Mic ghid de descifrat eticheta produselor alimentare. Cinci lucruri pe care să le verifici când cumperi mâncare

Într-un interviu pentru Panorama, Sorin Mierlea, președintele InfoCons, asociație înființată în 2003 cu scopul de a ajuta consumatorii români să înțeleagă mai bine ce cumpără și ce drepturi au, a enumerat cinci aspecte importante de care să ținem cont când alegem un produs alimentar:

1. Eticheta să fie neapărat în limba română. „E primul mesaj că producătorul, importatorul, distribuitorul are bun simț față de consumator.” 

2. Ingredientele sunt evidențiate în ordine descrescătoare. „Ceea ce înseamnă că primul ingredient este în cantitatea cea mai mare, iar ultimul în cantitatea cea mai mică”.

3. și 4. Termenul de valabilitate coroborat cu modul de depozitare. „Degeaba cumpărăm un produs în termen de valabilitate, dacă nu-l depozităm și păstrăm în conformitate cu informațiile puse la dispoziție de producători”.

5. Păstrarea bonului fiscal. „Pentru a avea dovada a ceea ce am cumpărat, de unde și când. Doar așa putem face o sesizare pentru recuperarea daunei materiale și morale, în cazul în care produsul este neconform sau nu este ceea ce ne-am dorit”.

Afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul

Pe lângă aceste noțiuni obligatorii, etichetele sunt asaltate uneori de informații voluntare, care enumeră tot felul de caracteristici ale produsului, de multe ori necuantificabile, menite să atragă clienți. 

Un exemplu menționat în raportul Curții de Conturi este cuvântul „natural”, folosit „ca instrument de marketing, deoarece evidențiază un aspect pozitiv”, scriu experții care au realizat auditul. Dar, oficial, nu există o definiție pentru această mențiune. Un produs poate conține arome naturale sau o anumită substanță nutritivă în mod natural; reglementările Comisiei Europene se opresc aici.

Același lucru se aplică și etichetelor prezentate drept „curate”, sugerând că produsul nu ar conține aditivi, conservanți sau antibiotice. Și în acest caz, Curtea de Conturi Europeană atrage atenția că nu există norme care să reglementeze condițiile în care pot fi făcute aceste afirmații. 

Câteodată sunt folosite imagini înșelătoare, care dau de înțeles că produsul ar conține un anumit ingredient sau că provine din agricultură ecologică sau că e potrivit pentru o anume categorie de consumatori. Sugestiile nu sunt însă susținute de informațiile obligatorii de pe ambalaj. 

Repetiția, mama învățăturii

Pentru că suntem în plină eră a tehnologiei, au apărut aplicații care ne fac deciziile la raft mai ușoare. O poză a listei de ingrediente sau scanarea codului de bare ne aduce instant informații despre conținutul produsului. Inclusiv dacă are în compoziție aditivi, denumirea și descrierea lor. Food Scanner și InfoCons sunt doar două dintre ele. Dar, în funcție de sistemul de operare al telefonului, există o mulțime de variante prin care să filtrăm ce vrem să cumpărăm. 

Pe site-ul InfoCons, există un dicționar al termenilor folosiți în industria agroalimentară (și nu numai), unde putem verifica ingredientele care nu ne sunt familiare. Pe multe etichete nu vom mai găsi clasicul indicativ „E”, urmat de un număr, ci denumirea comercială a unui aditiv. Sunt suficiente resurse online pentru a le decripta. 

Desigur, verificarea fiecărui produs, când ai de făcut cumpărături pentru o săptămână, pare o muncă sisifică. Dar, cum repetiția e mama învățăturii, multe ingrediente vor fi mai ușor de recunoscut după ce vom fi trecut prin micul proces de cercetare de câteva ori. 

În plus, lăsând la o parte tehnologia, sunt câteva lucruri de bun simț alimentar, care ne vor ajuta să distingem între produsele care contribuie la o dietă echilibrată și cele care pot duce la o deteriorare a sănătății. 

Ne putem orienta foarte simplu, eficient și rapid, spune președintele InfoCons, Sorin Mierlea, după numărul de aditivi din lista de ingrediente, la care adăugăm cantitatea de zahăr și cea de sare din declarația nutrițională. Pentru produsele bio/eco, limita este de trei aditivi, spune expertul.

Aditivii, bau-bau-ul din alimente

Pentru că piața globală de mărfuri a ajuns să unească, spre exemplu, produse din Asia și clienți din Europa, e important ca aceste alimente să ajungă în farfurie în stare perfectă, pentru a fi servite. Ca să-și păstreze culoarea, consistența, prospețimea și toate celelalte calități nutriționale și senzoriale, le-sunt adăugate aditivi alimentari. Adică substanțe, unele naturale, altele sintetice, care permit ca toate caracteristicile enumerate mai sus să reziste prin lanțul global de aprovizionare.

Aditivii sunt întotdeauna menționați pe etichetă împreună cu rolul pe care îl au în aliment. Veți întâlni frecvent conservanți, pentru că împiedică alterarea produselor.

Coloranții, fie ei de origine naturală sau sintetici, sunt adăugați pentru a spori intensitatea culorii unui aliment. Fie pentru că cea din ingrediente se estompează în timpul producției, fie pentru a face produsul mai atractiv.

Antioxidanții încetinesc oxidarea ingredientelor precum grăsimile sau uleiurile, păstrând astfel prospețimea. 

Mai sunt folosiți emulgatori, pentru omogenizare, potențiatori de aromă, îndulcitori etc. În total, Uniunea Europeană recunoaște 26 de categorii.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) verifică periodic și actualizează lista aditivilor alimentari folosibili în produsele fabricate și/sau comercializate în statele membre. În prezent, sunt aprobate pentru consum peste 300 de astfel de substanțe. Regulamentul european 1333/2008 conține în Anexa II lista completă, produsele în care sunt permiși și dozele zilnice acceptabile, adică limita în care pot fi consumați fără să dăuneze.

Într-un răspuns pentru Panorama, Larisa Anchidin, nutriționist dietetician acreditat de Colegiul Dieteticienilor din România, explică în ce condiții devin aditivii o problemă:

• sunt consumați în cantități mari sau în combinație, de exemplu mulți conservanți, coloranți și potențiatori de gust într-un singur produs;
• sunt depășite dozele zilnice acceptabile (DZA) în mod repetat, mai ales la copii, care au o greutate mai mică și metabolizează mai greu substanțele chimice;
• sunt utilizați aditivi cu potențial alergenic, mai ales combinați.

EFSA monitorizează periodic și relația europenilor cu mâncarea. Cel mai recent Eurobarometru pune siguranța alimentară (dacă, spre exemplu, un aliment prezintă riscuri pentru sănătate), în topul criteriilor pe care românii le au în vedere când cumpără un anumit produs. Abia apoi iau în considerare prețul, gustul și valoarea nutrițională, arată datele colectate în martie-aprilie 2022.

În ceea ce privește siguranța alimentară, românii au răspuns că îi îngrijorează intoxicația cauzată de alimente sau băuturi contaminate cu bacterii, viruși și paraziți, aditivii alimentari și reziduurile de antibiotice, hormonii sau steroizii în carne.

Când caută informații despre riscurile alimentare, românii au cea mai mare încredere în medici, în timp ce autoritățile naționale sunt pe ultimul loc.

De ce este important să mâncăm sănătos (cât de cât)

Un studiu publicat în reputatul jurnal medical The Lancet, acum cinci ani, avertiza că dezechilibrele din regimul alimentar provoacă anual 11 milioane de decese. Mâncăm prea sărat și prea dulce și nu consumăm suficiente cereale integrale, fructe, legume și nuci. Această situație duce la apariția unor boli grave și, într-un final, la o moarte timpurie. 

Ca să ne ajute să navigăm într-un univers alimentar tot mai complex, Organizația Mondială a Sănătății a ajustat recomandările dietetice în direcția unui aport caloric proporțional cu energia pe care o consumăm în ziua de azi, în condițiile unor probleme precum sedentarismul. 

Așadar, la o medie de 2.000 de calorii consumate pe zi, grăsimile nu ar trebui să reprezinte mai mult de 30%, echivalentul a 66 de grame, zahărul să fie limitat la 50 de grame, ba chiar la 25 pentru beneficii și mai mari, iar sarea să nu depășească 5 grame.

Toate aceste calcule meticuloase vor facilita luarea unor decizii alimentare sănătoase, odată intrate în rutină. În plus, există numeroase aplicații care simplifică matematica alimentară.

Pe lângă aceste recomandări, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a creat în 2015 un model de profil nutrițional pentru Europa, actualizat în 2023. Acesta clasifică și ordonează alimentele în funcție de compoziția lor nutrițională, cu scopul de a preveni bolile, a promova o dietă sănătoasă și a restricționa produsele ultraprocesate în alimentația copiilor, scriu experții OMS în raport.

Sunt stabilite limite pentru fiecare dintre elementele pe care le regăsim, în mod obligatoriu, în declarația nutrițională de pe eticheta alimentelor ambalate: grăsimi, zaharuri, sare. Doar că, dacă analizăm produsele disponibile în supermarketuri cu tabelul în mână, vom constata că a hrăni un copil după standardele OMS este o aventură. 

Nutriționistul Larisa Anchidin explică la ce să fim atenți când alegem alimente ambalate pentru copii:

Ce nu vedem, însă, la raft sunt costurile ascunse ale produselor ultraprocesate. Un raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) din cadrul ONU arată că povara economică a unei diete nesănătoase se ridică la nivel global la 8.100 de miliarde de dolari. Printre țările incluse în evaluarea FAO se numără și România.