Importurile care dau dependențe toxice Europei, dincolo de petrol și gaze din Rusia
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Dependența de importuri de la un furnizor majoritar al mărfurilor de care un stat are nevoie poate da naștere la crize, șantaje sau blocaje comerciale. Mai ales când în ecuație apare o ciocnire care ține de politici și priorități externe, nu de comerț. Nimic nu a demonstrat mai bine acest adevăr lejer de intuit decât dependența Europei de gazele și petrolul din Rusia, atunci când Kremlinul a decis să invadeze Ucraina. Era o dependență toxică.
Nu este însă singura de care suferă Europa, arată datele Eurostat pe 2021, obținute și analizate de Panorama pentru fiecare stat UE. Tabloul celor mai importate 5 categorii de mărfuri din afara UE, după valoare, ilustrează foarte clar cum preferințele sau dependențele comerciale se aliniază uneori cu cele geopolitice și cu afinitățile de politică externă.
Europenii au cheltuit pe telefoanele importate din China de două ori mai mult decât pe gazele luate din Rusia și aproape la fel de mult ca pe petrolul venit de la Moscova: peste 45 de miliarde de euro, în 2021. Aparatura de telefonie este a doua cea mai importată marfă din afara UE, iar 65% din ea e achiziționată din China.
Este o dependență mai acută decât cea de Rusia, unde petrolul are o pondere medie de doar 25% la nivelul UE (din totalul importurilor extra-UE), iar gazele, de 33%. Dacă statele UE își acoperă nevoile de petrol sau gaze și cu importuri din țări precum Norvegia, SUA, Algeria, Libia, Irak sau Azerbaidjan, la aparatele telefonice e mai greu.
O dependență chiar mai gravă a Europei se observă la computere și aparatură electronică, unde importurile din China acopereau 74% din totalul cumpărăturilor extra-comunitare, la acest capitol. În 2021, statele UE au cheltuit peste 60 de miliarde de euro (a patra cea mai importată clasă de mărfuri, din afara UE) pe astfel de aparatură.
Problema a fost atinsă și de Ursula von der Leyen, în discursul său privind starea Uniunii, de pe 14 septembrie. Șefa Comisiei Europene a anunțat că va fi lansată o lege europeană privind materiile prime critice și un „fond european al suveranității”, care să vină în completarea unor inițiative similare (e vorba de producerea de baterii și cipuri electronice, în UE). Scopul? De a contracara dependențele de furnizori-gigant precum China.
„Trebuie să evităm să ajungem din nou într-o stare de dependență, cum s-a întâmplat cu petrolul și cu gazele”, a spus von der Leyen, care a avertizat că materii precum litiul și pământurile rare vor deveni în curând la fel de importante precum energia. În prezent, China domină aceste piețe – aproape 90% din pământurile rare și 60% din litiu se prelucrează acolo. „Haideți să ne asigurăm că viitorul industriei va fi în Europa!”, a mai spus șefa CE.
Totuși, importurile de mărfuri din afara Uniunii Europene, cu care cele 27 de state din blocul comunitar își acoperă nevoile și piețele, sunt încă dominate de petrol și gaze. Europenii au cheltuit anul trecut 261 de miliarde de euro pe petrol și gaze importate din afara UE. Când te uiți de unde își cumpărau statele UE aceste mărfuri în 2021, Rusia era pe primul loc, per total, chiar dacă fiecare stat are surse de import diferite și divers prioritizate.
Războiul din Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei au dat peste cap socotelile comerciale, în 2022, iar statele cele mai dependente s-au văzut obligate să alerge disperate după surse alternative de petrol și gaze, ceea ce a dus la o explozie a prețurilor.
Mega-dependențele din UE de mărfurile „din afară”
Uniunea Europeană a cheltuit anul trecut aproape 450 de miliarde de euro pe cele mai importante cinci categorii de mărfuri importate din afara UE. Fiecare stat are nevoi diferite de import, chiar dacă la cele mai multe predomină petrolul și gazele. Și tot fiecare stat își gândește cum poate mai bine dependențele sau diversificările furnizorilor pentru aceste mărfuri. Una e să depinzi de China, Rusia sau Belarus, alta dacă depinzi de Elveția, Japonia sau SUA.
Olanda este cel mai mare importator de produse din afara UE. Depinde masiv de China la telefoane (74% din importurile extra-comunitare), la computere și alte aparate electronice (83%). Anul trecut, Olanda a cheltuit aproape 122 de miliarde de euro doar pe cele mai importate 5 categorii de mărfuri din afara UE. Dintre acestea, petrolul ocupă primul loc, cu o valoare de peste 41 de miliarde de euro. Aici, Olanda este diversificată. Deși tot Rusia ocupă primul loc, cu 34% din importurile olandeze extra-comunitare de petrol, în top mai sunt Norvegia (15%) și SUA (13%). Diversificarea furnizorilor și-a făcut-o Olanda și la capitolul cipuri electronice: Malaysia e principala sursă din afara UE (36%), iar China vine abia pe locul doi, cu 14%.
Belgia, de exemplu, avea anul trecut diamantele pe locul trei la importurile extra-comunitare. Bruxelles-ul, „capitala UE”, a cheltuit peste 9,6 miliarde de euro pe diamante din afara UE, în 2021. Cele mai multe au fost importate din India (20%), Rusia (19%) și Emiratele Arabe Unite (12%).
Danemarca a cheltuit mai mult pe peștele din Norvegia, decât pe petrolul din SUA. Dependența importurilor extra-comunitare de pește din Norvegia (79%) e mai mare decât cea de petrol, din principala sursă de import extra-comunitar – SUA (41%).
Austria cumpără mult aur din afara UE, fiind a cincea cea mai importată categorie de mărfuri, cu aproape 2,3 miliarde euro în 2021. Principalul furnizor? Elveția, cu 74%, urmată de Marea Britanie, cu 25% din totalul importurilor austriece de aur extra-UE.
Portugalia cumpără multe boabe de soia din afara UE. A cheltuit pe ele 456 milioane de euro în 2021. E a cincea cea mai valoroasă marfă importată din afara Uniunii, iar principalii furnizori au fost Brazilia (64%) și SUA (26%).
Nimic nu se compară însă cu adevăratele mega-dependențe comerciale toxice. Iar aici topul este dominat de statele baltice.
În Estonia, principalele trei categorii de mărfuri importate din afara UE proveneau, anul trecut, din Rusia și Belarus. Estonia a cheltuit cel mai mult (1,2 miliarde de euro) pe importul extra-comunitar de produse distilate din gudron de cărbune, iar aceste mărfuri au venit predominant din Rusia (54%) și Belarus (44%). Produsele pe bază de petrol (locul doi în importurile estoniene extra-UE) veneau tot din Rusia (84%) și Belarus (6%). La fel în cazul lemnelor luate din afara UE, unde Rusia furniza 84%, iar Belarus 9%.
La doi pași, Letonia își cumpăra 100% din gazele din afara UE de la Rusia. Este marfa extra-comunitară cea mai importată de letoni. Lemnele extra-UE au fost furnizate de Belarus (64%) și Rusia (31%), iar tabla – în proporție de 93%, tot din Rusia.
Lituania era dominată de Rusia și Belarus la toate cele 5 categorii de mărfuri pe care a cheltuit cei mai mulți bani, în 2021. Petrolul extra-UE a fost importat 65% din Rusia (apoi din Kazahstan, dar și din SUA cu 6%). Energia electrică a venit din Belarus (65%) și Rusia (35%). Uleiurile și produsele pe bază de petrol – 94% din Rusia și 4% din Belarus 4. Lemnele, la fel: Belarus 57%, Rusia 30%. Doar la gaze au reușit lituanienii să rupă lanțurile de Rusia, deși tot primul loc îl ocupa și la această marfă. Dar doar cu 42%. Restul necesarului de gaze, asigurat din afara UE, lituanienii și l-au cumpărat din SUA (35%) și Trinidad&Tobago (10%).
Finlanda, care tocmai aderă la NATO, depinde și ea masiv de importurile din Rusia. 81% din petrol, 100% din nichel, 94% din uleiurile și produsele pe bază de petrol și 96% din energia electrică importate din afara UE de Finlanda, în 2021, au provenit din Rusia.
Ungaria bifează cinci din cinci, la partenerii comerciali pentru cele mai importate mărfuri extra-UE: China și Rusia domină tot. Rusia asigură energia (gaze 78% și petrol 87% din totalul importurilor respective din afara UE). China vine cu tehnica: de aici cumpără ungurii telefoane (64% din total importuri extra-UE), computerele și unele aparate electronice (33%), dar și piesele pentru fabricarea aparaturii de tip radio/tv/video (45%).
Dominația electronică a Asiei și dependența de China
Una dintre multiplele crize care au cuprins lumea în 2022 a fost cea a „cipurilor”, circuitele electronice integrate care fac să se învârtă în ziua de azi o mulțime de lucruri, de la mașini la aparatura din case. Iar aici, Asia are supremația la nivel mondial. Europa nu putea scăpa din ecuație, însă unele state UE au reușit să evite dependența de China, acolo unde cipurile se numără printre mărfurile cele mai importate.
Germania, de exemplu, a cheltuit aproape 10 miliarde de euro pe cipuri din afara UE, anul trecut, dar doar 13% au venit din China. Cele mai multe le-au importat din Taiwan (26%) și Malaysia (14%).
Olanda a dat chiar și mai mult pe cipuri din afara UE, chiar dacă sunt abia a patra cea mai importată marfă extra-comunitară. Cu peste 12 miliarde de euro cheltuiți pe așa ceva, olandezii au ales Malaysia ca principal furnizor (36%), iar China e pe locul doi, cu 14%.
În Irlanda, cipurile au fost a treia cea mai importată marfă extra-comunitară, cu peste 3,3 miliarde de euro cheltuiți. Irlandezii au luat însă cipuri predominant din Israel (68%) și SUA (23%).
Malta a reușit și ea să evite China la importurile de cipuri din afara UE, pe care a cheltuit 119 milioane de euro anul trecut. Filipine (31%), Coreea de Sud (26%) și Singapore (19%) au fost cei mai mari furnizori.
La computere, aparatură electronică sau telefoane, China nu poate fi însă ocolită și predomină importurile extra-comunitare ale statelor UE.
Cu Rusia sau fără Rusia la petrol și gaze, încă dinainte de război
Chiar dacă 2022 a însemnat ruptura energetică a Europei de Rusia, este interesant să vezi cum, încă din 2021, unele state UE erau deja prinse în menghina rusească, iar altele se poziționau mult mai diversificat. Asta deși locul Rusiei a ajuns să fie luat de furnizori nu tocmai onorabili într-ale democrației, precum Libia, Irak, Azerbaidjan sau statele arabe.
Efortul de diversificare la importurile de petrol și gaze din afara UE se vede clar la unele state.
Olanda era cel mai mare importator de petrol din afara UE, cheltuind 41 de miliarde de euro pe această marfă în state „exterioare”. Cu mult peste Germania, Italia sau Franța, alți mari importatori de petrol extra-comunitar. Chiar dacă Rusia ocupa primul loc, cu 34% din importurile olandeze de petrol, ceilalți doi mari furnizori erau Norvegia (15%) și SUA (13%).
Spania a scăpat de ruși la capitolul petrol și gaze, pentru că apelează la Africa, majoritar. Cele 24 de miliarde de euro pe care spaniolii i-au cheltuit în 2021 pe petrol extra-UE s-au împărțit în principal între Nigeria (19%), Mexic (12%) și Libia (11%). Gazele importate din afara UE i-au costat pe spanioli 9,3 miliarde de euro și au venit din Algeria (31%), SUA (27%), iar din Rusia doar 13%.
Austria și-a luat petrolul predominant din Kazahstan (40%), Libia (22%) și Irak (20%). Belgia și-a luat gazele din Norvegia, Marea Britanie și Qatar, cu precădere. Danemarca a mers după petrol către SUA, Norvegia și abia apoi la Rusia. La fel, Croația: petrol din Azerbaidjan (48%), Kazahstan (21%) și Irak (14%), iar gaze din SUA (54%), Egipt (12%) și abia apoi Rusia (9%). Portugalia preferă Brazilia la petrol și SUA la gaze.
Alții nu s-au descurcat la fel de bine.
Franța a evitat anul trecut Rusia la petrol, apelând mai ales la SUA, Nigeria și Algeria. La gaze însă, tot Rusia era principalul furnizor din afara UE, cu 27%, urmată de SUA (23%) și Algeria (24%).
Italia a preferat petrolul din Azerbaidjan, Libia și Irak, cu precădere. În schimb, la gaze, Rusia i-a furnizat 45% din necesarul de import din afara UE, și abia apoi Algeria și Azerbaidjan.
Grecia a mers după petrol în Irak (42%), Kazahstan și Libia, dar gazele și aluminiul i-au venit predominant tot din Rusia.
România a cumpărat petrol de aproape 2,9 miliarde de euro, din afara UE, anul trecut, iar cel mai mult a cumpărat din Kazahstan (46%), Rusia (26%) și Irak (11%). Gazele, capitol la care stăm mult mai bine ca alte state europene, ca necesar de import, au venit însă masiv tot din Rusia: 81%.
Germania a cumpărat anul trecut petrol extra-UE în valoare de peste 27 de miliarde de euro. A fost principala marfă extra-comunitară de import, în timp ce gazele nu s-au numărat în primele cinci categorii de mărfuri importate din afara UE. Nemții și-au luat petrolul din Rusia doar 34%, în rest asigurându-și necesarul de import extra-UE de la Kazahstan și SUA, cu câte 12%.
Sunt însă state europene care stăteau anul trecut în menghina Rusiei, la importurile de gaze și petrol. Bulgaria își importa 77% din petrolul extra-UE din Rusia, iar gazele în proporție de 92%.
Ungaria a dat cei mai mulți bani din importurile extra-UE pe gaze, care i-au venit din Rusia în proporție de 78%. La petrol era și mai dependentă de Moscova, cu 87%.
Slovacia era legată de mâini în fața Rusiei, de unde și-a importat 100% din petrolul și 97% din gazele extra-UE.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.