Dispar flotele și livratorii vor fi împinși în economia gri? Cum arată acum reforma muncii pe platformele online

Cifrele sunt însă din 2020, deci efectele boom-ului din pandemie nu sunt cuprinse aici.

Dar știm că UE e cea mai mare piață de gig economy din lume: 51% din încasările globale, potrivit Comisiei Europene. Într-un interval de numai patru ani, aceste venituri au crescut de cinci ori în Uniune.

În România, circa 80% din lucrătorii de pe platforme sunt, de fapt, angajați ai flotelor.

În 2021, erau 1,3 milioane de astfel de lucrători la noi. Pentru jumătate dintre ei, platformele de curierat sau ridesharing le asigurau un venit secundar.

Coaliția pentru Economie Digitală din România spune că adună date proprii și lucrează la o cercetare amplă, astfel încât să avem o imagine mai detaliată a impactului muncii pe platforme pentru piața din România.

Încercarea de reformă a economiei platformelor, explicată pe scurt

Ce ar urma să se schimbe e ca zeci de milioane de oameni care câștigă bani din munci prestate prin intermediul platformelor online să aibă mai multă transparență privind algoritmii folosiți pentru a le repartiza comenzi, a decide remunerații și sancțiuni.

În paralel, ce mai încearcă să facă instituțiile europene e să stabilească reguli care să separe adevărații lucrători independenți de pe platformele digitale de cei care sunt clasificați incorect drept liber-profesioniști. Și nu sunt puțini. Din 28,3 milioane, câți ar câștiga acum bani din platforme tip livrări și taxi, se estimează că 5,5 milioane ar trebui, de fapt, să fie angajați și să aibă drepturile de rigoare.

Chiar și acum însă, nu e clar dacă această reclasificare s-ar face în relația muncitor-flotă sau în cea cu aplicația. De aici și scenariul dispariției flotelor din modelul economic al muncii pe platforme.

Statele membre au reușit să își formuleze o poziție comună, vara aceasta, la finalul unui blocaj de un an. Consiliul Uniunii a venit cu niște modificări legate de cum se determină statutul lucrătorilor de pe platforme și regulile privind utilizarea algoritmilor și a Inteligenței Artificiale la muncă. 

O concesie care s-a mai făcut și nu știm dacă va rămâne e că limbajul din acordul publicat de Consiliu spune că noile prevederi nu s-ar aplica în zona de contribuții sociale și taxe sau în sfera penală, ci în materie de protecția și dreptul muncii – mult mai puțin ambițios decât ar vrea Comisia Europeană. Dar trebuie spus că directiva lasă totuși spațiu mare de manevră statelor în felul în care vor decide ele s-o aplice, când va veni momentul.

Linia de finiș e aproape. Vrând-nevrând, toată lumea trebuie să se înțeleagă în următoarele luni, pentru a adopta noile acte înainte de alegerile europarlamentare din iunie 2024.

Și tocmai pentru că timpul e atât de scurt, fiecare instituție implicată în triunghiul negocierilor (ceea ce în jargonul de Bruxelles se numește trilog – Consiliu, Comisie, Parlament) trage cu dinții ca versiunea finală a directivei să fie cât mai aproape de poziția sa. 

Marii jucători din gig economy, companii ca Uber și Bolt, încearcă și ele un ultim efort de a-și promova interesele.

Ironic, cel mai puțin prezenți în poveste par să fie oamenii pentru ale căror drepturi spun toți că se zbat. Platformele spun însă că lucrătorii nu vor să fie reclasificați și că, și de nu ar sta lucrurile așa, o reclasificare forțată ar duce la restrângerea masivă a oportunităților de lucru și la costuri mai mari pentru clienți.

Discuția despre drepturile celor care lucrează pe platforme începe să capete și o altă miză. Vedem, inclusiv în orașele mari din România, că tot mai mulți curieri sunt muncitori străini. E un trend peste tot în Europa. Acești muncitori sunt cu atât mai vulnerabili în fața abuzurilor.

Disputa a devenit profund ideologică. Stânga vede în acești curieri sau șoferi dovada că e nevoie de o mai strânsă intervenție a statului, pentru a preveni abuzuri. Dreapta vede dovada că tehnologia, cu flexibilitatea și oportunitățile pe care le oferă, e o sursă de independență financiară sau, măcar, de mobilitate socială pentru oameni.

Despre saga acestui proces și ce zic platformele de pe piața din România, Panorama a scris pe larg aici.

Discuție despre muncă sau fiscalitate?

Există voci care spun că suntem pe un drum greșit și că funcționăm în continuare cu o mentalitate care nu mai are de-a face cu realitățile economiei online. În loc să ne concentrăm atât pe cine trebuie să poarte eticheta de angajat, ar trebui să vedem că viitorul muncii – ba chiar prezentul – nu mai confundă munca și locul de muncă.

Viitorul muncii e muncă – punct, a explicat pentru Panorama Diane Mulcahy, economistă americană și autoarea primului curs de gig economy de la o universitate din SUA. Mulcahy, care a scris și o carte pe tema aceasta, spunea în aceeași conversație cu Panorama că piața va migra tot mai puternic de la o piață a locurilor de muncă la munci, pur și simplu.

Primul obstacol în calea acestui viitor va fi să nu mai avem o legislație a muncii centrată aproape exclusiv pe angajat.

Încercarea de a impune noi reguli în munca prin intermediul platformelor digitale, indiferent de legislația pe care o va da, va fi un proces extrem de complicat de implementat. Iar riscul e ca, până să găsească statele și companiile soluții, modelul de lucru să fi evoluat deja, iar noile reguli să fie depășite.