Ladies first, not First Lady

Cât de pregătită e România să aleagă o femeie în funcția de președinte?

Computer Hope Guy
Sursă foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

România a avut o femeie în funcția de premier, conducerile celor două Camere ale Parlamentului au fost, de asemenea, ocupate și de femei. Dar până acum, cea mai înaltă funcție în stat a fost rezervată, prin vot, doar bărbaților. Sunt românii pregătiți să facă o eventuală schimbare în 2024, la alegerile prezidențiale?

Pe lista finală a candidaților la președinție regăsim anul acesta 14 nume – 10 persoane susținute de partide politice și alți patru candidați independenți.

Dintre toți, pe listă figurează doar trei femei: Elena Lasconi (USR), Alexandra Păcuraru (ADN) și Ana Birchall (independentă). O a patra, Diana Șoșoacă, a fost blocată să candideze, în urma unei decizii controversate a Curții Constituționale. Cu șanse care ies din marja de eroare, sondajele o dau doar pe prima.

Din 1989 și până acum, România a avut patru președinți, toți bărbați.

Anul 2019 a marcat o premieră, dar momentul a rămas unic până în prezent: o femeie a ajuns în turul al doilea la alegerile prezidențiale. Era vorba de Viorica Dăncilă, candidata susținută de PSD la acea vreme.

Deși la nivel european se insistă tot mai des pe ideea egalității de gen, în România femeile tot par ignorate sau promovate insuficient, mai ales pe listele care sunt decise de partide, cum ar fi cele de la parlamentare.

Ele se regăsesc pe liste, dar de obicei pe locuri neeligibile.

Există, așadar, prejudecăți mari în România, legat de acest subiect? Cât de mult contează sexul cuiva, când punem ștampila pe buletinul de vot?

Pentru a răspunde la aceste întrebări – adică să ne analizăm prezentul, trebuie mai întâi să ne studiem și trecutul.

România și stereotipurile de gen

În România, participarea politică a femeilor în poziții cu putere de decizie reală rămâne slabă. Chiar dacă proporția femeilor în Parlament a crescut puțin în ultimele două legislaturi, ea se păstrează sub 20%, potrivit Expert Forum.

Pentru funcțiile cu mare putere executivă, precum cele din guvern, de primar sau președinte de Consiliu Județean, cifra scade la jumătate, în cel mai bun caz.

Când vine vorba de cea mai înaltă funcție în stat, există un cumul de factori „sociali, culturali și istorici”, care ne influențează preferința pentru un bărbat sau o femeie președinte.

Bărbații, spre exemplu, sunt percepuți ca fiind niște lideri mai eficienți decât femeile.

Stereotipurile tradiționale de gen sugerează că bărbații sunt mai potriviți pentru rolul de lideri politici, din cauza unor percepții legate de autoritate, capacitate mai bună de a lua decizii, forță”, afirmă, pentru Panorama, Oana Băluță, doctor în științe politice și conferențiar la Facultatea de Științe Politice din SNSPA.

Astfel de percepții sunt dăunătoare nu doar înainte ca o femeie să ajungă într-o funcție înaltă, ci și după. Aceste stereotipuri „afectează și percepția privind competența femeilor în roluri de conducere”, mai spune Băluță.

„Un alt factor are legătură cu tradiția politică per se, care ne spune că, din punct de vedere empiric, politica este asociată cu masculinitatea. Există, de asemenea, și prejudecăți inconștiente de gen, care duc până la urmă la o evaluare mai bună a prezenței și a activității bărbaților care fac politică, există o percepție mai degrabă generală că bărbații sunt mai competenți în probleme de securitate și economie”, afirmă Oana Băluță.

Există însă și exemple contrare. Experta menționează, în acest context, mandatul Jacindei Ardern, fosta șefă a Guvernului din Noua Zeelandă, care a ocupat funcția inclusiv pe perioada pandemiei.

„Sunt femei care au avut poziții de leadership și care nu s-au bazat pe autoritate și dominație, ci mai degrabă pe empatie. Chiar se vorbește despre Jacinda Ardern că a adus un tip de leadership empatic în politică”.

Centrul Filia, organizație neguvernamentală care militează pentru drepturile femeilor, a analizat pe baza datelor oferite de instituțiile europene, modul în care sunt reprezentate femeile în politica din România.

Deși la alegerile parlamentare din 2020, spre exemplu, s-au regăsit mai multe femei pe listă, ponderea de reprezentare a scăzut: de la 19,1% femei alese în 2016, la 18,5% în 2020.

Și la nivel european, se remarcă o scădere – proporția femeilor care au câștigat un mandat în iunie, la alegerile europarlamentare, a fost de 38,5%, în ușoară scădere față de precedenta legislatură – 39,8%.

O posibilă explicație ar putea fi tocmai „tertipurile” la care apelează politicienii, în mare parte bărbați.

„Trebuie să discutăm despre sistemul fermoar – adică un candidat bărbat, un candidat femeie și tot așa. Când am avut discuția despre număr egal de candidați, ne-am trezit cu femei pe locuri neeligibile. Adică, suntem atât de creativi în a evita egalitatea de gen, încât putem să gândim asemenea soluții”, explică, pentru Panorama, Irina Zamfirescu, sociolog, activist pentru drepturile omului și expert în administrația publică.

Biroul de Circumscripție pentru Străinătate a respins, spre exemplu, lista de candidați a PNL pentru diaspora (Camera Deputaților) și pe cea a partidului Forța Dreptei, tocmai pentru că nu a fost îndeplinită condiția privind prezența femeilor pe listă.

În replică, liberalii au depus contestație și au explicat că, de fapt, pe listă se afla o femeie, dar și-a retras candidatura.

În această situație, a acuzat PNL, Biroul ar fi acționat dincolo de cadrul legal.

Femeile din România nu se văd nici ele președinte

În perspectiva alegerilor prezidențiale din acest an, este reprezentativă o cercetare coordonată de sociologii Barbu Mateescu și Claudiu Tufiș, realizată pentru Centrul Filia.

din electoratul României sunt femei
0 %

Sursa: Centrul Filia

Întrebate despre preferința bărbați/femei în funcția de președinte al țării, 41% dintre femei s-au declarat pentru un lider de sex masculin, 17% pentru un șef de stat femeie, iar pentru 41% dintre ele nu contează.

Cele mai multe femei, potrivit cercetării, asociază femeile cu funcțiile de președinte de comitet de părinți, director de școală, membru în Consiliu Local sau primar.

Pe anumite subgrupuri, susținerea pentru funcții înalte e mai vizibilă.

„În cazul funcțiilor politice, vedem o susținere mai mare doar în interiorul unor grupuri de femei. De exemplu, ar prefera o președintă femeile care au venituri mari (24%) și cele care locuiesc în București”, constată Oana Băluță.

Competența femeilor care ajung în politică ar putea fi umbrită și de criticile și ironiile la care sunt supuse, atunci când ocupă diverse funcții. Un exemplu elocvent în acest sens a fost mandatul de premier al Vioricăi Dăncilă, care a devenit țintă și din cauza stereotipurilor de gen, nu doar din cauza incompetenței.

Nimeni, însă, nu aplică aceeași retorică și-n sens invers.

„Am văzut această idee că Viorica Dăncilă face de rușine femeile din România, dar n-am văzut această întrebare ridicată cu privire la activitatea unor bărbați din politică – oare bărbații din politica românească nu-i fac pe bărbații din România de rușine?”, se întreabă profesoara.

În opinia ei, politicienii bărbați nu sunt percepuți ca un simbol pentru bărbații români, în schimb femeile politician primesc această generalizare. Drept urmare, rolul simbolic este diferit în comunicarea publică.

Până la urmă, nici nu ar trebui să avem astfel de griji legate de gen, dacă am trăi într-o societate mai avansată.

„Mi se pare dureros că discutăm în 2024 despre faptul de a fi femeie sau bărbat într-o funcție publică”, insistă Irina Zamfirescu. Socioloaga adaugă că, în mod cert, „competențele unei persoane nu au legătură cu genul”.

Iar asta se poate vedea cu ochiul liber în alte părți.

În Statele Unite, Kamala Harris are mari șanse să ajungă prima președintă din istoria țării.

Mai aproape de noi, Maia Sandu tocmai ce se îndreaptă către câștigarea celui de-al doilea mandat în cea mai înaltă funcție în stat, arătând că până și o țară mică precum Moldova, care nu face parte din blocul comunitar european, poate alege fără să țină cont de gen, ci doar de competențe.

De asemenea, la nivel european, cele două mari instituții decidente – Comisia Europeană și Parlamentul European – sunt conduse de femei.

România se bate deocamdată în piept doar la nivel declarativ cu egalitatea de gen și cu măsuri anti-discriminatorii.

Președinții celor două mari partide se exprimă în favoarea cotelor de gen, dar, în realitate, proiecte legislative care ar legifera această normalitate stau abandonate prin sertarele de la diverse comisii parlamentare.

Schimbarea trebuie să vină și de jos, nu doar de la lideri

În indexul pentru egalitate de gen – Gender Equality Index, România are un scor de puțin peste 56%, adică suntem abia la jumătate și pe ultimul loc la nivelul UE. Clasamentul este condus de țările nordice.

Pentru ca acest lucru să se schimbe și să continuăm să ne apropiem măcar de media europeană (în jur de 70%), e nevoie de un concurs de împrejurări favorabil, care depinde de foarte mulți factori.

Și, de multe ori, cei care decid sunt factorul cel mai important.

Cu alte cuvinte, pentru ca o societate să prospere și să meargă pe linia unui progresism asumat de întreaga clasă politică, e nevoie ca cei de la vârf să fie persoane cu astfel de viziuni.

„E important să discutăm despre platformă politică și despre valori și să vedem cum se raportează candidații la prezidențiale, indiferent că sunt femei sau bărbați. Cum văd discuție despre drepturi și libertăți, relația cu NATO, cu Rusia. Nu aș susține o persoană, femeie sau bărbat, care are valori apropiate radicalismului de dreapta”, punctează Oana Băluță.

Oana Băluță crede că există niște „sâmburi de speranță”, că o schimbare ar putea fi posibilă, doar că ea trebuie să fie extinsă de la câteva exemple bune, asumate de unele partide noi și democratice, către partidele mari, care „formează, de fapt, majoritatea parlamentară”.

Schimbarea ar trebui să vină, însă, doar de sus, de la discursul decidenților politici, care să fie unul democratic și împotriva discriminării de gen sau inclusiv de jos, din societate?

„Eu sunt adepta schimbărilor grassroots, adică începând de jos, și cred că se întâmplă deja. Sunt organizații de egalitate de gen care există de zeci de ani, care fac o treabă excelentă, sunt inclusiv și bărbați din politică, nu doar femei din politică, care au acest subiect în discursul public. Nu mai suntem chiar într-o situație atât de dramatică, chiar dacă, din instinct, femeile nu sunt neapărat prima opțiune atunci când vine vorba de o funcție de conducere, de o expertiză”, afirmă Irina Zamfirescu.

PreședintE sau președintĂ?

În mai toate actele oficiale și chiar și în Constituție, titulatura este denumită la genul masculin, chiar dacă „gramatica limbii române ne permite să facem alt tip de acord și să numim o femeie care ocupă cea mai înaltă funcție în stat președintă”, după cum observă Oana Băluță.

Deși poate părea neimportant la prima vedere, asta explică și modul în care societatea se raportează, de multe ori, la funcția prezidențială. 

„Avem suficiente date să înțelegem rolul limbajului în construirea inclusiv a percepțiilor și în construirea unei relații pozitive între o funcție și genul persoanei. Dacă noi continuăm să masculinizăm anumite funcții publice ocupate de femei, nu vom face altceva decât să transmitem în spațiul public că, de fapt, bărbații sunt potriviți pentru ocuparea funcțiilor respective”, afirmă Oana Băluță.

De fapt, aceste preconcepții sunt inoculate la nivel mental încă din primii ani de viață.

„Gândiți-vă că mergeți într-un magazin să cumpărați o jucărie pentru un copil. În majoritatea cazurilor, prima întrebare va fi: fetiță sau băiat? Și, plecând de aici, avem seturi de jucării pentru fetițe, care sunt de uz casnic, păpuși și avem seturi pentru băieți – roboți, mașini, truse de diverse instrumente”, conchide Irina Zamfirescu.

Privind în jur, de la cel mai înalt nivel politic la colțul străzii, peisajul românesc legat de respectarea femeilor în roluri de decizie pare oarecum dezolant. În cursa pentru președinția României, situația e cu atât mai tristă, mai ales dacă ne gândim la ce spune socioloaga Irina Zamfirescu legat de competențele care ar trebui să primeze în fața egalității de gen.

Articol editat de Andrei Luca Popescu


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Ciprian Ioana

S-a alăturat echipei Panorama în octombrie 2023. Și-a început cariera în presă la radio Europa FM, în 2011. Inițial, își dorea să fie DJ/realizator de emisiuni, dar a fost cooptat rapid în echipa de știri și acolo a rămas vreme de aproximativ 7 ani.

Mai târziu, a descoperit că-i place jurnalismul economic, a lucrat la emisiunea Business Club (Digi24), postul Digi FM, dar și pentru site-urile Playtech.ro și Digi24.ro.

E pasionat de știrea din spatele știrii și vrea să cunoască de ce se întâmplă, nu doar ce se întâmplă. Crede că, într-o lume care trăiește pe repede-înainte, e nevoie ca la finalul zilei să rămâi cu un tablou cât mai rotund a ceea ce te interesează, nu cu frânturi de informații mai mult sau mai puțin relevante.

Pe lângă cariera de jurnalist, Ciprian e voice-over profesionist, cu peste un deceniu de experiență. Îi poți auzi vocea prin reclame sau documentare.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
1 Comentariu
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x