Cu un ochi la profit și cu altul la salvarea planetei, băncile au făcut un pas în spate în lupta cu încălzirea globală
- Schimbările climatice, grăbite în mare parte și de progresul tehnologic, amenință în mod real omenirea. E motivul pentru care Guvernele și entitățile private din toată lumea și-au impus ținte ambițioase pentru a stopa efectele produse de creșterea temperaturilor.
- Incendiile devastatoare din Los Angeles au arătat, încă o dată, cât de periculoasă poate fi forța naturii. Și, de la an la an, se mai bate încă un record: 2024 a fost cel mai cald an din istoria măsurătorilor.
- În tot acest context, marile bănci americane s-au retras din NZBA, o alianță globală gândită tocmai pentru a asigura finanțare pentru cât mai multe proiecte verzi.
- Momentul în care au luat decizia coincide cu revenirea lui Trump la Casa Albă. Președintele ales al SUA a bagatelizat, cu fiecare ocazie, efectele produse de schimbările climatice.
- „Dacă OMV, de exemplu, decide să își reorienteze portofoliul investițional și să realoce capital spre industria verde, atunci e clar că va fi un game changer”, afirmă Corina Murafa, expertă în politici energetice, care insistă că schimbarea ar trebui să vină de la marii actori implicați în economia mondială.
Banii fac Pământul să se învârtă și de ceva ani încoace băncile care îi gestionează își propun, cel puțin la nivel declarativ, să-i și încetinească ritmul de încălzire. Rezultatele sunt deocamdată ca și invizibile.
„E ca și cum ar fi fost aruncată o bombă atomică”, spunea, la CNN, un actor care locuiește în California și care povestea cum s-a simțit impactul incendiilor devastatoare, care au distrus părți din suburbiile orașului Los Angeles.
Sute de mii de oameni au fost evacuați, iar flăcările puternice au provocat moartea mai multor persoane, au lăsat alte milioane fără curent electric și au distrus zeci de mii de clădiri.
E un tablou descris ca un infern, dar cu care ne-am obișnuit în ultimii ani. 2024 a fost cel mai cald an din istoria măsurătorilor, cu aproape 1,5 grade Celsius peste perioada de referință preindustrială, potrivit Copernicus. A fost un an marcat de secetă, caniculă, incendii de vegetație, dar și inundații și ploi torențiale.
Schimbările climatice, grăbite în mare parte și de progresul tehnologic, care a adus prosperitate în multe părți ale lumii, amenință omenirea, iar asta e o realitate greu de negat. E motivul pentru care Guvernele și entitățile private din toată lumea și-au impus ținte ambițioase pentru a stopa efectele produse de creșterea temperaturilor.
S-a mers pe ideea că trebuie reduse, treptat, emisiile de gaze cu efect de seră, iar planurile se întind și dincolo de 2050 și diferă de la o națiune la alta.
În tot acest context, există sute de bănci care s-au angajat voluntar, din 2021, să investească masiv și în proiecte verzi, care să nu polueze și mai tare. S-au grupat într-o alianță globală, denumită NZBA – în traducere Net-Zero Banking Alliance -, girată de ONU.
De la plan la implementare e, însă, cale lungă. Și zidul construit în jurul salvării planetei pare acum că se dărâmă, cărămidă cu cărămidă.
Se rup rândurile
Gigantul financiar american Goldman Sachs anunța la finalul anului trecut, pe nepusă masă, că a decis să iasă din NZBA, fără să ofere un motiv clar.
Ulterior, i-au urmat exemplul și Wells Fargo, Citi, Bank of America, Morgan Stanley și, la începutul acestui an, JPMorgan, ultimul mare nume american de pe listă.
Fără să ofere explicații suplimentare și un motiv clar al retragerii, gigantul bancar a precizat doar că nu-și va abandona planurile legate de contracararea schimbărilor climatice, dar vrea să o facă pe cont propriu.
Coaliția a fost înființată tocmai pentru a finanța lupta globală împotriva schimbărilor climatice, dar componența sa de acum nu pare să mai aibă anvergura necesară.
NZBA, în cifre:
Există mai mulți factori care ar fi putut influența aceste decizii, dar, pentru început, nu poate fi ignorat momentul ales de marile instituții bancare pentru a-și face ieșirea.
Se întâmplă chiar înainte de învestirea lui Donald Trump la cârma Statelor Unite.
E de așteptat ca președintele ales, cunoscut pentru faptul că nu recunoaște pe deplin importanța schimbărilor climatice, să-și pună în practică abordarea de tip „drill, baby, drill” (exploatarea cât mai multor resurse natruale – n.r.).
De altfel, republicanii au luat la țintă în repetate rânduri alianța NZBA și au catalogat-o drept un „cartel climatic”, care ar vrea să impună și altor companii americane politici de tip ESG – Environmental Social Governance.
„Nu putem nega rolul lui Trump în toată povestea și ce s-a întâmplat cu Rusia, pentru că, dintr-o dată, securitatea, războiul și toate aceste considerații au devenit mult mai importante decât orice. Nu putem să negăm nici ascensiunea populiștilor în Statele Unite în principal, dar nu doar acolo. Sunt multe elemente care au dus la această retragere. O să vedem dacă e doar o etapă, o retragere definitivă sau doar parțială, dar cu siguranță se va vedea un recul peste tot”, explică, pentru Panorama, Corina Murafa, expertă în politici energetice și lector la ASE București.
Salvăm banii și apoi planeta
Ideea de ESG – Environmental Social Governance nu e nouă. A apărut în urmă cu aproape un deceniu și, pe scurt, presupune concentrarea pe sustenabilitate și dirijarea capitalului spre investiții verzi.
S-a plecat de la ideea că „se pot face și bani, dar se poate salva și planeta”. Pe drum, însă, cele două nu prea s-au mai intersectat și banii au decis să urmărească doar banii.
Raportul pe decembrie al AFI Institute arată că băncile care au decis acum să părăsească alianța au obținut venituri mai mari din combustibili fosili decât din energie verde. Expunerea în această zonă e mai mare și, se pare, mai profitabilă.
De altfel, și studiul „Banking on Climate Chaos” din 2024 a indicat că cele șase mari bănci americane se află toate printre primii 20 de finanțatori globali ai companiilor de combustibili fosili.
Pe lângă profit și context geopolitic, mai există și o altă parte a problemei.
E vorba de pierderea credibilității agențiilor de rating ESG. Existau entități separate, care analizau companiile și transmiteau rezultatele băncilor.
Pe scurt, analizau dacă planurile unei companii sunt verzi sau nu și dacă ele se califică pentru o finanțare.
Urmează și băncile europene?
Situația din Europa e diferită la acest moment, tocmai pentru că actorii instituționali de aici încă dau impresia de mână forte, iar reglementările – încă dure – domină inclusiv sectorul bancar.
Mare parte din fonduri vin de la Banca Europeană de Investiții, dar și de la BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Doar că astfel de reglementări nu-s pe placul multor industrii și, pe măsură ce regulile sunt mai dure, și lobby-ul din partea celor vizați devine mai agresiv.
E de ajuns să ne uităm la industria auto, care cere derogare de la atingerea unor ținte anti-poluare.
Până să ne uităm la ce fac băncile, trebuie „să ne uităm mult mai mult la ce spun acești actori instituționali”, punctează Corina Murafa. Și, deocamdată, nu se vede vreun semn de retragere sau de abandonare a planurilor.
„Se chestionează, într-adevăr, instrumentele, dacă cutare regulament e bun sau nu, dar ținta de neutralitate climatică până în 2050 rămâne. Dar nu exclud ca și în UE să mai vedem detractări de la agenda asta, dar nu cred că la fel de dure cum vedem în SUA, pentru că noi totuși avem un sistem multilateral, avem Comisia Europeană, Consiliul European, nu e așa de simplu”, afirmă ea.
Cuvântul-cheie rămâne, însă, competitivitatea. Și, dacă instituțiile UE observă că industriile de pe continent rămân în urmă, atunci s-ar mai putea da „anumite pauze, derogări temporare de la implementat vreo țintă sau alta”.
„Per total, problema cea mai mare pe care o are acum Europa este una cu China: cum suntem noi, europenii, competitivi în fața Chinei”, mai spune Corina Murafa, care aduce aminte și de tarifele vamale impuse constructorilor auto chinezi, tocmai pentru a apăra industria auto europeană.
Cu o politică externă destul de agresivă și imprevizibilă, promovată de la Casa Albă, și cu o Chină care-și întinde tentaculele peste tot, cartea trebuie să se joace pe zona de acorduri de comerț internaționale. Războaiele comerciale ar trebui, pe cât posibil, evitate și un ochi trebuie păstrat mereu pe modul în care interpretează industriile locale ideea de competitivitate.
Apel la rațiune
Reclaim Finance, una dintre cele mai cunoscute organizații guvernamentale din domeniu, a cerut deja băncilor europene să nu urmeze exemplul americanilor, dar le-a și bătut obrazul, cu cifre, despre activitățile recente.
Organizația a punctat cum, între 2021 și 2023, cele mai mari 20 de bănci europene au oferit peste 200 de miliarde de dolari pentru finanțarea expansiunii combustibililor fosili.
Lideri la investiții în această direcție sunt Barclays și HSBC, cu expuneri mari pe proiecte în industria de petrol și gaze. De asemenea, s-a constatat că unele bănci și-au crescut finanțarea în această perioadă, inclusiv Intesa Sanpaolo și UniCredit din Italia, precum și Santander din Spania.
În 2024, aproape toate aceste bănci au continuat să finanțeze companii care dezvoltă noi proiecte upstream sau midstream de petrol și gaze, cu 166 de noi tranzacții.
Analiza arată că 72% din finanțarea oferită celor mai mari șase companii europene de petrol și gaze, inclusiv BP, Shell și TotalEnergies, a fost direcționată către activități legate de combustibili fosili, și nu către dezvoltarea de alternative, cum ar fi energiile regenerabile.
Deși cifrele ar putea arăta nepăsare, diversificarea unor astfel de portofolii nu se poate face peste noapte.
„Uite, de exemplu, Société Générale, care e prezentă și în piața din România. Ei au în momentul de față cam 30% expunere pe combustibil fosil. Sunt împrumuturi mari, sindicalizate, pe proiecte de investiții cu durată de 10-20 de ani. Normal că nu o să pot în doi ani de zile să-mi reduc expunerea de la 30% la 5%, dar trebuie să-mi asum, ca sector bancar, niște ținte de phase out, în 10, 15 ani de aici încolo”, explică Corina Murafa.
Reclaim Finance insista, în acest context, ca băncile europene să nu folosească retragerea celor de pe Wall Street din NZBA ca pe un pretext pentru a reveni asupra angajamentelor lor privind combustibilii fosili.
Pe umerii cui mai rămâne salvarea planetei?
Corina Murafa e de părere că schimbarea trebuie să vină în primul rând de la marile companii, indiferent că fac parte din sectorul bancar sau nu.
„Dacă OMV, de exemplu, decide să își reorienteze portofoliul investițional și să realoce capital spre industria verde, atunci e clar că va fi un game changer, cum a făcut când a cumpărat cea mai mare stație de încărcare pentru mașini electrice”, afirmă ea.
Aceste eforturi nu vor avea succes fără acceptanța socială. Poate că nimeni nu a renunțat la a salva planeta, dar trebuie să regândim modul în care o facem.
În lipsa unui dialog constant, riscul de a vedea din nou un Bruxelles blocat de tractoare și camioane, așa cum s-a întâmplat anul trecut, n-a fost depășit.
„Vedem că acolo orice fel de mișcare pentru implementarea Green Deal ajunge să fie sufocată de lipsa de acceptanță socială, protestele fermierilor. N-am renunțat să înverzim politica agricolă comună, dar am făcut-o prea repede și fără o comunicare reală cu beneficiarii, apoi ne-am trezit că oamenii nu acceptă direcțiile respective. Deci trebuie să le luăm de la zero, să le renegociem, să le rediscutăm”, conchide Corina Murafa.
Uniunea Europeană pare cea mai mai în măsură, la acest moment, să influențeze comportamentul marilor actori, inclusiv cei bancari. Are la îndemână, între altele, European Green Deal, un sistem de taxare și un plan de investiții bine pus la punct, dar și o colaborare activă în înțelegeri globale – precum Acordul de la Paris.
China continuă să fie cel mai mare poluator al planetei, dar caută să implementeze soluții verzi și să-și reducă dependența față de cărbune.
Despre Statele Unite ale Americii nu se pot spune foarte mult lucruri, tocmai pentru că eforturile și progresele făcute anterior ar putea fi anulate complet de politica lui Trump.
Și dacă tot am ajuns la Trump, primele semnale sunt cât se poate de triste. Negarea încălzirii globale pare că va continua la cel mai înalt nivel, iar fiul cel mare al președintelui ales o dovedește prin cea mai recentă manipulare. Evident, incendiile din Los Angeles nu s-au extins din cauza faptului că departamentele de pompieri din mai multe state americane au donat Ucrainei diverse echipamente în 2022.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
