Inflația, explicată: Concret, cum afectează ea economia și la ce să ne așteptăm acum

Au trecut zeci de ani de când lumea s-a confruntat cu o inflație la valorile pe care le vedem acum. 

În România, inflația a ajuns la o rată anuală de 15,32%, în luna august, fiind cea mai mare valoare din 2004. Nu e nicidecum o problemă românească. Și în Uniunea Europeană, ratele de inflație înregistrate au avut valori foarte ridicate. De exemplu, în Uniunea Monetară, rata inflației a atins valoarea maximă de la introducerea monedei euro – 9,1%, în august 2022. În Germania, economia principală a zonei euro, s-a înregistrat, de asemenea, un vârf al ultimilor 40 de ani, cu o inflație de 7,9% la finalul verii.

În afara Europei, în Statele Unite, rata inflației a atins un maxim de 9,1% în iunie 2022, tot un maxim neatins de patru decenii. Totuși, aici șocul pare să fi trecut. În lunile iulie și august, rata americană a inflației a scăzut ușor, atingând, luna trecută, o valoare de 8,3%.

Nu la fel stau lucrurile în Uniunea Europeană, unde nu numai că șocul nu a trecut, dar rata inflației va continua să crească și în acest an, și, dacă nu vor mai fi șocuri majore, este de așteptat să înceapă o reducere graduală abia începând cu anul 2023. 

Cât despre România, inflația va rămâne exprimată în două cifre în acest an. E de așteptat ca maximul să fie atins în trimestrul trei al lui 2022, undeva în intervalul 15%-16%. Va urma o reducere graduală până la finalul acestui an și mai puternică în 2023, astfel încât, la finalul anului viitor, inflația să fie exprimată din nou într-o singură cifră.

Explozia inflației. Cum am ajuns aici

Sunt două șocuri majore care au generat această evoluție. Ele sunt răspunsul politicii monetare și fiscale la criza corona, în special în țările dezvoltate, și impactul războiului declanșat de Rusia în Ucraina.

Având experiența crizei subprime, când răspunsul politicilor monetare și fiscale a fost sub-optimal raportat la amploarea șocului economic indus de criză, în cazul pandemiei, autoritățile au preferat o supra-reacție, în locul unei sub-reacții.

În special în Statele Unite, reacția a fost fără precedent. Bilanțul FED a ajuns să fie mai mult decât dublu, de la puțin peste 4.000 de miliarde USD, la aproape 9.000 de miliarde USD (creșterea inițială fiind în jur de 3.000 miliarde USD). Pe de o parte, măsura a introdus bani în economie. În același timp, a redus ratele de dobândă pentru scadențele lungi. Și cheltuielile guvernului au fost pe măsură, deficitul bugetar ca procent în PIB crescând în SUA de la 4,6% în 2019, la 14,9% în 2020 și 16,7% în 2021. Asta înseamnă implicit o creștere a datoriei publice ca procent în PIB, de la 106,8% în 2019, la 137,2% în 2021. Cheltuielile guvernamentale au inclus și helicopter money (cecuri trimise fiecărei familii, pentru a o ajuta în contextul creșterii puternice a șomajului).

Așa se face că, practic, din trei dolari aflați acum în circulație, aproape doi sunt „tipăriți” după apariția crizei corona.

În cazul Uniunii Monetare, vedem că, spre deosebire ce se s-a întâmplat în timpul crizei subprime, când, până la apariția crizei datoriilor țărilor periferice ale zonei euro, ECB nu a folosit relaxarea cantitativă, în cazul crizei corona, impulsul monetar a fost foarte puternic. Astfel, de la un bilanț în jur de 4.750 miliarde EUR înaintea crizei corona, s-a ajuns la un bilanț de aproape 8.800 miliarde EUR. Ajutate de dobânzile reduse, induse de relaxarea cantitativă, guvernele țărilor zonei euro s-au împrumutat și au susținut cheltuieli publice ridicate.  

Practic, pentru a continua paralela cu situația din SUA, s-a ajuns la situația în care, din 2 euro acum în circulație, unu este „tipărit” după apariția crizei corona.

Mai mult, băncile centrale emitente ale celor mai importante monede pentru economia globală, FED și BCE, au anunțat și schimbarea strategiei de politică monetară, în sensul acceptării unor rate de inflație superioare țintei oficiale, dacă acestea sunt temporare. Practic, mesajul care a fost dat pieței este ca aceasta să se aștepte la rate de inflație mai mari decât în trecut.

Citește și:

Legătura dintre inflație și dobânzi: de ce nu vor scădea ratele

Ce este stagflația și de ce România trebuie să se teamă de ea

De ce e inflația atât de mare în SUA și cât de mare e pericolul de recesiune

România se împrumută mai scump ca oricând. Devine datoria publică nesustenabilă?

Efectul injectării de bani în piață

Această cantitate a monedă tipărită a căutat să cumpere active. Am văzut creșteri substanțiale ale piețelor de acțiuni, real estate și mărfuri. Majorarea prețurilor pentru toate aceste active este importantă pentru inflație. În cazul prețurilor acțiunilor și a proprietăților, crescând prețul acestora, averea disponibilă crește, crește încrederea în economie și, implicit, apetitul de consum. Toate acestea conduc, pe urmă, la o majorare a cererii.

În cazul mărfurilor, creșterea prețurilor se duce direct în inflație, fie pentru faptul că acestea (cum este cazul produselor alimentare ori a energiei) intră direct în coșul de consum, fie pentru că e vorba de materii prime utilizate în producerea bunurilor care intră în coșul de consum.

Șocul de preț pe partea de mărfuri a început în prima partea a anului 2020 și a ținut până în trimestrul 3 al anului 2021.

Impactul creșterii prețurilor mărfurilor, având în vedere că ele sunt în special materii prime, este pus în evidență de evoluția prețurilor producției industriale. Acestea sunt prețurile la care companiile tranzacționează între ele. Or, aceste prețuri au înregistrat creșteri spectaculoase. 

De exemplu, în România, la nivelul lunii iulie 2022, majorarea anuală a prețurilor producției industriale este de 52,3%. Pentru comparație, în Statele Unite, acestea s-au majorat cu 11,7%, în martie 2022 (ulterior, rata anuală s-a redus la 8,7% în august 2022), iar în Uniunea Monetară, cu 37,9% în iulie 2022.

Aceste prețuri sunt importante pentru rata inflației, deoarece reprezintă practic o majorare de costuri pentru companiile care produc bunuri de consum și acționează în principal asupra componentei ne-alimentare a ratei inflației. În fond, producția are ca scop final aducerea de bunuri de consum.

Iar prețurile mărfurilor sunt principalul factor de transmisie în cazul celei de-a doua componente de șoc asupra inflației, și anume invazia Rusiei în Ucraina.

• Acest articol este primul dintr-o serie care și-a propus să analizeze problema inflației din România și din restul lumii.