Inflația, ca o cură de slăbire. Lecții de economie și viață cu care să rămânem după Postul Paștelui

Consumerism, „bullshit jobs” și inflație

Panorama: Înțeleg principiul – e, așa, un fel de Marie Kondo economic. Pe de altă parte, cred că ce nu pot să văd e, efectiv, cum arată așa ceva dincolo de niște cazuri individuale. Ce spuneți dumneavoastră presupune o regândire a întregului model al economiei moderne, bazată pe consum, bazată pe exces – asta e partea individuală. Pe partea de business, s-au creat așa-zisele „bullshit jobs”, care sunt oarecum goale, dar alimentează și ele consumul. O curățenie sau o dietă financiară despre care vorbiți presupun mai mult decât să ne facem noi ordine în consum și în cheltuieli. E pur și simplu un reset al felului în care funcționează lumea în vremurile noastre.

Cornel Ionescu: Asta la nivel individual, mai degrabă. Pentru că la nivel de economie, crizele astea sunt periodice. Economia capitalistă, în general, se reglează prin crize de supraproducție, ceea ce înseamnă că, la un moment dat, cineva produce mai mult dintr-un bun, bunul acela nu se mai cumpără, producătorul dă faliment și rămâne cu niște bunuri acolo. Și atunci lumea începe să regândească cum ar putea să utilizeze mai bine respectivele resurse.

Pe de altă parte, da, este nevoie de un reset la nivel planetar și la nivel economic, dintr-un motiv foarte simplu: economia actuală nu ia în considerare faptul că noi trăim pe o planetă limitată și că există un cost cu resursele naturale pe care noi le consumăm, care nu toate sunt regenerabile. Și pentru că nu sunt toate regenerabile, cumva, în momentul în care atașez un cost al deteriorării mediului în care noi trăim, numai dacă luăm în considerare costurile astea, deja te trezești că ar fi o grămadă de firme care ar dispărea, pentru că nu reușesc să justifice existența lucrurilor ăstora.

În același timp, deja că avem o cantitate enorm de mare de manageri raportată la oamenii care muncesc, și atunci, da, poate că există și zona asta de „bullshit jobs”. Dacă ne uităm la criza din 2008, după care pandemia, după care criza care apare acum, vedem că de fiecare dată joburile astea se subțiază și economia se duce, încet-încet, spre ceea ce se numește „gig economy” (economia muncii independente, n.r.), ceea ce înseamnă că tu trebuie să-ți dezvolți un set de abilități care să fie valabile pentru mai multe potențiale cariere și să poți să ai mai mulți clienți, în așa fel încât tu să îți asiguri stabilitatea, iar companiile scapă, ușor-ușor, de balastul auto-asumat.

Evident că statul ar prefera ca oamenii să fie angajați, pentru că asta, dincolo de taxele mari pe care le ai de la angajați, în același timp, previne zona asta de revoltă socială, cum că oamenii nu au de lucru și nu au ce să facă. Acesta e și motivul pentru care nu se experimentează cu venitul minim garantat. În condițiile în care s-ar putea să apară și alte crize generate de evoluția tehnologică, precum ar fi AI, roboți și așa mai departe. Cu siguranță o să apară și alte job-uri, dar pe de altă parte există o utopie în care oamenii cred, că dacă pui roboții și AI la treabă, toți or să poată să stea și să se uite la tavan și să primească de mâncare.

Inflația și „postul economic” de după Paște

Panorama: Să ducem până la capăt metafora cu dieta financiară și să vedem cum o putem aplica. Suntem chiar înainte de Sărbători. Din foarte multe puncte de vedere, știm din ultimii ani, e o perioadă în care crește consumul, în care facem cumpărături mai mari și așa mai departe. Cum aplicăm sfaturile dumneavoastră acum și, firește, după ce ieșim din perioada de Sărbători?

Corneliu Ionescu: Eu nu aș vrea să fie percepute neapărat ca niște sfaturi, cât mai degrabă ca o perspectivă proprie și fiecare să vadă dacă i se potrivește sau nu. Dincolo de asta, ce mi se pare mie interesant este că am ajuns să avem niște sărbători, respectiv Paștele și Crăciunul, unde uităm cu totul conținutul lor și se transformă în niște prilejuri de supraconsum. Și mai mult decât atât, ne trezim deodată, apropo de utilitate marginală, că dăm bani ca să ne fie rău.

Dacă stăm și ne uităm la cât de mulți ajung la urgență după aceste două evenimente, pentru că deodată se trezesc că trebuie să mănânce tot mielul pe care nu le-au mâncat în alea 40 de zile înainte, sau chiar dacă au mâncat, atunci trebuie să mănânce încă unul în plus, de zici că e concurs. Sau consumă mai mult alcool și să li se face rău. Cred că aici e schimbarea care ar trebui să se întâmple, mai degrabă. De ce trebuie să ajungem la zona de exces?

E o schimbare care poate e legată de modul în care trăim și ne câștigăm banii. Stăm și muncim un an întreg, ca să ne ducem și să spargem toți banii în două săptămâni, într-o vacanță, în cele mai nechibzuite moduri. Sau stăm și așteptăm să treacă cinci zile din viața noastră dintr-o săptămână, ca să vină weekendul. De ce?

Panorama: Echilibrul acesta, ca în orice alt aspect al vieții, e foarte greu de găsit, mai ales când trăim într-un ritm rapid, în care încerci să-ți rupi viața în două. Sunt studii în multe culturi care se confruntă cu excesele astea și cu separarea puternică între partea care îți dă bucurie, partea care îți dă bani, partea care îți dă conexiuni sociale.

Corneliu Ionescu: Dar viața e una singură.

Panorama: Viața e una singura, dar, de-a lungul deceniilor, de când există program 9.00-17.00, s-a cam rupt. Job-ul e job, acasă e acasă, viața ta e după.

Corneliu Ionescu: Toți oamenii ar trebui să se întrebe: alergăm – pentru ce? Ca să ce? Cât e destul, în condițiile în care e o planetă limitată? Cât e destul în așa fel încât și copiii mei să poată trăi aici? Până nu ne punem întrebările astea, nimic nu o să se schimbe. De ce? Pentru că o să vină alții, o să apese butoanele astea: mai multă plăcere, mai puțină durere. Atunci, tu ești cățelul lui Pavlov, care e condiționat zi de zi.

Panorama: … Muncesc mult, sunt obosit și frustrat că muncesc mult, dar hai să sparg toți banii pe care i-am făcut, pentru că am muncit mult și n-am timp să trăiesc, să-i dau pe niște lucruri de care nu am nevoie, dar care o să-mi aducă o bucurie de moment.

Corneliu Ionescu: Exact. Acesta e rezumatul modelului în care suntem.

Despre Corneliu Ionescu:

Este economist de meserie, trainer din pasiune și coach financiar în cadrul Banometru, un program gratuit de educație financiară lansat în 2016, la ale cărui cursuri s-au înscris până acum peste 20 de mii de români. Corneliu Ionescu este și președintele Asociației Educație pentru Viața Reală. Are la activ peste 20 de ani de business și consultanță, timp în care s-a ocupat de evaluarea de companii și gestionarea procesului de achiziție și preluare a lor, precum și de dezvoltare imobiliară.

În cursurile pe care le susține, le povestește oamenilor despre educație financiară, planificarea afacerilor, sustenabilitate financiară, antreprenoriat și antreprenoriat social, cât și finanțe pentru non-finanțiști.