Rezultate alegeri Germania. Scenarii pentru viitoarea guvernare de la Berlin și ce să înțelegem din ce s-a întâmplat

Rafael Loss, expert în cadrul Consiliului European pentru Afaceri Externe (European Council on Foreign Relations, ECFR), spune că imigrația a devenit o problemă extrem de complexă, cu ramificații politice, economice, sociale, culturale și istorice. Când trage linie, concluziile sunt că birocrația face integrarea anevoioasă, iar autoritățile locale sunt pur și simplu depășite de numărul mare de solicitări. Cei care își așteaptă clarificarea statutului ajung să trăiască în condiții precare.

Percepția asupra imigranților s-a deteriorat și mai mult după o serie de atacuri care au avut loc în ultimele luni – cel din piața de Crăciun din Magdeburg, cel din Aschaffenburg și cel de la Munchen -, soldate cu 10 morți și în care principalii suspecți sunt solicitanți de azil. 

Markus Ziener, profesor de jurnalism la Universitatea de Științe Aplicate din Berlin și expert în cadrul German Marshall Fund, vorbește despre faptul că integrarea imigranților, îngrijirea și asistarea lor presupun eforturi pe care statul nu le mai poate susține. În plus, dificultățile economice încep să afecteze și nivelul de trai al germanilor, mai ales în teritoriile care înainte de căderea Zidului Berlinului formau Germania de Est.

Partidele, problemele și promisiunile acestor alegeri

Populiștii de la Alternativa pentru Germania, care s-a lansat ca o formațiune eurosceptică fără prea multă priză la publicul german, au confiscat narativul legat de imigrație după criza refugiaților sirieni din 2015 și politica ușilor deschise practicată de Angela Merkel. Așa se justifică, spune Markus Ziener, popularitatea în creștere a dreptei radicale. Pe chestiunea migrației, s-au dezvoltat două curente de gândire, explică expertul german: „unul e că nu trebuie să abordezi deloc subiectul, pentru că, dacă se insistă prea mult asupra lui, hrănești AfD, iar celălalt susține contrariul, că problema trebuie discutată onest pentru că doar așa poate fi smulsă din brațele AfD”.

Doar că subiectul s-a inflamat oricum atât de tare, încât toate partidele, într-o mai mică sau mai mare măsură, au început să se hrănească din atenția generată de el. Aici, Statele Unite au venit să pună paie pe un foc deja mocnind, prin Elon Musk și, mai recent, prin discursul vicepreședintelui J.D. Vance la Munchen, în plină campanie electorală germană.

Printre promisiunile AfD pentru electoratul german se numără o schimbare radicală a politicii de migrație, alături de părăsirea Uniunii Europene și revenirea la marca germană, printre altele. 

Și fostul partid al Angelei Merkel, Uniunea Creștin-Democrată (CDU), condus acum de Friedrich Merz, a început să capitalizeze pe subiectul migrației. Mai multe moțiuni pe această temă, inițiate de CDU, au trecut prin Bundestag cu votul AfD, ceea ce a stârnit furia celorlalți politicieni și a publicului, deopotrivă. Ample manifestații de stradă au taxat oportunismul politic, fără a influența, însă, foarte mult popularitatea conservatorilor care, potrivit sondajelor, vor da următorul cancelar al Germaniei. Friedrich Merz s-a angajat pe două mari direcții în campania electorală pentru a cuceri alegătorii:

1. reducerea taxelor;
2. lupta împotriva migrației ilegale. 

Cât îl privește pe actualul cancelar, Olaf Scholz, sunt multe voci în Germania care se întreabă de ce candidează din nou, în loc să lase în fruntea Partidului Social Democrat pe altcineva cu șanse mai mari să crească scorul de 17% estimat la final de campanie. Boris Pistorius, actualul ministru al Apărării, e una dintre cele mai apreciate figuri din întreg spectrul politic, dar acesta a refuzat să conteste conducerea lui Scholz. 

Ce se întâmplă în economia din Germania?

La o conferință organizată de Bloomberg la începutul lunii februarie 2025, reprezentanți ai mediului de afaceri din Germania spuneau că, pe termen scurt, nu sunt motive de optimism în Germania. Asta pentru că, spuneau ei, din economie lipsește o componentă esențială: investițiile. Și aceste investiții nu se concretizează mai ales din cauza haosului politic din ultimii doi ani, este concluzia lui Thomas Schulz, CEO Bilfinger, care s-a plâns și de o deconectare fără precedent între politică și economie. 

În aceeași conferință, Markus Krebber, reprezentantul companiei energetice RWE, a mărturisit că nicicând în cariera sa nu a simțit o necesitate atât de urgentă de reformă în Germania, în special în privința reducerii birocrației. O altă recomandare făcută de Krebber este motivarea forței de muncă, astfel încât, spune el, oamenii să muncească mai mult și pe perioade mai lungi de timp. Germanii sunt printre europenii cu cele mai puține ore lucrate pe săptămână, 34, în timp ce bulgarii, românii, polonezii și grecii lucrează aproape 40. 

Un motiv al dificultăților economice, ne explică Markus Ziener, este că modelul economic german e depășit. Acesta se baza pe gaz și petrol ieftin din Rusia și exporturi masive către China. Iar acum niciunul dintre acești doi piloni nu mai rezistă, spune profesorul Ziener, în dialogul cu Panorama. Energia ieftină s-a evaporat după ce Rusia a invadat Ucraina, iar Europa a ripostat prin sancțiuni. În același timp, China a încetat să mai fie principalul partener comercial al Germaniei după opt ani, locul său fiind luat de Statele Unite ale Americii. Dar cu politica protecționistă a administrației Trump, și viitorul acestor relații e incert.

Un rol în complicata ecuație, care le dă cu minus germanilor, îl are și Schuldenbremse, o regulă fiscală introdusă în Constituție la propunerea primului cabinet condus de Angela Merkel, după criza financiară din 2008. Această regulă cunoscută drept „frâna de îndatorare” obligă statul federal și landurile să fie cât se poate de disciplinate cu cheltuielile și să nu plătească mai mult decât pot produce. Guvernul de la Berlin trebuie să se încadreze, deci, într-o țintă extrem de mică de deficit structural și nu poate acumula, într-un an, datorie nouă mai mare de 0,35% din PIB. 

Scopul inițial, ne spune analistul GMF, era ca generațiile viitoare să nu plătească pentru excesele prezentului. Singura excepție aplicabilă pentru depășirea limitei este în cazuri de forță majoră, așa cum a fost pandemia. Dar, e de părere Markus Ziener, acum Germania este într-o situație în care trebuie să cheltuie.

Una dintre prioritățile economice ale viitorului guvern, adaugă expertul german, ar trebui să fie „reinventarea spiritului antreprenorial, Germania are nevoie de un nou început. Sper că aceste alegeri vor oferi un mandat clar și un viitor mai stabil”. Ziener e de părere că, dacă CDU ia în serios mizele economice, Friedrich Merz e omul potrivit situației și pentru că e mai capabil să-i țină piept lui Donald Trump.

Întrebați care cred că ar trebui să fie soarta „frânei de îndatorare”, oamenii de afaceri prezenți la forumul Bloomberg au răspuns că, înainte să ia în considerare relaxarea disciplinei fiscale, următorul Guvern de la Berlin ar trebui să se uite mai cu atenție pe ce se duc banii acum și abia apoi, dacă răspunsul e că nu au de unde să redirecționeze bani către investiții, să ia în calcul o modificare. 

Ce se întâmplă în societatea din Germania?

Un documentar DW arată greutățile cu care se confruntă tot mai mulți germani. La Munchen, una dintre cele mai prospere metropole europene, cu o populație de 1,6 milioane de locuitori, 20.000 de oameni trec zilnic pragul băncilor de alimente. Incertitudinea economică e confirmată și de statistici. Dacă în cercetările Eurobarometru din 2018 și 2024 citate anterior imigrația a fost cea mai mare cauză a îngrijorărilor germanilor, celelalte preocupări s-au schimbat radical în răstimul de șase ani.

În toamna anului trecut, traiul tot mai scump și situația economică erau considerate unele dintre cele mai mari provocări la nivel național. În urmă cu șase ani, niciunul dintre aceste subiecte nu era în topul grijilor. 

Anton Lösche are 25 de ani și e originar dintr-o localitate din sudul Germaniei. De patru ani, studiază științe politice în România și povestește pentru Panorama că această schimbare de priorități se vede și printre prietenii și rudele de acasă. Tinerii reușesc din ce în ce mai greu să acopere valoarea chiriei, iar costurile ridicate de trai erodează la temelia unor activități care definesc prosperitatea, precum vacanțele.

El pune degradarea de care vorbește pe seama unor decizii economice greșite luate de-a lungul timpului, în special în perioada mandatelor Angelei Merkel, dar și pe seama industriei auto, căreia i-a lipsit perspectiva și a prins târziu valul electric pe care se aflau deja competitorii din America și China. În opinia tânărului, „statul german a moțăit în toată perioada în care trebuia să ia măsuri pentru a se dezvolta și a fi competitiv economic și social”.

În cele două călătorii pe an pe care le face acasă, Anton remarcă o degradare tot mai evidentă a infrastructurii rutiere și feroviare, un simptom al lipsei investițiilor despre care se plânge și comunitatea de afaceri din Germania. 

Valuri de concedieri făcute de companii mari, o criză a locuințelor accesibile și prețurile tot mai mari la alimente au creat un fenomen care germanilor le era străin: nesiguranța economică.

Pentru că trăiește deja de patru în România, l-am rugat pe Anton să facă o comparație între felul în care se raportează electoratul german la clasa politică și ce observă în țara noastră, prin filtrul studiilor lui din sfera științelor politice. Principala concluzie, spune tânărul, e că românii, spre deosebire de germani, sunt deziluzionați de politicieni. Cel mai des aude despre ei că sunt corupți, în timp ce în țara natală reproșurile sunt legate de lipsa performanțelor în funcție. Tot deziluzie, dar din alte motive. Avem în comun lipsa de încredere în politicieni, într-un grad mare în România și ceva mai recentă în Germania. Dă exemplu comunicarea îngrozitoare, spune el, a fostei coaliții de guvernământ, unde liderii celor trei partide se atacau reciproc în public ori își criticau foarte vocal măsurile propuse. 

Cu toate acestea, cetățenii germani rămân stabil ancorați în realitatea politică și nu par că resimt acea apatie față de politicieni care nouă ne e atât de familiară. Participarea la alegerile parlamentare din ultimii ani se încadrează între 70% și aproape 90%, semn că nu și-au pierdut încrederea că votul lor contează. 

Ce contează la alegerile de pe 23 februarie – și după

Contează câte partide trec pragul de 5% din voturi pentru a intra în Bundestag. Puține partide vor crea premisele unei guvernări stabile și o opoziție sănătoasă. Multe partide „vor îngreuna negocierile pentru viitorul Guvern și vor crea dificultăți și în activitatea Bundestagului, ceea ce ar putea duce la un echilibru politic precar în următorii patru ani”, este de părere Rafael Loss. 

Un alt aspect demn de urmărit este dacă toate partidele vor accepta rezultatul, subliniază expertul ECFR. „Nu ne-am mai confruntat cu o astfel de situație în Germania, dar am văzut că în alte țări s-a întâmplat. Ar fi un pas pe o pantă foarte alunecoasă spre instabilitate. Mai contează și cum se vor adresa liderii politici unii altora în seara aceea, va fi unul dintre semnele inițiale ale faptului că iau sau nu în serios responsabilitatea de a proteja democrația în fața unui AfD foarte puternic”. 

„Nu cred că ne-am mai confruntat cu astfel de dileme de la finalul sfârșitul anilor 1940”

Oamenii care au răspuns întrebărilor Panorama se întâlnesc într-un punct comun. Cu toții subliniază proporțiile istorice ale acestor alegeri.

„Nu cred că ne-am mai confruntat cu astfel de dileme de la finalul sfârșitul anilor 1940”, a fost concluzia lui Rafael Loss, care mai crede că decizia germanilor va funcționa ca „o relansare a politicii naționale și a celor mai importante relații pe care Germania le are cu alte state europene și care s-au răcit în ultimii patru ani – motorul franco-german nu mai funcționează și nici relația Germaniei cu noul guvern din Polonia nu este la fel de eficientă pe cât se spera”. 

Această nouă coeziune la nivel european e importantă și pentru că, mai spune Loss, „relațiile dintre Berlin și Washington au atins cel mai de jos nivel de până acum”. Tot expertul ECFR traduce mesajele venite de la noua administrație Trump drept: „Europa nu valorează nici cât o ceapă degerată pentru noi. I-a susținut pe Biden și Harris în campania electorală, așa că a venit vremea revanșei”.