Open minds

Cade poleiala de pe „politica McDonald’s”? Cum ne-am mințit, zeci de ani, că banii ne cumpără pacea și alte adevăruri incomode

Computer Hope Guy
Un restaurant McDonald's din Rusia, după ce a fost închis, ca urmare a exodului brandurilor străine / foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Războiul din Ucraina a pus o oglindă în fața unei Europe care prefera să fie pragmatică și să nu se uite prea mult la propria reflexie. A fost nevoie de o invazie totală la granițele NATO și ale UE pentru a trasa această linie roșie și a nu mai finanța un regim autoritar deosebit de periculos.

Acum, am rămas cu o întrebare incomodă: cum va arăta lumea de mâine, dacă azi vedem foarte clar că, în ciuda speranțelor, pacea nu poate fi asigurată cu bani? Celebrei teorii a arcurilor aurii (simbolul McDonald’s), care spunea că nu a existat niciun război între două țări cu restaurante McDonald’s, îi râde acum în nas Vkusno I Tochka („Gustos. Punct”), noul McDonald’s rusesc, răsărit după plecarea celui original, ca urmare a războiului (imagini, aici).

Jean-Cristophe Boucher, expert în relații internaționale și profesor la Universitatea din Calgary (Canada), spune că, de fapt, relațiile comerciale intense păstrează pacea în democrații, dar nu o garantează în regimuri autoritare. E o asimetrie pe care Europa a preferat să o ignore în deceniile în care a fost clientă loială la robinetul Gazprom și spera să democratizeze Rusia cu miliardele de euro din importurile energetice.

„Atunci când cresc relațiile comerciale dintre state democrate și state autocrate, democrațiile devin mai pașnice și mai puțin vulnerabile în fața riscului de șantaj în plan internațional, în vreme ce autocrațiile și liderii autocrați pot transfera din costurile sancțiunilor către populație”, explică profesorul, într-un interviu pentru rubrica Open Minds. Am văzut asta foarte clar în Rusia, în ultimul an, pe fondul valului de sancțiuni occidentale (am explicat pe larg, aici).

Boucher avertizează că trebuie să regândim securitatea economică și relațiile economice și să ne formăm o imagine mai sumbră despre relațiile comerciale, care să însemne în primul rând să nu mai fim atât de dependenți de Rusia și de China.

Nu asistăm doar la o lume în care se regândesc dependențele comerciale, ci și la una în care viitorul globalizării, așa cum a fost ea de la Războiul Rece încoace, e incert. Miliardarul american Larry Fink, unul dintre cei mai puternici oameni de pe Wall Street, crede că războiul din Ucraina a grăbit sfârșitul globalizării.

„Viitorul va vedea o lume mai mică. Nu va fi deglobalizare, va fi occidentalizare sau trecerea de la o lume globală la una regională”, e de părere profesorul Jean-Cristophe Boucher.

Sunt oameni care spun acum că lumea nu are nevoie de mai puțină globalizare, ci de o globalizare mai bună.

Prof. Jean-Cristophe Boucher:

  1. „Din punctul meu de vedere, ce vedem, de fapt, e că atunci când cresc relațiile comerciale dintre state democrate și state autocrate, democrațiile devin mai pașnice și mai puțin vulnerabile în fața riscului de șantaj în plan internațional, în vreme ce autocrațiile și liderii autocrați pot transfera din costurile sancțiunilor către populație. Astfel că mecanismele prin care tindem să legăm comerțul și pacea nu sunt aceleași pentru democrații față de regimuri autoritare”.
  2. „Trebuie să ne regândim securitatea economică și relațiile economice. Mare parte din datele și cercetările pe care le avem despre legătura dintre comerț și pace spun că ea există, în cazul democrațiilor, dar nu se aplică la regimuri autoritare. Trebuie să ne formăm o imagine mai sumbră despre relațiile comerciale, ceea ce va presupune, în unele cazuri, să ne rupem de regimuri autoritare, să nu mai fim atât de dependenți în primul rând de Rusia și China”.
  3. „Acestea sunt variantele de compromis pe care le avem în față: acceptăm că facem afaceri cu Arabia Saudită, Rusia, China și, de aici, acceptăm și că aceste țări vor transforma și schimba lumea pe care o știm noi și că nu vom mai vedea regimurile democrate stabilind normele internaționale. Vom păstra creșterea economică, dar vom pierde actuala ordine globală bazată pe reguli. Sau păstrăm actuala ordine globală bazată pe norme de drept, dar vom crea zone de mini-lateralism. Adică în loc să ne gândim la unilateralism sau multilateralism internațional, vom avea mini-lateralism, în care avem un sistem bazat pe norme de drept și relații între state democrate, state cu valori similare, excluzând celelalte state, precum China, Rusia. Asta înseamnă să împingi la periferie aceste regimuri autocrate și să spui că noi ne creăm această lume imaginară, în care e un al doilea sau al treilea Război Rece”.
  4. „Cred că viitorul va vedea o lume mai mică. Nu va fi deglobalizare, va fi occidentalizare sau trecerea de la o lume globală la una regională. O lume cu un bloc democrat. În care regimurile democrate vor avea relații tot mai strânse între ele, vor elimina taxe și restricții vamale. Iar regimurile autocrate vor fi în afara acestui bloc”.
  5. „E un iz de protecționism. Trebuie să creăm o industrie de bază care să se poată susține singură într-o mai mare măsură, pentru a fi mai puțin dependentă de regimuri autocrate. (…) Cred că proprietatea intelectuală va fi următoarea monedă de schimb. Capacitatea de a dezvolta proprietate intelectuală va fi viitorul. Când vezi că americanii au interzis Huawei, acolo e o problemă de proprietate intelectuală”.

Despre cum va evolua globalizarea și cum va arăta securitatea economică, în lumea post-războiul din Ucraina, pe larg, în interviul de mai jos:

Ecuația bani=pace, valabilă mai mult pentru democrații

Panorama: Multă vreme, una dintre ideile care au definit relațiile internaționale a fost că dacă ai relații economice bune între state, interesele acestea comune vor menține pacea între țările respective. E o lume care, vedem, nu mai e valabilă odată cu războiul din Ucraina. Care sunt efectele pe termen scurt și mediu ale acestei redefiniri a relațiilor economice globale și ce credeți că va rămâne ca efect pe termen lung?

Jean-Cristophe Boucher: Într-adevăr, la nivel teoretic, argumentul era că o creștere a relațiilor comerciale duce la mai multă pace. Că dacă faci țările interdependente din punct de vedere economic, scad riscurile de violență sau de folosit puterea pentru a rezolva conflicte. Datele ne arată că, parțial, această logică se susține, dar mai degrabă pentru țări democrate. Țările democrate sunt, în medie, mai atente la acorduri comerciale, încearcă, în mod clar, să rezolve diferende prin mijloace pașnice, apelează mai mult la organizații internaționale pentru a-și diminua sau aplana conflictele.

De cealaltă parte, vedem că statele autocrate – mai ales statele autocrate care au o oarecare putere economică sau militară – au capacitatea de a rezista acestor presiuni sau de a accepta costul de a nu-și mai respecta anumite angajamente din cadrul unor relații economice cu alte țări.

Din punctul meu de vedere, ce vedem, de fapt, e că atunci când cresc relațiile comerciale dintre state democrate și state autocrate, democrațiile devin mai pașnice și mai puțin vulnerabile în fața riscului de șantaj în plan internațional, în vreme ce autocrațiile și liderii autocrați pot transfera din costurile sancțiunilor către populație. Astfel că mecanismele prin care tindem să legăm comerțul și pacea nu sunt aceleași pentru democrații față de regimuri autoritare.

În democrații, ideea e că dacă populația suferă în plan economic, se va întoarce împotriva liderilor politici și-i va schimba la vot. Liderii autocrați nu suferă din acest punct de vedere. Așa că avem de-a face cu o asimetrie a interdependenței, în care regimurile democrate sunt mai interdependente și, dintr-o privință, mai slabe decât cele autocrate.

Din cauza acestor asimetrii, autocrații pot folosi șantajul economic pentru a sparge alianțe de țări democrate. Am văzut asta, de exemplu, în cazurile Franței și Germaniei, după invazia rusă în Ucraina. O explicație pe care o aud frecvent în Germania și pe care o consider ciudată e că zic că, pentru că Germania e motorul economic al Europei, au această responsabilitate de a lua în continuare gaz din Rusia. Mi se pare așa o prostie să pretinzi că ei, de fapt, îi ajută pe ceilalți, nu se gândesc strict la creșterea lor economică.

Trebuie să ne regândim securitatea economică și relațiile economice. Mare parte din datele și cercetările pe care le avem despre legătura dintre comerț și pace spun că ea există, în cazul democrațiilor, dar nu se aplică la regimuri autoritare. Trebuie să ne formăm o imagine mai sumbră despre relațiile comerciale, ceea ce va presupune, în unele cazuri, să ne rupem de regimuri autoritare, să nu mai fim atât de dependenți în primul rând de Rusia și China. Văd mai multă deschidere pentru asta în SUA și Canada, dar cred că în Europa e o discuție mai complicată.

Panorama: Uniunea Europeană însăși a fost fondată pe ideea că relațiile economice vor asigura pacea pe continent și în lume.

Jean-Cristophe Boucher: Așa este. Dar pe măsură ce UE s-a dezvoltat tot mai mult, am văzut că asta a devenit tot mai puțin valabil. Există în Europa și democrații autocrate, care pot să respingă tot mai mult parcursul democratic. Mă gândesc la Polonia și Ungaria, ai căror lideri populiști împing costul politicilor lor către populație. Iar partenerii lor europeni, ca Germania, Olanda sau Spania, caută variante în care să tolereze aceste regimuri fără costuri economice. Ceea ce nu cred că poți să faci, cel puțin nu atunci când valorile lor se bat cap în cap. Aici, depinde cum vezi lucrurile, dacă crezi că relațiile economice întăresc valorile democratice sau că, invers, valorile democrate te fac un partener economic mai bun.

La începuturile UE, europenii au avut dreptate. Dar pe măsură ce UE s-a extins, au uitat că democrația e fundamentală (pentru ecuația interdependență economică=pace, n.r.).


Citește și:
Economia Rusiei (încă) nu e moartă, se transformă. De ce nu ard sancțiunile Vestului așa de tare cum se spera
Noii nealiniați. Mizele marilor actori care nu susțin Occidentul în fața Rusiei
Importurile care dau dependențe toxice Europei, dincolo de petrol și gaze din Rusia

Iluzia că lumea va cere democrație: economii liberalizate, dar regimuri autocrate

Panorama: Când vorbiți despre asimetria dintre relațiile economice internaționale între democrații și autocrații, e clar că asta nu e ceva nou. Știam asta. Datele existau. Așa că a fost o alegere pe care am făcut-o. Sau am fost naivi și am crezut că aducem democrația în Rusia cu McDonald’s?

Jean-Cristophe Boucher: Da. La fel și cu China. Dacă citești literatura de specialitate din anii ’50-’60 și ce s-a scris în anii ‘90, a existat această idee arogantă că democrația va fi acceptată, că e evoluția firească a guvernării politice, că, până la urmă, toate țările își vor dori să fie democrații. Ordinea liberală internațională presupune că toți oamenii vor, în esență, libertate și egalitate la baza felului în care e organizat statul lor.

A fost o exuberanță în felul ăsta în anii ’90, când ziceam că (democrația, n.r.) o să meargă peste tot. Erau lucrări despre pace și McDonald’s, cu ideea că dacă ai McDonald’s nu va fi război. A fost o viziune optimistă asupra relațiilor internaționale, care susținea că democrația și valorile democrate vor cuceri întreaga lume.

Nu cred că mai e valabil, din două motive. Regimurile autocrate au putut să opună rezistență. Gândiți-vă la cât de mare a fost push-ul pentru valori democrate în țări din Orientul Mijlociu, invadate de SUA, cu scopul de a instala regimuri democrate. Și totuși, nu au revenit la democrație. Gândiți-vă la Siria, Irak, Afganistan. Nu au devenit nicio clipă democrații.

Pe urmă, vedem cazurile Rusiei și al Chinei. Aceste țări și-au liberalizat mare parte din economie fără a-și liberaliza sistemul politic. Au decuplat practic cele două planuri. Și mai e ceva: peste tot în lume, în țări democrate, vedem un fel de rezistență în fața valorilor democrate pentru mai multă egalitate, o ascensiune a populismului.

„Va fi foarte dificil să ne rupem de China”. Alegerea cu care se va confrunta lumea occidentală

Panorama: Nu credeți că a fost și o decizie politică, să nu ai de-a face, ca lider sau guvern, cu costurile economice pe care le-ar fi presupus, cu ani în urmă, reducerea dependenței de regimuri autoritare? Încerc să-mi imaginez o Europă în care politicienii ar fi fost dispuși să facă acest pas, cu tot ce presupunea asta pentru bugetele naționale, toate implicațiile economice ale decuplării de gazul rusesc, de pildă. Acesta e un exemplu. Acum, următoarea țintă e China. O asemenea reducere a dependențelor, după cum am văzut în ultimul an, e scumpă. Și presupune și o reașezare a lanțurilor noastre de aprovizionare și a multor elemente definitorii pentru economiile noastre. Iar aceste costuri vor fi văzute de alegători.

Jean-Cristophe Boucher: Așa este, va fi foarte dificil. Sau putem accepta că aceste regimuri autocrate vor începe să-și impună voința agresiv în sistemul internațional și că ordinea globală va trebui să se schimbe drastic. Acestea sunt variantele de compromis pe care le avem în față: acceptăm că facem afaceri, că avem relații comerciale intense cu Arabia Saudită, Rusia, China și așa mai departe și, de aici, acceptăm și că aceste țări vor transforma și schimba lumea pe care o știm noi și că nu vom mai vedea regimurile democrate stabilind normele internaționale.

De cealaltă parte, țări precum SUA sau Canada spun că vrem să păstrăm ordinea globală bazată pe norme de drept (rule-based order), să ne asigurăm că regulile sunt respectate în plan internațional. Dar dacă rămânem legați de regimuri autocrate, ordinea aceasta bazată pe reguli se transformă într-una bazată pe putere, în care țările puternice pot face ce vor, iar noi va trebui să acceptăm asta. Vom păstra creșterea economică, dar vom pierde actuala ordine globală, bazată pe reguli.

Sau păstrăm actuala ordine globală bazată pe norme de drept, dar vom crea zone de mini-lateralism. Adică în loc să ne gândim la unilateralism sau multilateralism internațional, vom avea mini-lateralism, în care avem un sistem bazat pe norme de drept și relații între state democrate, state cu valori similare, excluzând celelalte state, precum China, Rusia, poate și India, la un moment dat. Practic, asta înseamnă să împingi la periferie aceste regimuri autocrate și să spui că noi ne creăm această lume imaginară, în care e un al doilea sau al treilea Război Rece.

Cred că e adevărat că asta presupune un compromis asumat: fie accepți costurile economice în plan intern pentru a păstra ordinea globală și a te rupe de aceste țări, ceea ce înseamnă că nu vei mai fi la fel de bogat. Va fi foarte greu să ne izolăm de China, cum se încearcă acum.

Nu știu dacă e la fel în Europa, dar cel puțin în Statele Unite și în Canada, văd o încercare de a face puzzle din diverse relații comerciale. Logica e că nu poți să rupi relațiile comerciale cu China, dar poți să securizezi anumite părți din industriile noastre, cum ar fi cea de pământuri rare, tehnologie înaltă și alte elemente care ar trebui excluse din relațiile cu China. Poți avea o relație economică pe două niveluri, unul foarte apropiat, între democrații, altul care e deschis, dar cu mize mici. Adică, în cazul Chinei, cumpăr de acolo tricourile și jucăriile, dar nu și electronicele, computerele sau metalele rare.


Citește și:
Sperietoarea chineză Huawei. Care sunt mizele
Complicatul preț al Legii 5G în România
Cum se strecoară China pe ușa din dos a Europei și ce face România

Globalizare 3.0: „Viitorul va vedea o lume mai mică”

Panorama: Se vorbește despre o deglobalizare, în contextul acestor relații comerciale pe două niveluri sau al mini-lateralismului pe care l-ați descris adineauri. Ce părere aveți despre asta și care a fost rolul războiului în Ucraina, a accelerat sau a creat această globalizare 3.0?

Jean-Cristophe Boucher: Nu știm cum va arăta viitorul, dar un trend pe care îl putem vedea acum e această dorință de a fi mai puțin dependenți de relațiile comerciale cu regimuri autoritare, măcar în anumite sectoare sau tipuri de importuri. Asta presupune să avem relații foarte strânse cu anumite țări și limitate cu altele. Nu foarte diferit de cum se întâmpla în timpul Războiului Rece.

Deci cred că viitorul va vedea o lume mai mică. Nu va fi deglobalizare, va fi occidentalizare sau trecerea de la o lume globală la una regională. O lume cu un bloc democrat. În care regimurile democrate vor avea relații tot mai strânse între ele, vor elimina tarife și restricții vamale. Iar regimurile autocrate vor fi în afara acestui bloc. Nu cred că s-a definit deja acest proces, cred că vom vedea și rezistență. Nu cred că Germania vrea așa ceva.

Când merg în Europa și vorbesc cu italieni despre investiții chineze în Italia nici nu vor să audă de asta (de rupere de China, n.r.), îmi spun că vor banii chinezilor. Dar nu se gândesc că, dacă vine un conflict în jurul Taiwanului, vom fi în exact aceeași poziție în care suntem acum cu Rusia. Rusia e exemplul care ne arată de ce greșim și cred că aplicăm lecția și în cazul Chinei. Dacă s-a întâmplat cu Rusia, se va întâmpla iar și cu China și trebuie să acționăm.

În Canada, avem o dezbatere despre conceptul de friendshoring (să ai relații comerciale cu aliați, n.r.). Avem nevoie de mai mulți prieteni, dar avem nevoie de prieteni mai buni. Una dintre dezbaterile de politică externă din acest moment, în Canada, e să nu mai jucăm un joc internațional, ci să ne reperăm aliații pe care ne putem baza, precum UK, Japonia, Australia, SUA, poate și Germania, poate și Franța. Canada nu are aproape niciun fel de relație economică cu Rusia.

Iz de protecționism care suflă de peste Ocean

Panorama: Aș vrea să mai vorbim despre un ultim trend, cel al protecționismului economic și rolul pe care îl are în această reașezare a ordinii globale. Există o dezbatere aprinsă în Europa pe această temă, mai ales după pachetul de măsuri din SUA, Inflation Reduction Act, care are tot felul de măsuri protecționiste pentru a favoriza produsele făcute în SUA, pentru a sprijini industriile lor în defavoarea celor europene. Și dezbaterea e cum să răspundă Europa, dacă intrăm într-o întrecere a protecționismului.

Jean-Cristophe Boucher: Mult timp, în SUA și în Canada, nu a existat o politică industrială. Totul era despre comerț. Cred că acum se schimbă lucrurile. Și da, e un iz de protecționism. Trebuie să creăm o industrie de bază, în SUA, în Canada, care să se poată susține singură într-o mai mare măsură, pentru a fi mai puțin dependentă de regimuri autocrate.

Canada vrea acum să deschidă mine de metale rare în nordul țării. Avem litiu, de exemplu. Aceste mine sunt foarte scumpe, dar argumentul e că trebuie să evităm amestecul din afară. Ca atare, companiile străine nu pot cumpăra aceste mine. Și al doilea argument e că nu vom vinde aceste metale decât aliaților noștri. Va fi, deci, o revenire la politicile industriale pentru a încerca să ne creștem propriile economii. Canadienii fac deja asta, americanii o fac, unii europeni o fac.

Când vine vorba de comerț, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât văd șanse tot mai mici de creștere economică la orizont. Vom vedea, în schimb, stagnare economică, deoarece capacitatea noastră de a extrage valoare adăugată din alte țări va fi limitată, pentru că ne vom produce computerele în SUA, iar asta înseamnă că vor costa 4.000 de dolari sau că iPhone-urile noastre vor fi și mai scumpe decât sunt acum. Acolo ne îndreptăm.

Și cred că proprietatea intelectuală va fi următoarea monedă de schimb. Capacitatea de a dezvolta proprietate intelectuală va fi viitorul. Când vezi că americanii au interzis Huawei, acolo e o problemă de proprietate intelectuală. Vrem să ne asigurăm că Huawei nu cumpără proprietate intelectuală în țările din Occident și nu mai putem controla ce facem. Aici vorbim despre AI, colectare de date, tot felul de lucruri.

Cei care așteaptă să revenim la „normal”

Panorama: Din ce descrieți, reiese că putem privi acest an de război și anii de pandemie drept o mostră pentru ce consecințe am putea vedea în această retrasare a tuturor lanțurilor valorice globale și a lumii pe care ar crea-o această nouă ordine globală. Am văzut cum arată schimbarea lanțurilor de aprovizionare, creșterea prețurilor, ca urmare a acestor schimbări, stocuri insuficiente până stabilești altă sursă de aprovizionare.

Jean-Cristophe Boucher: Cred că va dura 10 ani. Cred că unele țări din Europa încă speră să revină la status-quo. Speră că e o anomalie și că dacă rezistă acum, va fi mai bine după. Germania cred că e una dintre aceste țări. Canada și SUA nu par să creadă că vom mai reveni la cum erau lucrurile. Așa că se asigură că-și securizează lanțurile, că au capacitatea de producere a tehnologiilor, creează un cadru mai ferm pentru a proteja proprietatea intelectuală, pentru a combate furturile, mai ales dinspre regimuri autoritare. Cred că lanțurile de aprovizionare mai scurte și friendshoring-ul sunt viitorul.

Unele țări speră că vom reveni la cum stăteau lucrurile, altele zic că e o nouă realitate și că trebuie să trecem prin procesul dureros de a ne reduce dependențele de regimuri autocrate, iar asta va presupune 10-15 ani fără creștere economică. Dar problema e că capacitatea noastră de a gestiona probleme globale va fi și mai dificilă, din cauza încălzirii globale, de pildă, al cărei cost economic urmează să vină.

Dacă vreau să fiu optimist, trebuie să sper că regimul rus se va prăbuși și că, în urma acestui proces, Rusia va fi un pericol mai mic pentru vecinii săi. Trebuie să sper că China va vedea că confruntarea nu e o opțiune bună și că își va schimba felul în care interacționează cu Vestul. Eu nu văd prea mulți, în Canada și SUA, care să spere la altceva decât să construim o lume mai rezistentă, nu neapărat mai bună.


Despre Jean-Cristophe Boucher

Este profesor universitar canadian de politică externă și relații internaționale. Predă la Facultatea de Politici Publice și în Departamentul de Științe Politice, din cadrul Universității din Calgary, Canada. E specializat în analiza conflictelor, fiind și autorul unei cărți care analizează misiunea canadiană în Afganistan. Mai multe, aici.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu peste 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondentă la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    7
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x