Impozitul progresiv vs cota unică mărită. Fiecare dintre aceste măsuri ne va durea. Cum să ne pregătim de impact
România nu mai are timp și are un spațiu de manevră foarte mic pentru a-și rezolva problemele economice devenite un cartof prea fierbinte. În iureșul propunerilor de ajustare bugetară, a reapărut pe tapet o discuție mai veche: revenirea la impozitul progresiv și renunțarea la cota unică. Ce ar însemna asta?
„Plătim o pizza medie și mâncăm o pizza mare” – așa a rezumat plastic situația finanțelor țării președintele Nicușor Dan, în prima lui conferință de presă.
Răspunsul, la fel de plastic, a venit ziua următoare de la industria HoReCa și s-a referit la nevoia de a menține TVA-ul la alimente la 9%: „Dacă am mâncat pizza mare și am comandat pizza medie, recomandarea noastră este să nu facem aceeași greșeală, să comandăm o pizza medie cu gândul la o pizza mare, pentru că ceea ce ni se propune astăzi va aduce la masă o pizza mică”, a spus Daniel Mischie, membru în consiliul director al Organizației Patronale a Hotelurilor și Restaurantelor din România (HORA), într-o conferință de presă.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează:
Orice pas greșit va avea efecte grave
Dincolo de analogii, România este, fără echivoc, într-o cursă contra cronometru.
Cheltuielile cu pensiile și salariile bugetarilor și cheltuielile nejustificate din lunga perioadă electorală au agravat situația deficitului bugetar, care, după pandemie, nu a mai revenit în maximul de 3% cerut de Bruxelles.
Ajustările sunt, prin urmare, necesare și vor afecta populația și companiile deopotrivă. Însă situația bugetară este atât de fragilizată încât orice pas greșit poate costa foarte mult.
Un pachet de măsuri bugetare urmează să fie adoptat până la 30 iunie, iar o serie de măsuri punctuale pentru reducerea cheltuielilor urmează să fie anunțate mai curând. În acest timp, este vehiculată printre posibilele soluții renunțarea la cota unică, introdusă în urmă cu 20 de ani, a cărei valoare a scăzut, în 2018, de la 16% la 10%, cât este și astăzi.
O idee care a mai fost abandonată o dată
Nu mai departe de acum doi ani, ideea impozitului progresiv revenea în forță și murea la fel de glorios. Se vorbea atunci de o taxare a veniturilor bugetarilor, iar pragul vehiculat de la care s-ar fi aplicat un impozit de 16% ar fi fost salariul brut al președintelui. Un număr prea mic de bugetari depășeau, la vremea respectivă, acest prag pentru ca măsura să aibă un impact semnificativ la buget.
Citește și
Repetentă la colectat dări, României îi arde de suprataxări. De ce nu câștigă nimeni dacă revenim acum la impozit progresiv
În teorie, impozitarea progresivă înseamnă că, la venituri mai mari, și impozitul ar crește în consecință, ceea ce ar asigura o mai bună funcționare a statului pentru că ar duce la servicii publice mai bune și ar reduce decalajele între persoanele cu venituri mari și cele cu venituri mici.
Riscul unui efect devastator asupra populației
Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au recomandat introducerea unui impozit progresiv. Astfel, FMI propune, printre alte măsuri, trecerea de la cota unică de impozitare de 10% asupra veniturilor din muncă la un sistem cu două cote de impozitare, de 15% și 25%, cea din urmă fiind aplicabilă celor mai ridicate venituri. Pentru a reduce efectele negative asupra populației, FMI menționează că această măsură ar putea fi însoțită de alocații mai generoase, de o serie beneficii pentru cei care lucrează, precum și de o reducere sau chiar eliminare a contribuției sociale pentru asigurările de sănătate.
Însă taxarea salariilor este destul de ridicată în România, „mai ales în ceea ce privește veniturile mici”, spune Ștefan Posea, macroeconomist ING Bank România.
În opinia lui, o soluție ca impozitul progresiv să aibă un impact pozitiv pentru economie ar fi ca taxarea să fie mai scăzută pentru cei cu venituri reduse.
Alexandra Smedoiu, vicepreședinta CFA România, asociația analiștilor financiari certificați internațional, argumentează că, pe cifre, impozitul pe venit echivalează cu circa 2% din PIB și reprezintă unul dintre cele mai scăzute niveluri din UE.
„Mi-e greu să cred că se poate veni cu ceva care să aibă un impact semnificativ, fără un efect absolut devastator pentru populație”, spune ea. Și subliniază că, de regulă, statisticile se uită la media salarială, iar un impozit aplicat de-a valma îi poate afecta major pe cei cu salarii mici și foarte mici. Potrivit Alexandrei Smedoiu, după un astfel de pas ar trebui să fie implementat și un sistem complex de deduceri.
Costul neluat în calcul al creșterii taxării muncii
Chiar și dacă s-ar impune impozitul progresiv prin creșterea taxării pentru veniturile mari, pericolul este să scadă competitivitatea, spune Ștefan Posea, macroeconomistul ING BanK România. Căci efectele nu se limitează niciodată numai la scăderea venitului disponibil al populației.
Într-adevăr, reformele și dezvoltarea infrastructurii au accelerat în ultima perioadă, dând un sprijin productivității economiei, care va continua. Însă România nu are încă o paletă destul de largă de produse și servicii cu valoare adăugată mare pe care să le producă local, iar în prezent lanțurile de aprovizionare la nivel european continuă să se reajusteze după tendintele de friendshoring (securizarea lanțului de aprovizionare din țări aliate sau cu valori comune, n.r.) și nearshoring (mutarea unor activități într-o țară sau regiune apropiată pentru a profita de costurile mici și apropierea culturală). Acest context prezintă multe oportunități, iar atragerea investițiilor și stimularea exporturilor cu valoare adăugată mare, în care locurile de muncă bine plătite fac diferența, rămâne esențială”
În acest moment, punctează el, scăderea competitivității printr-o taxare mai mare a muncii cu valoare adăugată mare „nu ar fi probabil binevenită, întrucât impactul asupra echilibrării bugetului și reducerii inegalităților economice s-ar putea sa fie mic în comparație cu oportunitătile pierdute.”
„Nu cred că este un impozit care se poate aplica oricum peste noapte, pentru că noi avem sistemul acesta de declarare a veniturilor în anul următor, deci probabil cel mai devreme ar fi ianuarie 2026”, a explicat Alexandra Smedoiu, vicepreședinta CFA România, asociația analiștilor financiari certificați internațional.
Tot sistemul de cota unică, dar cu valoare mărită?
Cât privește sistemul cotei unice, principala critică este legată de faptul că ar accentua inegalitatea veniturilor, spre deosebire de impozitul progresiv, care ar duce la reducerea fenomenului de concentrare a averii în mâinile doar câtorva indivizi.
Totuși, un studiu realizat la începutul anului de profesori de la ASE, la cererea Confederației Concordia, arată că regimul cotei unice și alți factori, precum aderarea la NATO și UE – și implicit accesul României la fondurile europene -, au avut efecte pozitive asupra economiei românești, prin stimularea investițiilor, creșterea PIB per capita și consolidarea clasei de mijloc.
Citește și
După 17 ani: Cum s-au schimbat viața și viitorul tinerilor români de la aderarea țării la UE
România sărbătorește majoratul în Uniunea Europeană. De ce n-am atins încă și maturitatea ca stat membru?
Cum s-a schimbat economia României de la aderarea la UE și cum arată bunăstarea la români
România este printre puținele țări din UE care au cotă unică, însă nu singura. Bulgaria, de pildă, aplică o cotă unică de 10%, Ungaria – de 15%, iar Estonia – de 22%. În schimb, spune Alexandra Smedoiu, sunt alte aspecte care pot fi luate în calcul precum „taxarea companiilor și a dividendelor”, pentru că și în cazul companiilor, impozitul pe profit este de 10%.
Mai ales că în PNRR a fost asumat faptul că România va reduce regimul discriminatoriu al microîntreprinderilor, ca parte a procesului de reîntregire a bazei de impozitare, subliniază ea. Astfel, aceasta fi o altă măsură care se poate aplica mai rapid decât schimbarea regimului de impozitare.
Totuși, scenariul majorării cotei unice devine tot plauzibil.
Eu sper totuși că vom rămâne într-o cotă unică, dacă ea va fi 16% sau 20%, să zicem, sau ceva de genul acesta, rămânem în intervalul celorlalte țări din Uniunea Europeană”
Într-un astfel de scenariu, cu majorarea cotei unice pe venit și profit, la care s-ar adăuga și alte măsuri, cum sunt cele privind creșterea taxării pentru dividende și eliminarea facilităților pentru microîntreprinderi, valoarea impozitului colectat ar ajunge doar la 2,5%-2,8% din PIB, puțin peste ceea ce este realizat în prezent.
Deficitul bubuie, timpul nu mai are răbdare cu România
Discuția despre majorarea cotei unice sau introducerea impozitului progresiv este doar una dintre piesele de puzzle. Și este o decizie eminamente politică.
Cert este că România a pierdut timp și acum e obligată să facă o reformă fiscală rapid. Iar urgența este tot mai apăsătoare, în condițiile în care deficitul bugetar a fost anul trecut de 9,2% și există spectrul retrogradării în categoria „junk”, nerecomandată investitorilor, care înseamnă credite și mai scumpe, dar și cel al blocării fondurilor europene. Cu toții, firme și persoane fizice, vom fi impactați.
Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, a tras un semnal de alarmă dur la conferința Asociației Analiștilor Financiar Bancari din România (AAFBR): „piețele financiare nu vor aștepta”, gravitatea situației trebuie înțeleasă la adevărata magnitudine, iar România nu mai poate să tragă de timp. Investitorii nu vor mai avea răbdare ca România să facă reforma statului sau să crească gradul de colectare, vor aștepta măsuri concrete.
Ecuația este cu atât mai complicată cu cât măsurile nu pot fi luate la paușal, nici măcar atunci când vine vorba despre reducerea cheltuielilor bugetare. Oricum, doar reducerea cheltuielilor bugetare nu ar fi suficientă, ci e nevoie și de alte măsuri de taxare. Iar cursa contra cronometru poate să ducă și la decizii pripite.
Citește și
Ce soluții are România pentru a-și reforma administrația și de ce concedierea a 500.000 de bugetari e un hei-rup populist
Daniel Dăianu, analiză tranșantă despre necazul mare de acum al țării și magicienii care le vând iar iluzii oamenilor
Vine sau nu o criză economică?
La rândul său, economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, într-una dintre puținele apariții publice, a spus, la fel de dur, că, în ultimii 35 de ani, au fost încălcate toate cele patru reguli de bun simț despre buna funcționare a unei economii și pe care „orice absolvent de facultate economică ar trebui să le știe”:
- A nu trăi cu mult peste mijloacele disponibile
- A nu crește salariile peste productivitate
- A nu crește pensiile mai mult decât salariile din care sunt, de fapt, plătite pensiile
- A nu finanța cheltuieli permanente (salarii, pensii) din surse de venit temporare (împrumuturi)
Cu toate acestea, politicienii au normalizat ideea că, pentru deficitul bugetar, limita de 3% nu este pragul maxim, ci este permis și mai mult. Salariul mediu brut a crescut peste productivitate, iar pensiile, deși nu au o creștere cumulată semnificativ mai mare decât salariile, depind de salariile care sunt finanțate din împrumuturi.
„De ce s-a ajuns aici? Din populismului politicienilor, lipsa de cultura economică crasă a publicului și biasul cognitiv al celor informați, de multe ori e preferat neadevărul confortabil în fața adevărului neconfortabil”, a mai punctat Valentin Lazea.
Poate România va găsi, și în plan economic, în puținul timp rămas, soluția economică cel mai puțin dureroasă.
Articol editat de Raluca Ion
