Educație de inflație

Inflația, ca o cură de slăbire. Lecții de economie și viață cu care să rămânem după Postul Paștelui

Computer Hope Guy
Foto: Casian Mitu/Inquam.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Prețurile mari și faptul că mare parte din ele nu vor scădea, indiferent cât se domolește inflația, rămân principalele motive de îngrijorare pentru români. Procentul celor preocupați de cum se descurcă cu banii e mai mult de dublu față de următoarea grijă a românilor, sănătatea. În fața acestui pesimism resemnat din societate, economistul Corneliu Ionescu, trainer în cadrul programului de educație financiară Banometru, propune o perspectivă diferită: ce-ar fi dacă am vedea criza costului vieții ca pe o cură de slăbire? O dietă pentru finanțele personale, dar și pentru mediul de business.

Practic, ce sugerează Ionescu e să ieșim din spirala consumului emoțional, a cheltuielilor fără rost, care nu doar că ne lasă fără bani, la sfârșit de lună, dar mai și contribuie la poluare și lanțuri valorile nesustenabile, într-o lume în care suntem tot mai mulți, iar resursele sunt aceleași. Pentru companii, asta înseamnă să dea dovadă de sinceritate și să aibă curajul să-și asume acele costuri care pot fi tăiate, pentru că nu au nicio utilitate economică reală.

E o rețetă à la Marie Kondo (celebrul guru de trăit minimalist și fără obiecte care nu ne mai aduc bucurie), doar că în plan economic.

Ca la orice cură de slăbire, ideea e bună, rezultatul e dezirabil și știm că am fi mai sănătoși dacă am fi mai supli. Inclusiv din punct de vedere financiar. Dar dieta economică pe care o explică trainerul de educație financiară nu e pentru toată lumea. Dacă generalizăm, nu e nici pentru lumea în care trăim, unde consumul e unul dintre pilonii care sprijină întreaga logică economică globală.

Scepticilor, însă, Cornel Ionescu le propune să aplice și în finanțele personale câteva dintre lecțiile postului, că tot suntem în perioada Paștelui. Asta înseamnă să fim mai conștienți de excesele pe care le facem și cât ne costă ele: că sunt bani, că sunt ore în plus de muncă (deci tot bani, respectiv timp din viața noastră).

Într-un raport publicat la începutul lunii aprilie, Fondul Monetar Internațional arată că, între mijlocul lui 2021 și mijlocul lui 2022, inflația a afectat gospodăriile pe trei planuri: comportamentele de consum; veniturile obținute din salarii, pensii și transferuri; și valoarea activelor și a datoriilor lor. Însă aici efectele se manifestă diferit între bogați și săraci, explică economiștii FMI, cu ajutorul unei comparații între Kenya și Franța. Oamenii cu venituri mici, care mergeau către nevoi de bază, cum ar fi mâncarea și utilitățile, au fost grav afectați, pentru că acestea s-au scumpit cel mai mult.

Pentru state, în schimb, inflația a adus și venituri în plus, din taxe și impozite, după cum am explicat aici, alături de o scădere a datoriei pe cap de locuitor, după cum arată FMI aici.

Redăm, în continuare, interviul acordat de Corneliu Ionescu, în cadrul campaniei „Educație de inflație”.


 
Alte materiale din aceeași serie:

Cum ar putea inflația să însănătoșească economia

Panorama: În sondaj după sondaj, inflația și criza prețurilor rămân principala grijă a oamenilor, chiar și cu un război la granițe. Dumneavoastră nu vedeți inflația chiar atât de negativ, ba chiar credeți că poate ajuta la însănătoșirea economiei. Explicați-ne.

Corneliu Ionescu: Dacă te uiți la nivel macroeconomic sau la nivel de firme, ce se întâmplă în perioadele de inflație crescută este că banii devin automat mai scumpi. În sensul în care, odată cu creșterea inflației, crește și dobânda. Înseamnă că nu se mai finanțează lucruri care înainte s-ar fi finanțat cu ușurință. Ceea ce face ca firmele să aibă mai puțin acces la capital și să trebuiască să vadă ce e important pentru ele.

De aici, apar tot soiul de „diete”: renunță la personal, renunță la cheltuieli care nu sunt importante, dar care până atunci puteau fi duse cu ușurință. Și asta duce la însănătoșirea lor. E ca atunci când începi să te întrebi, la nivel personal, ce e important pentru tine. Din toate chestiile astea pe care le cumpăram până acum, care sunt cu adevărat importante pentru mine și cum să fac în așa fel încât să reduc risipa.

Pentru unii, e problemă de risipă, pentru alții se duce în zonă de nivel de supraviețuire. Pentru cei pentru care e risipă, e un moment foarte bun să se gândească modul în care își trăiesc viața și să se uite să vadă ce e important pentru ei și ce nu. Și atunci, pur și simplu din reducerea risipei și din alegeri diferite, cine știe, se pot chiar „însănătoși”. Noi avem tendința să acumulăm lucruri – lucruri fizice. Dar mai avem și tendința să acumulăm cunoaștere, fără să folosim aceste cunoștințe. Și asta înseamnă că toate resursele noastre se duc spre acumulare, care, dacă nu e folosită, începe să ne dăuneze, să ne tragă înapoi.

Trebuie să cumpărăm dulapuri pentru lucrurile pe care le-am cumpărat la un moment dat, poate trebuie să cumpărăm un dulap pentru diplomele pe care le-am acumulat și nu le folosim în viața noastră. Și atunci apare momentul în care avem ocazia să ne întrebăm. Lucrurile astea sunt cu adevărat importante pentru noi? Pot să le iau cu mine dacă e război sau nu știu ce, sau rămân undeva blocate în niște chestii care n-au nicio importanță pentru mine? În momentul în care te gândești ce e important pentru tine și începi să te gândești că poate vrei să fii mai sănătos, să fii mai atent la ce mănânci, să nu mai dai banii pe prostii, în momentul respectiv, toată perspectiva ta despre viață și lista de cumpărături se schimbă.

0 %
dintre români consideră creșterea prețurilor, inflația și costul de trai ca fiind cea mai importantă problemă cu care se confruntă
0 %
dintre români cred că situația financiară a familiei va fi mai bună peste un an

Consumerism, „bullshit jobs” și inflație

Panorama: Înțeleg principiul – e, așa, un fel de Marie Kondo economic. Pe de altă parte, cred că ce nu pot să văd e, efectiv, cum arată așa ceva dincolo de niște cazuri individuale. Ce spuneți dumneavoastră presupune o regândire a întregului model al economiei moderne, bazată pe consum, bazată pe exces – asta e partea individuală. Pe partea de business, s-au creat așa-zisele „bullshit jobs”, care sunt oarecum goale, dar alimentează și ele consumul. O curățenie sau o dietă financiară despre care vorbiți presupun mai mult decât să ne facem noi ordine în consum și în cheltuieli. E pur și simplu un reset al felului în care funcționează lumea în vremurile noastre.

Cornel Ionescu: Asta la nivel individual, mai degrabă. Pentru că la nivel de economie, crizele astea sunt periodice. Economia capitalistă, în general, se reglează prin crize de supraproducție, ceea ce înseamnă că, la un moment dat, cineva produce mai mult dintr-un bun, bunul acela nu se mai cumpără, producătorul dă faliment și rămâne cu niște bunuri acolo. Și atunci lumea începe să regândească cum ar putea să utilizeze mai bine respectivele resurse.

Pe de altă parte, da, este nevoie de un reset la nivel planetar și la nivel economic, dintr-un motiv foarte simplu: economia actuală nu ia în considerare faptul că noi trăim pe o planetă limitată și că există un cost cu resursele naturale pe care noi le consumăm, care nu toate sunt regenerabile. Și pentru că nu sunt toate regenerabile, cumva, în momentul în care atașez un cost al deteriorării mediului în care noi trăim, numai dacă luăm în considerare costurile astea, deja te trezești că ar fi o grămadă de firme care ar dispărea, pentru că nu reușesc să justifice existența lucrurilor ăstora.

În același timp, deja că avem o cantitate enorm de mare de manageri raportată la oamenii care muncesc, și atunci, da, poate că există și zona asta de „bullshit jobs”. Dacă ne uităm la criza din 2008, după care pandemia, după care criza care apare acum, vedem că de fiecare dată joburile astea se subțiază și economia se duce, încet-încet, spre ceea ce se numește „gig economy (economia muncii independente, n.r.), ceea ce înseamnă că tu trebuie să-ți dezvolți un set de abilități care să fie valabile pentru mai multe potențiale cariere și să poți să ai mai mulți clienți, în așa fel încât tu să îți asiguri stabilitatea, iar companiile scapă, ușor-ușor, de balastul auto-asumat.

Evident că statul ar prefera ca oamenii să fie angajați, pentru că asta, dincolo de taxele mari pe care le ai de la angajați, în același timp, previne zona asta de revoltă socială, cum că oamenii nu au de lucru și nu au ce să facă. Acesta e și motivul pentru care nu se experimentează cu venitul minim garantat. În condițiile în care s-ar putea să apară și alte crize generate de evoluția tehnologică, precum ar fi AI, roboți și așa mai departe. Cu siguranță o să apară și alte job-uri, dar pe de altă parte există o utopie în care oamenii cred, că dacă pui roboții și AI la treabă, toți or să poată să stea și să se uite la tavan și să primească de mâncare.

Pe de altă parte, la nivel individual, că tot suntem în Postul Paștelui: oare care era rolul postului? Rolul postului era să-ți permită, unu, să apreciezi ce ai în perioadele în care nu e post. Nu poți să fii fericit până nu ai experimentat nefericirea, nu poți să apreciezi starea de sațietate până nu ai experimentat foamea. Și, în același timp, poți să experimentezi și rolul acela de a planifica. E pilda aceea cu vacile grase și vacile slabe (să te pregătești, în vremuri de abundență, de vremuri de austeritate, care îți pot „înghiți” tot belșugul, n.r.).

Inflația și „postul economic” de după Paște

Panorama: Să ducem până la capăt metafora cu dieta financiară și să vedem cum o putem aplica. Suntem chiar înainte de Sărbători. Din foarte multe puncte de vedere, știm din ultimii ani, e o perioadă în care crește consumul, în care facem cumpărături mai mari și așa mai departe. Cum aplicăm sfaturile dumneavoastră acum și, firește, după ce ieșim din perioada de Sărbători?

Corneliu Ionescu: Eu nu aș vrea să fie percepute neapărat ca niște sfaturi, cât mai degrabă ca o perspectivă proprie și fiecare să vadă dacă i se potrivește sau nu. Dincolo de asta, ce mi se pare mie interesant este că am ajuns să avem niște sărbători, respectiv Paștele și Crăciunul, unde uităm cu totul conținutul lor și se transformă în niște prilejuri de supraconsum. Și mai mult decât atât, ne trezim deodată, apropo de utilitate marginală, că dăm bani ca să ne fie rău.

Dacă stăm și ne uităm la cât de mulți ajung la urgență după aceste două evenimente, pentru că deodată se trezesc că trebuie să mănânce tot mielul pe care nu le-au mâncat în alea 40 de zile înainte, sau chiar dacă au mâncat, atunci trebuie să mănânce încă unul în plus, de zici că e concurs. Sau consumă mai mult alcool și să li se face rău. Cred că aici e schimbarea care ar trebui să se întâmple, mai degrabă. De ce trebuie să ajungem la zona de exces?

E o schimbare care poate e legată de modul în care trăim și ne câștigăm banii. Stăm și muncim un an întreg, ca să ne ducem și să spargem toți banii în două săptămâni, într-o vacanță, în cele mai nechibzuite moduri. Sau stăm și așteptăm să treacă cinci zile din viața noastră dintr-o săptămână, ca să vină weekendul. De ce?

Panorama: Echilibrul acesta, ca în orice alt aspect al vieții, e foarte greu de găsit, mai ales când trăim într-un ritm rapid, în care încerci să-ți rupi viața în două. Sunt studii în multe culturi care se confruntă cu excesele astea și cu separarea puternică între partea care îți dă bucurie, partea care îți dă bani, partea care îți dă conexiuni sociale.

Corneliu Ionescu: Dar viața e una singură.

Panorama: Viața e una singura, dar, de-a lungul deceniilor, de când există program 9.00-17.00, s-a cam rupt. Job-ul e job, acasă e acasă, viața ta e după.

Corneliu Ionescu: Toți oamenii ar trebui să se întrebe: alergăm – pentru ce? Ca să ce? Cât e destul, în condițiile în care e o planetă limitată? Cât e destul în așa fel încât și copiii mei să poată trăi aici? Până nu ne punem întrebările astea, nimic nu o să se schimbe. De ce? Pentru că o să vină alții, o să apese butoanele astea: mai multă plăcere, mai puțină durere. Atunci, tu ești cățelul lui Pavlov, care e condiționat zi de zi.

Panorama: … Muncesc mult, sunt obosit și frustrat că muncesc mult, dar hai să sparg toți banii pe care i-am făcut, pentru că am muncit mult și n-am timp să trăiesc, să-i dau pe niște lucruri de care nu am nevoie, dar care o să-mi aducă o bucurie de moment.

Corneliu Ionescu: Exact. Acesta e rezumatul modelului în care suntem.


Despre Corneliu Ionescu:

criza economica corneliu ionescu banometru

Este economist de meserie, trainer din pasiune și coach financiar în cadrul Banometru, un program gratuit de educație financiară lansat în 2016, la ale cărui cursuri s-au înscris până acum peste 20 de mii de români. Corneliu Ionescu este și președintele Asociației Educație pentru Viața Reală. Are la activ peste 20 de ani de business și consultanță, timp în care s-a ocupat de evaluarea de companii și gestionarea procesului de achiziție și preluare a lor, precum și de dezvoltare imobiliară.

În cursurile pe care le susține, le povestește oamenilor despre educație financiară, planificarea afacerilor, sustenabilitate financiară, antreprenoriat și antreprenoriat social, cât și finanțe pentru non-finanțiști.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alina Mărculescu Matiș

Redactor-șef Panorama.ro

E jurnalistă cu peste 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondentă la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    2
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x