂ?
În mai toate actele oficiale și chiar și în Constituție, titulatura este denumită la genul masculin, chiar dacă „gramatica limbii române ne permite să facem alt tip de acord și să numim o femeie care ocupă cea mai înaltă funcție în stat președintă”, după cum observă Oana Băluță.
Deși poate părea neimportant la prima vedere, asta explică și modul în care societatea se raportează, de multe ori, la funcția prezidențială.
„Avem suficiente date să înțelegem rolul limbajului în construirea inclusiv a percepțiilor și în construirea unei relații pozitive între o funcție și genul persoanei. Dacă noi continuăm să masculinizăm anumite funcții publice ocupate de femei, nu vom face altceva decât să transmitem în spațiul public că, de fapt, bărbații sunt potriviți pentru ocuparea funcțiilor respective”, afirmă Oana Băluță.
De fapt, aceste preconcepții sunt inoculate la nivel mental încă din primii ani de viață.
„Gândiți-vă că mergeți într-un magazin să cumpărați o jucărie pentru un copil. În majoritatea cazurilor, prima întrebare va fi: fetiță sau băiat? Și, plecând de aici, avem seturi de jucării pentru fetițe, care sunt de uz casnic, păpuși și avem seturi pentru băieți – roboți, mașini, truse de diverse instrumente”, conchide Irina Zamfirescu.
Privind în jur, de la cel mai înalt nivel politic la colțul străzii, peisajul românesc legat de respectarea femeilor în roluri de decizie pare oarecum dezolant. În cursa pentru președinția României, situația e cu atât mai tristă, mai ales dacă ne gândim la ce spune socioloaga Irina Zamfirescu legat de competențele care ar trebui să primeze în fața egalității de gen.