Iluzia negocierilor de pace. De ce războiul Rusiei în Ucraina nu are un sfârșit clar

În timp ce războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă, ideea de negocieri de pace oferă puțină claritate în mijlocul declarațiilor schimbătoare și a pozițiilor strategice atât de la Kiev, cât și de la Moscova.

Timp de mai multe luni, chiar dacă trupele ruse au avansat în regiunea Donețk din Ucraina și forțele ucrainene au făcut o incursiune neașteptată în regiunea rusă Kursk, discuțiile au continuat cu privire la ce ar trebui să presupună negocierile ruso-ucrainene.

De ce negocierile rămân evazive în războiul ruso-ucrainean

Liderii națiunilor beligerante discută despre negocieri, deși declarațiile lor sunt adesea contradictorii.

De exemplu, Volodimir Zelenski menționează uneori posibilitatea de a invita reprezentanți ruși la un al doilea summit pentru pace, în timp ce alteori – în special după bombardarea intensă a Ucrainei – afirmă că negocierile cu Putin sunt imposibile.

Vladimir Putin, la rândul său, afirmă fie că o condiție pentru discuții este retragerea forțelor ucrainene din părțile neocupate din Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie, fie că negocierile ar trebui să se bazeze pe acordurile care ar fi fost inițiate la Istanbul, în 2022.

Cu toate acestea, există o explicație pentru aceste contradicții. Nici la Kiev, nici la Moscova nu este recunoscută cu adevărat realitatea negocierilor, însă ambele părți recunosc că aliații lor sunt serioși în privința acestor discuții.

Nu este o coincidență faptul că Occidentul afirmă în mod repetat că „orice război se termină la masa negocierilor”, în timp ce China și Brazilia continuă să propună noi „planuri de pace”.

Prin urmare, ambele părți urmăresc să proiecteze o poziție pașnică, prezentând în același timp o reticență în a negocia cu adversarii lor. Atunci când Zelenski inițiază un summit de pace – unde, la prima vedere, nu se întâmplă mare lucru în afară de strângeri de mână și oportunități foto – el își semnalează dorința de a se angaja în discuții cu un public internațional larg.

În mod similar, atunci când Putin menționează „negocieri” la Forumul Economic de Est, numind chiar țări din „Sudul global” ca potențiali mediatori, el își semnalează aprecierea pentru eforturile acestora de a propune partenerilor săi „planuri de pace”.

Între timp, războiul continuă și nu a apărut nicio platformă de negociere credibilă. De fapt, continuarea conflictului pare mai logică decât refrenul politic constant, conform căruia „orice război se termină la masa negocierilor”.

La urma urmei, nu toate războaiele se încheie prin negocieri. Unele se încheie prin capitularea și distrugerea inamicului – un scenariu care îl interesează pe Putin. Alte războaie nu se încheie prin negocieri, ci prin epuizarea resurselor ambelor părți. Unele războaie nu se termină niciodată cu adevărat, devenind o condiție permanentă pentru națiunile implicate.

Strategia Rusiei pentru dominația regională

Ideea de a pune capăt războiului ruso-ucrainean ar fi mai plauzibilă, dacă ar fi vorba de un conflict teritorial simplu – dacă Rusia ar fi interesată doar de Crimeea sau Donbas. Totuși, pentru Rusia, Crimeea și Donbas sunt doar puncte de sprijin pentru a atrage întreaga Ucraină în sfera sa de influență.

Ucraina este cheia recâștigării rolului geopolitic pe care Putin crede că Rusia îl deținea înainte de ceea ce el numește „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX” – prăbușirea Uniunii Sovietice.

Atât timp cât are mijloacele necesare, Putin va continua să lupte pentru a restabili acest rol, ceea ce probabil implică dispariția Ucrainei și a altor foste republici sovietice.

Prin urmare, nu este clar ce ar putea ceda Ucraina, pentru a obține pacea cu Moscova. Fostul președinte rus și actualul vicepreședinte al Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, a formulat această condiție: Ucraina trebuie să se alăture Rusiei, pentru a pune capăt războiului.

Aceasta nu este o glumă sau o încercare de a crește miza în viitoarele negocieri – este un obiectiv real.

Epuizarea resurselor și rolul Occidentului

Cei care analizează traiectoria viitoare a conflictului trebuie să înțeleagă un adevăr simplu: Rusia va continua să poarte războaie atât timp cât va dispune de resursele economice și militare necesare, fiind dispusă să plătească orice preț pentru a-și restabili „rolul geopolitic”, așa cum și-l imaginează Putin și mulți ruși.

În consecință, obiectivul principal pentru încheierea războiului nu este găsirea unei formule pentru negocieri inexistente, ci mai degrabă epuizarea resurselor Rusiei, asigurând în același timp supraviețuirea Ucrainei, deoarece Rusia face tot posibilul pentru a-și slăbi vecinul.

Dacă forțele ruse își pierd capacitatea de a avansa mai mult pe teritoriul ucrainean și dacă bombardamentele rusești nu reușesc să transforme Ucraina într-o „infrastructură deșertică”, în timp ce situația economică a Rusiei se înrăutățește, ar putea exista o șansă reală pentru o încetare a focului pe liniile actuale de separare.

După o astfel de încetare a focului, următorii pași vor depinde nu de Ucraina, ci de Occident.

În cazul în care Occidentul decide să admită Ucraina în NATO și să îi ofere garanții de securitate concrete, nu doar declarații, este puțin probabil ca războiul să se reia. În acel moment, va fi necesară o soluție politică pentru a restabili integritatea teritorială a Ucrainei și a asigura respectarea dreptului internațional.

Dacă nu se oferă astfel de garanții, conflictul dintre Rusia și Ucraina s-ar putea reaprinde odată ce Rusia își va recăpăta puterea și dacă un regim autoritar cekist (bazat pe dominația serviciilor secrete – n.r.) rămâne la putere.

Un astfel de război reînnoit ar fi probabil chiar mai distructiv și mai periculos pentru stabilitatea europeană decât conflictul actual.

O variantă în limba engleză a acestui articol a fost publicată inițial de platforma de analize Visegrad/Insight, din Polonia.