S-a bucurat Europa prea repede după alegerile din Franța? 3 explicații pentru rezultatele istorice și principalele urmări

3 motive pentru care Rassemblement National nu a reușit acum să câștige majoritatea absolută

Principalul motiv pentru care în turul al doilea de scrutin, de pe 7 iulie, RN nu a mai reușit performanțele din primul rând de vot și de la alegerile europarlamentare a fost blocajul realizat de celelalte partide. 

Într-o mobilizare fără precedent, sute de candidați situați pe locul al treilea s-au retras, pentru a-i da șanse mai mari candidatului care nu făcea parte din RN. Practic, din cele 306 triangulații, adică de circumscripții unde au ajuns în turul al doilea trei candidați, aproape 220 dintre cei aflați pe poziția a treia au abandonat cursa, pentru a da o șansă în plus unui candidat de stânga sau centrist. 

Așa au reușit să blocheze ascensiunea RN, care a denunțat, după anunțarea rezultatelor, „alianța dezonoarei”.

Sunt și cazuri în care candidații de pe locul al treilea au refuzat să renunțe la candidatură. Așa am aflat ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu exista acest front comun în fața extremei drepte.

De pildă, candidata macronistă Anne-Laurence Petel a refuzat să se retragă în favoarea stângii în circumscripția în care candida (Bouches-du-Rhône), iar câștigător a ieșit un reprezentant al Rassemblement National și aliații. La fel este și cazul colegei ei, Émilie Chandler, candidată tot din partea majorității prezidențiale, care, prin refuzul de a se retrage din cursă, deși era pe poziția a treia, a favorizat alegerea unui candidat RN în circumscripția Val-d’Oise. 

„Asta a fost strategia de la început, este ceea ce se întâmplă și în Belgia cu cordonul sanitar împotriva extremei drepte”, explică, pentru Panorama, Angela Tacea, conferențiar la Sciences Po din Grenoble, specializată în politică europeană. Această strategie, subliniază ea, funcționează însă într-un sistem majoritar cu două tururi. În caz contrar, dacă Franța ar fi avut un sistem proporțional, nu ar mai fi avut același succes.

„Numim asta <frontul republican>. Este o strategie veche în republica franceză, care datează din anii 1880 și din vremea generalului Boulanger (pe vremea celei de-a Treia Republici, n.r.), când în astfel de momente, în care un partid e considerat un pericol pentru Republică și pentru valorile sale, partidele de stânga și de dreapta sau cu un alt partid istoric se aliază pentru a nu lăsa să câștige un candidat de extrema dreaptă”, explică și Nonna Mayer.

Un al doilea motiv este reprezentat de greșelile făcute de RN în campania dintre cele două tururi de scrutin. „Asta poate că a avut un impact mai mare la nivel local, însă imaginea lor s-a stricat între cele două tururi”, spune Nonna Mayer. Unii candidați au făcut afirmații homofobe, antisemite, rasiste, amintește directoarea emerită a CNRS, iar acest lucru „a deteriorat imaginea unui partid care, de când a venit Marine Le Pen la conducere, a avut o strategie de ‘dediabolizare’ și a reușit să pară mai puțin periculos pentru democrație și mai responsabil”, mai spune ea.  

Formațiunea de extremă dreapta nu este nou apărută pe scena politică franceză, ea a fost creată în 1972. Sub conducerea lui Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine Le Pen, partidul a avut rezultate mediocre. Începând din 2012, sub bagheta lui Marine Le Pen, partidul se transformă și câștigă teren chiar acolo unde înainte nu a avut succes.

„Jean-Marie Le Pen avea o imagine foarte sexistă, violentă, extremistă. Marine Le Pen, în schimb, a reușit să schimbe această imagine și să se adreseze direct femeilor. Deci în 2012, 2017 și 2022, la trei alegeri prezidențiale, Marine Le Pen obține același număr de voturi și printre votanți, și printre votante”, spune Nonna Mayer.

La rândul ei, Angela Tacea amintește că între cele două tururi de scrutin au existat afirmații legate de punerea sub semnul întrebării a dublei cetățenii a francezilor, care a dus la reacții vehemente din partea intelectualilor, pe rețelele de socializare. Problema a fost că nu au existat explicații clare, fapt care a delegitimat partidul.

Toate acestea arată că mulți dintre candidații RN, inclusiv Jordan Bardella, actualul lider al partidului, nu sunt capabili să aibă un program coerent. Pe de altă parte, poate că programul nici nu a mai fost atât de important în turul al doilea, subliniază Angela Tacea, pentru că pe 30 iunie s-a votat „contra lui Macron”, care a declanșat alegerile parlamentare anticipate, iar în cel de-al doilea s-a votat „contra RN”.