Se ajustează busola de la Vatican? Cât de important e că noul Papă vorbește pe limba lui Donald Trump

Ce putem înțelege din primul mesaj al Papei către americani

Așa cum era de așteptat, înainte să transmită vreun mesaj către Casa Albă, Papa Leon al XIV-lea s-a adresat poporului american în cel mai actual mod cu putință – printr-un mesaj video difuzat în templul baseball-ului din orașul natal, Chicago. 

Acolo, în fața a 30.000 de credincioși adunați în tribunele unde însuși cardinalul Prevost obișnuia să vină la meciurile echipei preferate, White Sox, Suveranul Pontif a apărut pe un ecran uriaș și i-a îmdemnt pe americani să descopere în ei lumina speranței și să devină la rândul lor, prin credință, un far călăuzitor pentru propovăduirea păcii și solidarității în restul lumii. 

Cu alte cuvinte, când șeful statului pledează pentru izolaționism, poporul să-și arate deschiderea și toleranța.

Dar câtă influență mai are Vaticanul într-o lume copleșită de conflicte, crize și inegalități? Ce putere mai are într-o lume în care ideologiile extremiste au găsit teren fertil în nemulțumirea și frustrarea atâtor milioane de oameni, care sunt gata să-și asume riscul unei schimbări radicale, doar pentru a scăpa de ceea ce consideră dezinteres și incompetență grosolană din partea politicienilor mainstream?

La toate acestea se adaugă debusolarea în ceea ce privește valorile la care ne raportăm, alimentată de tot felul de tendințe promovate în și în afara social media, care n-au făcut decât să adâncească falia dintre generații. Și avem furtuna perfectă.

Un raport al institutului Pew Research arată că una dintre consecințele acestei debusolări e faptul că, după ani de declin rapid, procentajul creștinilor a atins un nivel stabil în ultimii ani în Statele Unite, la fel cum și numărul celor care nu se regăsesc în nicio religie a stagnat după decenii de creștere accelerată. 

Așadar, cât de justificate mai sunt așteptările oamenilor ca liderul Bisericii Catolice să aibă putere de persuasiune asupra unor societăți seculare în momente de răscruce, când chiar clericii, unii de rang înalt, au comis abuzuri sexuale ori fapte de corupție? E o întrebare la care ne-au răspuns profesori și teologi din România și Italia.

Un curent de sorginte catolică în politica americană

Cu toate acestea, presa internațională a urmărit atent cum și-a ales noul Suveran Pontif primii interlocutori. Potrivit Reuters, cea dintâi conversație cu un lider străin a fost prin telefon cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. A urmat apoi ceremonia de inaugurare a pontificatului și, după aceea, discuții în spatele ușilor închise între Papa Leon și vicepreședintele american J.D. Vance, care fusese de altfel și ultimul lider străin pe care-l întâlnise Papa Francisc.

În aripa catolică ultraconservatoare din SUA, Papa Francisc a fost criticat dur și chiar considerat comunist pentru apropierea de categoriile defavorizate, pentru apărarea drepturilor imigranților și promovarea subiectelor care țin de protecția mediului, toate în contrast cu spiritul guvernării Trump.

Relația Bisericii Catolice cu Statele Unite are o istorie complicată. Din cei 62% dintre americanii care se declară creștini, doar 19% sunt catolici. Cei mai mulți sunt protestanți, arată același studiu Pew Research. Iar catolicii au fost dintotdeauna văzuți și tratați cu anumite rezerve. Dar tendințele se schimbă.

„În politica americană există un curent foarte interesant care e de sorginte catolică și care își propune să reinstaureze un mod catolic de a face politică, mai conservator, mai centrat pe viziunea bisericii”, observă Laurențiu Gheorghe, lector la Facultatea de Filosofie a Universității din București.

Tot mai mulți bărbați din Gen Z, atrași de modelul familiei tradiționale

Studiile demonstrează că biserica recapătă un rol important și în viața de zi cu zi a bărbaților tineri din America, în rândul cărora religia a devenit mai importantă decât e pentru femeile din aceeași generație. 

Tot mai mulți bărbați din Gen Z din SUA par atrași de modelul familiei tradiționale, în care separarea clară a rolurilor de gen le oferă un sentiment de stabilitate și confort. 

În contrast, multe femei din aceeași generație rămân ferm ancorate în valori progresiste, tocmai pentru că o întoarcere la astfel de structuri ar însemna, pentru ele, o revenire la un mod de viață restrictiv, care le limitează autonomia.

Decizii precum interzicerea avortului în mai multe state americane și mediatizarea abuzurilor ascunse timp de decenii nu fac decât să întărească această prudență și dorința de a apăra drepturile câștigate. Numărul tinerilor adulți care spun că și-ar dori să devină părinți este cu 12% mai mare în rândul bărbaților decât al femeilor din SUA, arată o altă cercetare a institutului Pew Research.

Cât de puternic mai e cuvântul Papei

Această autoritate morală este cu atât mai validă cu cât, povestește profesorul Laurențiu Gheorghe, Biserica Catolică a încercat să funcționeze ținând seama și de niște realități istorice. 

„Catolicii sunt atenți cum merge lumea, dacă există tot felul de principii, idei, viziuni care modelează lumea seculară, Biserica Catolică are o reacție sau e sensibilă la ele. Dacă există, spre exemplu, suveranism, și în biserică e cineva care înțelege aceste curent”.

Un exemplu este chiar Leon al XIII-lea care, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, emitea o enciclică despre drepturile muncitorilor pe baza schimbărilor aduse de Revoluția Industrială. „Papa Leon al XIV-lea a anunțat deja că suntem într-o altă perioadă în care este nevoie de un răspuns la revoluția tehnologiei și, în special, a inteligenței artificiale. Suntem într-o nouă fază a istoriei și el își dorește să dea un răspuns la această provocare cu care se confruntă lumea”, aflăm de la decanul Facultății de Teologie romano-catolică.

„Dar ce are Papa de-a face cu AI-ul?” ar fi următoarea întrebare. Pentru credincioșii devotați, opinia Suveranului Pontif despre tehnologie e la fel de importantă precum cea despre viața de familie sau economie, clarifică Laurențiu Gheorghe: 

Iar acest lucru se întâmplă de sute de ani. „Încă din Evul Mediu”, detaliază profesorul Andrea Nicolotti, „papii revendicau o autoritate morală și juridică asupra suveranilor creștini, cu argumentul că puterea spirituală este superioară celei temporale”.

„După sfârșitul Statului Pontifical, în 1870, papii au început să se exprime cu o autonomie morală din ce în ce mai mare cu privire la marile probleme sociale și internaționale”, completează profesorul italian. 

Cum i-a tratat istoria pe papi

În ultimul secol și jumătate, liderii Sfântului Scaun au fost implicați moral sau direct în evenimentele istorice care au marcat evoluția umanității, chiar dacă nu s-a văzut asta mereu evident la momentul respectiv. Felul în care s-au raportat la războaie sau crize economice le-a adus laude și critici în egală măsură. De aceea și azi, Papa e așteptat să se pronunțe în privința evoluțiilor care macină lumea, indiferent că sunt sau nu de factură religioasă, fără să existe pretenția că va schimba pe loc cursul istoriei. 

Nu toți liderii Biserici Catolice au avut vocație de mediatori în chestiuni geopolitice, continuă profesorul de la Facultatea de Filosofie din București. „Papa Benedict a fost unul dintre cei mai mari teologi ai secolului XX,  a avut un rafinament, o subtilitate, claritate și coerență fantastice. S-ar putea să aibă un impact peste 300-400 de ani mult mai mare decât impactul pe care-l percepem că l-a avut Papa Ioan Paul al II-lea”.

Sfântul Scaun are relații diplomatice cu peste 180 de state și statut de observator permanent în cadrul ONU.

În primii 10 ani ai pontificatului lui Francisc, numărul credincioșilor catolici a crescut de la 1,25 de miliarde la 1,37 de miliarde, iar la începutul acestui an depășise 1,4 miliarde. Cea mai numeroasă creștere este în țările aflate în emisfera sudică.

Un calcul făcut de The Economist demonstrează că centrul de gravitație al lumii catolice nu mai este de mult la Vatican, chiar dacă acolo își are autoritatea. Punctul față de care se află, la nord, la sud, la est și la vest, un număr egal de credincioși catolici este situat în Senegal și ar putea migra în Coasta de Fildeș până în 2050. 

De ce nu poate fi redus Papa la un actor politic convențional

În perioada pontificatului său, Papa Francisc a acordat o atenție deosebită națiunilor africane. A fost de cinci ori pe continent și a vizitat în total 10 țări. A fost un papă în acord cu timpul său, e de părere Laurențiu Gheorghe. 

Atunci, cu un gest de o profundă încărcătură simbolică, Suveranul Pontif a îngenuncheat în fața lor și le-a sărutat picioarele, într-o încercare de a-i convinge să respecte termenii unui acord de pace care punea capăt războiului civil început cu șase ani înainte. Imaginile au făcut înconjurul lumii și au devenit emblematice pentru rolul Papei ca mediator internațional. 

Războiul s-a încheiat în 2020, dar în Sudanul de Sud e orice mai puțin pace, iar criza umanitară pune în pericol viețile a două treimi din populația țării. În martie, Papa Francisc trimitea o ultimă scrisoare adresată liderilor Sudanului de Sud, în care îi implora să prioritizeze reconcilierea și protejarea cetățenilor. „Faptul că a făcut și acest apel simbolizează limita pe care o are de fapt influența Papei”, comenta BBC într-un articol apărut în aprilie.

Profesorul Andrea Nicolotti atrage atenția că „mulți observatori tind să confunde autoritatea morală a Papei cu o putere politică directă. În realitate, Sfântul Scaun nu obligă, ci exercită o influență prin persuasiune și credibilitate simbolică. De asemenea, nu poate fi judecat pe baza parametrilor de succes politic imediat. A reduce Papa la un actor politic convențional înseamnă a pierde din vedere natura sa particulară”. 

Controversele din jurul Bisericii Catolice

Pe de altă parte, în ciuda celor două milenii de funcționare neîntreruptă, Biserica Catolică nu mai poate avea pretenția aceleiași influențe morale asupra lumii laice, când unii dintre membrii săi se transformă din păstori în prădători. Anchete jurnalistice excepționale au scos la iveală cazuri de abuzuri sexuale comise de preoți asupra unor minori pe care Biserica a fost incapabilă să le pedepsească, ba chiar le-a minimalizat ori înăbușit de-a dreptul.

Aceste probleme vor constitui una dintre marile provocări ale pontificatului lui Leon al XIV-lea, este de părere profesorul italian. „În unele țări, scandalurile au provocat o pierdere uriașă de încredere a credincioșilor în ierarhia ecleziastică, dar și dificultăți financiare majore, din cauza despăgubirilor pe care Biserica a fost obligată să le plătească”.

Comisii de anchetă instituite în Franța, Germania și Irlanda au emis concluzii cutremurătoare despre amploarea agresiunilor la care erau supuși cei mai vulnerabili dintre membrii comunităților religioase – copiii. Cel mai recent mediatizat caz, petrecut într-o școală catolică din Franța, îl are printre personajele principale chiar pe premierului țării, François Bayrou, care ar fi contribuit în anii ’90 la mușamalizarea unor acuzații de acte de violență și agresiuni sexuale la adresa elevilor, pentru a proteja reputația instituției de învățământ.

Și mai sunt și scandalurile de corupție. Cel mai răsunător dintre ele a culminat, în 2023, cu o condamnare la închisoare a unui cardinal pentru deturnare de fonduri. Deși nu e definitivă, decizia constituie o premieră. Subiectul a revenit în atenție chiar după moartea Papei Francisc, deoarece cardinalul condamnat la închisoare în primă instanță ar fi vrut să participe la Conclavul pentru alegerea unui nou Suveran Pontif. S-a retras cu câteva zile înainte, cu argumentul că o face pentru „binele Bisericii”.

A contribuit la acest material Edit Gyenge.