Guvernul Ciolacu și salariul minim european | Putem trăi mai bine doar din „pixul” politicienilor aflați la putere?
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Guvernul a majorat, de la 1 iulie, salariul minim la 3.700 de lei, dar a stabilit și că valoarea acestuia nu mai poate fi, de la 1 ianuarie 2025, mai mică de 50% din valoarea salariului mediu pe economie. De această măsură vor beneficia peste 1,8 milioane de români.
- Decizia a fost luată în acord cu o directivă europeană din 2022, referitoare la introducerea unui „salariu minim adecvat” în toate țările membre UE.
- Din formula de calcul stabilită de Guvern câștigă salariații cu veniturile cele mai mici, dar câștigă și statul: 40% din brut e încasat sub formă de taxe și impozite.
- Salariul minim a crescut, în ultimii ani, cu aproape 300%. Pe viitor, nu prea mai e spațiu de manevră în această direcție și orice nouă majorare pune presiune pe firmele mici, care-și plătesc angajații cu „minimul pe economie”.
- Pe lângă formula de calcul, directiva europeană mai insista și asupra negocierilor colective. Niciunul din cele două guverne pe care le-am avut de la adoptarea directivei nu a clarificat cum se va asigura acest dialog social la nivelul întregii economii.
În 2022, a fost adoptată directiva europeană referitoare la introducerea unui „salariu minim adecvat” (fair minimum wage) la nivelul tuturor statelor membre. Doi ani mai târziu, Guvernul de la București s-a decis și asupra formulei de calcul.
Prin introducerea unui salariu minim european, Parlamentul European și Consiliul au căutat să se asigure că toți europenii, indiferent de statul membru în care trăiesc, beneficiază de venituri care să le asigure un trai decent.
Nu au impus o anumită sumă, ci au venit cu câteva propuneri, pe post de ghidaj pentru guvernele naționale.
Fiecare stat care are stipulat prin lege un salariu minim a fost lăsat să aleagă varianta cea mai potrivită.
Țările aveau trei variante:
- să calculeze o formulă plecând de la valoarea coșului minim de consum;
- să stabilească valoarea salariului minim la cel puțin 60% din salariul median;
- să garanteze că acesta va fi cel puțin jumătate din salariul mediu brut pe economie.
Guvernul de la București a ales a treia variantă și a stabilit că valoarea salariului minim brut pe economie nu poate să fie mai mică de 50% din valoarea salariului mediu brut la nivel național. În forma adoptată de Guvern se vorbește de un nivel orientativ cuprins între 50% și 52%.
Sursa: Ministerul Muncii
Proiectul de lege a fost votat în Executiv pe 21 iunie 2024 și trimis la Parlament pentru aprobare în regim de urgență.
Salariul minim pe economie va crește din nou, în acord cu amendamentele Legislativului (dacă ele vor exista), de la 1 ianuarie 2025.
În tot acest context, e firesc să ne întrebăm: cât de benefică e soluția găsită de Guvern? Și, mai ales, dincolo de lozinci electorale, cine câștigă și cine pierde, de fapt, de pe urma unei astfel de măsuri?
De la ce pornim
Nevoia asigurării unui trai decent pentru toți cetățenii statelor-membre și de a elimina inechitățile financiare, pe cât posibil, e de multă vreme politică asumată de instituțiile europene.
Realitatea e că, în acest moment, România se află aproape în coada clasamentului atunci când vine vorba de veniturile pe care le încasează cei încadrați la „minimul pe economie”. Cu alte cuvinte, chiar dacă, în medie, am recuperat nesperat de mult din decalajul de dezvoltare față de Europa „bogată”, românii cu cele mai mici venituri sunt printre cei mai prost plătiți din UE.
Odată cu majorarea salariului minim la 3.700 de lei, de la 1 iulie 2024, România depășește Ungaria și Letonia, pentru că noua valoare e echivalentul a peste 744 de euro.
De creșterea salariului minim beneficiază peste 1,8 milioane de români (cei mai mulți din economia privată).
„Avem undeva peste 30% din forța de muncă angajată pe salariul minim. E o cifră nenaturală și arată multă evaziune fiscală în domeniul ăsta. Evaziune care e determinată de impozitarea extrem de mare a muncii în România”, explică, pentru Panorama, analistul financiar Adrian Codirlașu, vicepreședinte CFA România.
Potrivit expertului, există, într-adevăr, români care sunt plătiți doar cu salariul minim, dar există și mulți angajați care mai primesc bani în plus, fie pentru că sunt plătiți la negru, fie pentru că au venituri din alte forme de colaborare.
„Pe salariul minim, avem două componente: cei care îl au doar pe hârtie și primesc diferența în plic și, odată cu creșterea salariului minim, automat o parte din acești bani intră în economia fiscalizată. Și mai sunt cei care chiar lucrează pe salariu minim pe economie. ei au fost și cel mai puternic afectați de inflație și chiar aveau nevoie de o majorare. Dar salariul minim, în general, în orice țară, asigură un nivel minim de trai. Deci ideal ar fi să nu lucrăm pe salariul minim, să încercăm să ne educăm”, adaugă Adrian Codirlașu.
Guvernul a decis și să crească suma netaxabilă din salariul minim, care e în prezent 200 de lei.
Sursa: Guvern
Doar că, odată cu creșterea salariului minim la 3.700 de lei, valoarea se apropie mult de plafonul de 4.000 de lei, peste care nu mai e valabilă această scutire. Unii angajați ar fi putut depăși 4.000 de lei cu diverse sporuri, tichete sau plata orelor suplimentare. Drept urmare, nu ar mai fi beneficiat de această facilitate.
E motivul pentru care Guvernul s-a corectat și a eliminat tichetele de masă și indemnizația de hrană din calculul brutului.
Pentru a ajunge la o formulă de calcul predictibilă și garantată de lege, Guvernul nu a fost constrâns doar de directiva europeană, ci și de PNRR.
„Salariul minim brut pe țară garantat în plată se va stabili în baza unui mecanism obiectiv bazat pe o formulă clară, în consultare cu partenerii sociali”, arată Ministerul Muncii.
Statul dă cu o mână și ia cu cealaltă
Oficialul puncta că, în ultimii 10 ani, salariul minim net a crescut cu 293%.
Ce nu a spus, însă, șeful Guvernului e că toate aceste creșteri sunt și taxate. Cu alte cuvinte, din toată această ecuație câștigă și statul.
„Pe partea de buget – în administrația publică nu sunt oameni angajați pe salariu minim pe economie, doar câteva cazuri extreme. Prin urmare, cine e afectat? Economia privată. Pentru Guvern, înseamnă venituri mai mari la buget, implementând această măsură: 40% din creșterea de salariu minim îi va veni înapoi Guvernului, prin taxe și impozite. Va fi o cheltuială suplimentară pentru sectorul privat”, susține vicepreședintele CFA.
Paradoxal, chiar și statul intră într-o spirală, tocmai pentru că orice majorare a salariului minim pune presiune și pe lefurile acordate unor bugetari, cele care sunt calculate în funcție de nivelul minim de salarizare.
Pe viitor, orice creștere a salariului mediu brut din România, determinată de creșterea productivității în anumite sectoare (care să ducă la salarii mai mari în acele domenii), va trage automat în sus și salariul minim. E valabil, evident, și invers: creșterea salariului minim ridică media.
În practică, e o măsură care nu elimină, de fapt, decalajele existente. „Prin inflație, prin acordarea coeficientului de inflație, nu face decât să conserve o stare de fapt: nu te mai lasă să pierzi din nivelul de trai, dar nici nu-ți îmbunătățește nivelul de trai”, atrage atenția liderul sindicatului Cartel Alfa, Bogdan Hossu.
Sindicalistul spune, pentru Panorama, că formula găsită e un punct de plecare, dar crede că era nevoie de mai mult. În opinia sa, Guvernul ar fi trebuit să pluseze și să ia în calcul și raportarea la coșul minim de consum pentru un trai decent, așa cum reiese el din statisticile INS.
Sursa: Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung România
„Ecartul dintre dintre salariul minim net și coșul minim pentru trai decent este de peste 50% din valoarea salariului minim net. Este evident că într-un singur pas nu se poate ajunge la valoarea respectivă, dar trebuie să reprezinte o țintă politică, tocmai pentru echilibrare și, indirect, pentru combaterea unor consecințe nefaste pe piața muncii, cum este plecarea masivă a cetățenilor români. Ei consideră că, în România, mecanismele de stabilire a retribuirii pentru munca depusă nu sunt corecte”, adaugă Bogdan Hossu.
În 2023, aproape 95 de milioane de cetățeni europeni erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, adică mai bine de 2 din 10 europeni. România e pe primul loc în acest clasament negativ.
Ce a scăpat Guvernul din vedere
Trăgând linie, era de așteptat ca Guvernul să defileze cu o asemenea măsură, care nu avea cum să lipsească într-un an electoral atât de important. A avut doi ani la dispoziție să transpună această directivă europeană, dar, cum era de așteptat, o face în ultimele luni ale termenului legal și prinde, coincidență sau nu, tocmai perioada campaniilor pentru alegeri.
Mai mult, și cu, și fără această directivă, nivelul salariului minim din România, decis în urma mai multor majorări în ultimii ani, se încadra deja în parametrii recomandați de Bruxelles. Transpunerea directivei în termenii propuși oglindește oricum realitatea din România.
Doar că graba de a da bine în an electoral și de a umbla, din nou, la unul dintre principalele butoane emoționale ale cetățenilor (salariul) poate avea și efecte nedorite într-o economie sănătoasă.
Să le luăm pe rând.
Creșterea sumei din salariul minim care nu e taxată (300 de lei, în cazul de față) îi face pe mulți care se încadrează la această facilitate să-și dorească să rămână cu același salariu. De ce?
Dacă le-ar crește salariul, atunci ar pierde deductibilitatea și ar încasa, în valoare netă, mai puțin.
Liderul Cartel Alfa adaugă că această diferențiere arată că „decidenții politici n-au prea muncit la viața lor și nu înțeleg mecanismul unei politici de salarizare pentru personal”.
Orice majorare decisă doar „din pix” de Guvern trebuie să țină cont de realitățile economice și să nu lovească exact sectoarele cele mai vulnerabile. În producția internă, lucrurile se mai pot regla, chiar dacă aceste noi costuri sunt transferate la consumatori în final.
Problema apare la firmele care exportă, de fapt.
„Avem mulți producători de subansamble care concurează cu Vietnam, cu alte țări din Asia, cu Maroc, care au marje foarte mici și plătesc destul de aproape de salariu minim. Dacă el crește, îți împinge media salariilor în sus, se așteaptă și cei de mai sus la o creștere, și tot așa. Foarte multe state europene, când stabilesc salariul minim, se uită la industriile care exportă. De ce? Pentru că acele industrii sunt cele care pot ajusta cel mai puțin costurile. Prețul e cel pe care ți-l dă piața și atât”, explică Radu Burnete, director executiv al Confederației Patronale Concordia, care a realizat și câteva simulări privind implementarea acestei directive europene.
O altă propunere asupra căreia Guvernul nu a insistat și care, în ochii multora, era adevărata miză a transpunerii directivei în România, se referă la negocierile colective. Parlamentul European și Consiliul au cerut ca cel puțin 8 din 10 muncitori europeni din fiecare stat membru să fie acoperiți de o formă de negociere colectivă.
„UE nu spune ce tip de contract colectiv de muncă poate fi, dar acesta trebuie să existe la nivel de unitate, de grup de unități, de sector sau la nivel național ori interprofesional. În țările în care dialogul social e dezvoltat, repartiția veniturilor este mult mai echilibrată și, practic, salariul minim nu mai reprezintă o problemă deosebită”, insistă liderul Cartel Alfa.
Au fost ani de zile în care Guvernul, indiferent de criticile mediului privat, a jonglat cu creșteri de salarii și, cum-necum, pare că a găsit spațiul necesar să le opereze fără să distorsioneze masiv lucrurile în economia privată.
Doar că acest spațiu de manevră a devenit tot mai strâmt, aproape inexistent.
„Toată lumea se uită la clasamentul de sus al companiilor: cât plătesc multinaționalele, cât plătesc marile companii din București sau Cluj. Uităm că jumătate din companiile din România gâfâie, sunt la început, nu sunt competitive și sunt cele care au sute de mii de angajați, poate chiar milioane. În cazul lor, când salariul minim trece de anumite linii roșii, înseamnă probleme mari”, punctează Radu Burnete.
Directiva europeană recomandă statelor să actualizeze salariul minim cel puțin o dată la doi ani.
La noi, în ultimii ani, a fost grabă mare în această direcție și ar fi de așteptat ca, după alegeri, lucrurile să fie lăsate să se regleze de la sine. Interesul politicienilor pentru cetățeni scade, de obicei, după agitația electorală.
Dar tot atunci vin și marile note de plată și vom ști dacă există, cu adevărat, câștigători reali ai unor astfel de măsuri.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
