De ce e plin de „hate” și indignare pe Threads și cum ne schimbă viața rețelele sociale

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Threads, cea mai recentă platformă social media creată de Meta, compania lui Mark Zuckerberg, a devenit în iulie 2023, la doar cinci zile de la lansare, aplicația cu cea mai rapidă creștere din lume. 100 de milioane de utilizatori și-au creat cont de Threads, viteză care a depășit astfel recordul setat anterior de ChatGPT. În decembrie 2023, a fost lansat și în Europa, însă doar după ce compania a revizuit o serie de caracteristici, pentru a se conforma cu legea europeană Digital Markets Act.
Și în România, Threads s-a bucurat de succes. Pentru început, a arătat ca un loc întors în timp, unde putem să fim martorii felului cum arăta internetul la începuturi – mai sălbatic, neîmblânzit încă de filtre și moderare. Utilizatorii și-au abandonat și ei propriile filtre, astfel că pe noua platformă se vorbesc majoritar două „limbi”: hate-ul și indignarea.
- „Pe platformele sociale, suntem mai atenți la ceea ce ni se pare că amenință, într-un fel sau altul, existența sau bunăstarea grupurilor din care facem parte. Iar la acești stimuli reacționăm, bineînțeles, prin exprimarea unor emoții negative, precum indignarea, revolta sau chiar repulsia. Însă aceste emoții au și funcția de a le semnala celor care ne privesc ceea ce e important pentru noi. ”
- „Felul în care ne indignăm spune ce fel de valori are o societate. Pentru că indignarea este o reacție puternică la încălcarea regulilor, ea scoate la suprafață angajamentele noastre morale, care de multe ori rămân implicite, fără să reflectăm asupra lor. Cazurile de indignare colectivă morală arată în ce măsură o societate este conservatoare și în ce măsură este liberal-progresistă.”
- „O platformă socială apărută ca o reacție și o alternativă la X (fostul Twitter), Threads a devenit rapid un fel de Vest Sălbatic în care e tot mai greu să nu devii o țintă. O proastă înțelegere a libertății de exprimare, ce vine pe fondul unui ecosistem digital în care algoritmii urcă în newsfeed-uri conținutul care ultragiază și scandalizează, duce exact la ceea ce vedem pe Threads în România. Utilizatorii au dus hărțuirea atât de departe, încât invitația la suicid a devenit ceva de-a dreptul comun. Se pare că nici măcar copiii nu sunt cruțați.”
- „Suntem interesați să consumăm informații despre ce se întâmplă cu mediul înconjurător, dar de la un punct încolo ne și împovărează. În acest fel, apare ceea ce psihologii numesc outrage fatigue, adică o oboseală indusă de indignare. Atunci când suntem expuși la prea multe conținuturi care ne ultragiază, ne vom simți epuizați și apatici, adică intensitatea emoțiilor negative va scădea.”
- „Se pare că atunci când e vorba de încălcări flagrante ale drepturilor omului, așa cum a fost cazul Primăverii Arabe sau a războiului din Ucraina, este mai ușor ca oamenii să se coordoneze, în ciuda diferențelor lor ideologice, religioase, politice și așa mai departe. Dar atunci când conflictele apar pe fondul unei polarizări extreme, așa cum e cazul războiului din Fâșia Gaza, coordonarea și cooperarea devin mai dificile.”
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Ura e la putere, prin comentarii și glume acide, cu atacuri la persoană, iar indignarea ne ajută să ne dăm seama care ne sunt „semenii” lângă care ne coalizăm.
Hate-ul, schimburile de replici pline de ură, i-a prins deopotrivă pe anonimi, cât și pe unele persoane publice. Un exemplu care a intrat în atenția publică a fost un schimb de comentarii între un utilizator Threads și realizatorul tv Cătălin Măruță.
„Cătălin, acum șase ani eram în comă și era televizorul pornit pe emisiunea ta. M-am trezit din comă și l-am oprit. Încă un miracol făcut de tine”- a fost comentariul acid, primit de prezentatorul Pro TV.
„Off! Nu pot să cred că nu ți-au spus adevărul până astăzi! Știu cazul tău, nu erai în comă… pe fișa medicală scria negru pe alb: Retardare mintală, tulburări comportamentale și emoționale cu debut de obicei în copilărie și adolescență, tulburări mintale și de comportament datorate utilizării substanțelor psihoactive! Acum afli și tu și prietenii tăi adevărul despre tine!”, a fost răspunsul oferit de Măruță.
Acesta și-a șters ulterior comentariul, înlocuindu-l cu unul mult mai scurt și rezervat. Motivul? Pentru că oamenii au fost indignați.
Pe social media sau în produsele mass media, suntem atrași de conținutul care ne trezește emoții negative. E ceva ce ne-a ajutat mult din punct de vedere evolutiv, după cum am aflat de la cercetătorii Cristina Voinea și Emilian Mihailov, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, care au publicat în 2023, alături de Constantin Vică, un studiu despre indignarea morală (moral outrage) și cum anumite caracteristici ale rețelelor sociale ne conturează viețile morale.
Dacă pe Threads avem de-a face cu „o proastă înțelegere a libertății de exprimare”, după cum explică Voinea, în general experiența noastră online e dominată de conținut ce ne provoacă reacții puternice precum anxietatea, care ajunge ulterior să ne obosească. Cu alte cuvinte, căutăm scandalosul, pentru că ne arată cine ne seamănă, dar și obosim rapid să ne indignăm față de el.
Indignarea și „hate”-ul din online se pot transforma însă și în acțiuni pozitive – proteste care duc la reglarea unor anomalii politice sau sociale, la prăbușirea unor regimuri sau modificarea unor legi.
Am stat de vorbă cu cei doi cercetători, pentru a înțelege mai bine cum funcționează aceste comportamente online bazate pe ură și furie, care nu sunt prezente doar pe Threads și de pe urma cărora algoritmii rețelelor de socializare au învățat să obțină maximum de eficiență în acapararea utilizatorilor.
Panorama: De ce suntem atât de atrași de conținutul care ne trezește emoții mai degrabă negative, ca revolta sau repulsia?
Cristina Voinea: Ne orientăm atenția cu precădere către încălcarea unor norme sau valori morale, care ne definesc pe noi ori grupul din care facem parte. Acest lucru ne-a fost util din punct de vedere evolutiv, pentru că a înlesnit cooperarea. Mai precis, existența grupurilor mari de oameni care lucrează împreună pentru un scop comun a depins și încă depinde de aplicarea normelor sociale.
Însă la fel de importantă este și pedepsirea celor care încalcă acele reguli sau norme fundamentale pentru buna funcționare a grupului. Astfel, oamenii au dezvoltat o atenție sporită la transgresiuni ale unor reguli morale sau sociale, pur și simplu pentru că de pedepsirea acestora depindea supraviețuirea.
Spune-mi ce te indignează ca să-ți spun cine ești
Panorama: Ce spune despre noi și despre cum ne-am coagulat ca societate felul în care ne indignăm?
Emilian Mihailov: Felul în care ne indignăm spune ce fel de valori are o societate. Pentru că indignarea este o reacție puternică la încălcarea regulilor, ea scoate la suprafață angajamentele noastre morale, care de multe ori rămân implicite, fără să reflectăm asupra lor.
Dacă oamenii se ultragiază când două persoane de aceeași orientare sexuală formează un cuplu, atunci ei împărtășesc valori de cuplu ortodoxe. Dar dacă se ultragiază atunci când părinții sunt violenți cu propriii copii, atunci ei asumă valoarea progresistă conform căreia copii nu sunt proprietatea părinților. De asemenea, cazurile de indignare morală mai spun ceva despre traumele unei societăți. Nu întâmplător în online-ul românesc vedem atâtea proteste despre corupție și despre lipsa de respect a instituțiilor publice față de cetățeni.
Panorama: Spuneți în articol că viața online e dominată de o experiență „expresionistă”. Ce înseamnă asta?
Cristina Voinea: În articolul nostru, am arătat că putem înțelege și distinge mai bine între două moduri ale existenței noastre online, prin analogie cu impresionismul și expresionismul, două mișcări artistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Impresioniștii se jucau cu lumina pentru a expune scene vizuale senine și echilibrate, care invitau privitorul să se imerseze în peisajele construite pentru a-și găsi locul și pacea în ele.
Pe de altă parte, expresioniștii foloseau culori vii pentru a stârni emoțiile și pentru a provoca reacții intense și instantanee, cum ar fi anxietatea. Atunci când, de exemplu, ne uităm la filmulețe drăguțe cu pisici, clipuri care surprind frumusețea naturii sau când citim articole științifice pe platformele sociale, avem experiențe digitale „impresioniste”. Deși știm ce merge și ce nu merge online, se pare că experiența nu ajută prea mult.
De ce a ajuns hate-ul limba vorbită pe Threads
Panorama: Da, în cazul Threads, nu pare că ajută.
Cristina Voinea: O platformă socială apărută ca o reacție și o alternativă la X (fostul Twitter), Threads a devenit rapid un fel de Vest Sălbatic în care e tot mai greu să nu devii o țintă.
Așteptarea ca lucrurile să stea altfel decât pe celelalte platforme este nerealistă. Până la urmă, Threads funcționează pe același model de business centrat pe captarea atenției, ca și toate celelalte platforme sociale. Cred că putem spune că responsabilitatea pentru viața „expresionistă” pe care o ducem online este împărtășită între noi și platformele sociale.
Panorama: Poate fi experiența noastră online „alterată”, încât să conteze mai mult conținutul și mai puțin like-urile și share-urile?
Cristina Voinea: Din păcate, pe rețelele sociale domină experiențele „expresioniste”, pentru că postările care ne suscită emoțiile și care stârnesc răspunsurile imediate, impulsive și nereflectate vor ține oamenii mai mult online. Probabil că am putea trăi într-o lume digitală mai impresionistă, dacă am elimina orice fel de modalitate de a cuantifica succesul postărilor online, fie prin like-uri sau share-uri.
Panorama: Prevalența acestui „expresionism” duce la epuizare față de indignare. Cum se manifestă ea?
Cristina Voinea: Online, aparținem mai multor grupuri care se cristalizează în jurul unor norme sau valori morale: unii sunt patrioți, alții vegetarieni, alții de stânga și așa mai departe. Și, într-un fel, acesta este unul dintre cele mai mari beneficii ale platformelor sociale, ne permit să identificăm și să comunicăm cu oameni care ne sunt apropiați din punct de vedere valoric, dar pe care nu i-am întâlni, de altfel, în viața de zi cu zi. Dar această densitate mare a conexiunilor sociale presupune și faptul că vom întâlni mult mai des decât în mod normal transgresiuni ale normelor sau valorilor morale definitorii pentru grupurile din care facem parte, mai ales acolo unde există o identificare puternică cu valorile grupului.
Ne-am indignat pentru Arthur, dar apoi am uitat
Panorama: Poți da un exemplu în care putem repera oboseala provocată de indignare în istoria online-ului românesc?
Cristina Voinea: În online-ul românesc, povestea ursului Arthur este un caz paradigmatic al acestei „oboseli”. Povestea este următoarea: un prinț din Liechtenstein a venit în țara noastră pentru vânătoare de urși și a ajuns să împuște ceea ce se vehicula a fi unul dintre cei mai mari urși din țară, pe numele său Arthur. „Episodul Arthur” i-a stârnit pe ecologiști și iubitori de animale (și pe bună dreptate), dar și pe naționaliști care au văzut o nouă oportunitate de a-și populariza cauza. Unii români s-au coordonat pentru a da review-uri negative castelului prințului care l-a împușcat pe Arthur, în timp ce alții s-au mobilizat pentru semnarea unor petiții care cereau pedepsirea prințului.
În câteva zile, însă, valul indignării morale s-a stins, iar oamenii au început să uite de acest episod. Drept dovadă, în ciuda ultragierii colective la care am asistat, acum nimeni nu mai urmărește dacă chiar s-a întâmplat ceva cu prințul din Liechtenstein, după uciderea lui Arthur.
Efectiv nu avem suficient de multe resurse cognitive pentru a ține pasul cu toate lucrurile care ne indignează online.

Panorama: Indignarea morală poate fi văzută însă și ca un element care facilitează cooperarea. Se întâmplă asta doar în cazul în care ne indignăm în online sau și când o facem în offline?
Cristina Voinea: Într-adevăr, indignarea morală poate contribui la mobilizarea acțiunii colective. Cred că avem numeroase exemple, chiar și pe platformele sociale, de evenimente care au dus la indignare colectivă și, mai apoi, la coordonarea oamenilor, pentru a face ceva în privința evenimentului care a stârnit reacții.
Primăvara Arabă este un foarte bun exemplu. În 2010, un vânzător din Tunisia, Mohamed Bouazizi, și-a dat foc în semn de protest față de cum era tratat de autorități. Gestul său a dat naștere unei mișcări revoluționare pro-democratice, facilitată de platformele sociale, care s-a întins în mai multe state din Orientul Mijlociu și nordul Africii. Unele proteste au avut succes, așa cum e cazul Tunisiei, însă altele nu și-au atins scopul.
Un alt exemplu de indignare colectivă ce duce la coordonare este cazul ajutorului oferit refugiaților de război din Ucraina. Oameni din toate colțurile lumii au contribuit la eforturile de a sprijini și ajuta cetățenii ucraineni ce au trebuit să își părăsească țara, din cauza invaziei Rusiei.
Panorama: Când e mai greoaie cooperarea bazată pe indignare?
Pe internet, dorința colectivă e contagioasă
Panorama: Cât de reală este această cooperare care se formează când suntem indignați laolaltă în online?
Cristina Voinea: Depinde de la caz la caz. Uneori, indignarea morală online poate avea efecte directe la nivel social și politic, mai ales atunci când normele încălcate au de-a face cu abateri grave de la drepturile omului sau cu nedreptăți crase, așa cum a fost cazul Primăverii Arabe și a războiului din Ucraina.
În contrast cu alte tipuri de norme, cele referitoare la vătămare sau nedreptate sunt împărtășite universal, deci nu depind atât de mult de contextul local. Un exemplu bun este seria de proteste organizate prin platformele sociale împotriva adoptării faimoasei Ordonanțe 13. La aceste evenimente au participat cetățeni de pe întreg spectrul politic, oameni care în mod normal nu ar sta de vorbă unii cu alții și nici nu ar vrea să fie văzuți împreună. În acel context, apartenențele politice și ideologice au trecut în plan secund; cu adevărat importantă pare să fi fost reacția împotriva unui proiect de lege care ne-ar fi afectat pe toți, în mod egal și de care ar fi beneficiat, de fapt, foarte puțini.
Ceea ce a făcut indignarea online a fost să transmită percepția socială că protestul civic este o acțiune dezirabilă, susținută de un număr mare de oameni. Dorința colectivă exprimată online este contagioasă din punct de vedere social.

Panorama: În cele din urmă, de ce ne indignăm totuși, ce simțim ca recompensă atunci când ne manifestăm indignarea pe internet?
Cooperarea umană, chiar și în grupuri mari de străini, depinde de aplicarea normelor sociale și această aplicare depinde de cât de mult indivizii neimplicați sunt dispuși să protesteze. Astfel, recompensele vizează satisfacția pe care o simțim atunci când un răufăcător este pedepsit. În Iliada lui Homer, Ahile spune exaltat că răzbunarea are un gust mai dulce ca mierea. Sigur, pe internet nu suntem pe câmpul de luptă, dar se păstrează gustul dulce al pedepsirii.
Cercetătoare la Uehiro Centre for Practical Ethics, Universitatea din Oxford și la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Cristina Voinea și-a obținut doctoratul în 2019, la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, cu o teză despre raporturile dintre puterea privată și cea statală în guvernanța internetului. Printre interesele de cercetare se numără maniera în care noile tehnologii influențează viețile morale ale utilizatorilor.
Emilian Mihailov este conferențiar universitar la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti. Interesele sale de cercetare vizează etica aplicată, filosofia morală, psihologia morală, bioetica şi neuroetica. Este și Directorul Centrului de cercetare în etică aplicată, unde se ocupă și de dezvoltarea de parteneriate şi proiecte cu universităţi şi centre de cercetare ca Oxford Uehiro Centre for Practical Ethics şi Institute of Biomedical Ethics din Basel.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.

Dana Mischie
Și-a început drumul în presă în facultate, scriind recenzii de filme și cărți pentru un blog cultural. Apoi, la master, s-a angajat la ziarul Adevărul, unde a fost pe rând redactor, reporter și apoi editor. Aici, a realizat interviuri, analize și reportaje despre personalități culturale, fenomene sociale, subiecte medicale și despre digitalizare.