Rewind: Cum a deraiat locomotiva Cioloș
După ultimele alegeri europene, când reprezentarea românească din legislativul UE cunoștea un vârf de expunere, după cum Panorama a explicat aici, un român, Dacian Cioloș, conducea al treilea cel mai mare grup politic din Parlamentul European. E vorba de influentul Renew Europe, proiectul european al lui Emmanuel Macron, președintele Franței. Renew e un grup cu o putere chiar peste mărimea lui. Ca atare, faptul că era prezidat de Cioloș trăgea întreaga delegație românească în sus.
Însă Dacian Cioloș a demisionat de la conducerea Renew Europe pentru a fi președintele USR-PLUS. A stat câteva luni în această funcție, după care a creat alt partid, REPER.
De atunci, prezența lui Cioloș în PE a scăzut. „A intrat într-un con de umbră în a doua parte a mandatului”, comentează Doru Franțescu, de la EU Matrix.
Scăderea influenței lui Dacian Cioloș în Parlamentul European a afectat și influența generală a românilor acolo. Dar a lăsat și loc altor colegi de grup politic ai fostului prim-ministru să se afirme. E cazul celor doi Dragoși din Renew: Tudorache și Pîslaru.
Deși la primul mandat, amândoi au avut pe mână dosare grele și influente. Tudorache e autorul noii legi a UE pentru Inteligența Artificială. E omul pe care Washington Post îl numea recent „cel mai deștept politician când vine vorba de Inteligență Artificială”.
Colegul lui, Dragoș Pîslaru, a avut pe mână mai multe rapoarte importante din zona economică și a coordonat în PE, alături de un alt român bine văzut, Siegfried Mureșan (PNL/PPE), Mecanismul de Redresare și Reziliență, adică fondul post-pandemic cu zeci de miliarde alocate României. Sunt miliardele din ceea ce numim acum PNRR.
Dacă Siegfried Mureșan, care a condus echipa de negociatori a PE pentru bugetul UE pe 2024, va rămâne în Parlamentul European, fiind candidat cu poziție bună pe listele comune PSD-PNL, Dragoș Tudorache nici nu mai candidează. Așteptarea e că va merge, probabil, către o funcție tehnică într-o instituție europeană.
Iar Dragoș Pîslaru, Dacian Cioloș, Alin Mituța (cel din top 40 sub 40) și Ramona Strugariu (altă eurodeputată care a fost foarte activă și care a avut rezultate bune în ultimii cinci ani) au slabe șanse să mai prindă un mandat cu REPER. Poate fi motivul pentru care Ramona Strugariu, care e copreședinta partidului REPER, tocmai și-a anunțat candidatura și la Primăria Cluj-Napoca.
Pe lângă europarlamentarii REPER, din grupul Renew Europe mai fac parte acum doi români: Vlad Gheorghe, care candidează ca independent, și Vlad Botoș, candidat pe listele Alianței USR-PMP-Forța Dreptei.
Influența românească în Comisia Europeană: o veste bună, una proastă
Lucrurile au evoluat și pentru românii din Comisia Europeană (CE).
Dincolo de comisari, care sunt un fel de miniștri ai UE – numiți, deci, politic, politicile UE sunt gândite de funcționari și negociate ulterior de politicieni.
Sunt vreo 32.000 de funcționari care lucrează în Comisia Europeană. Puțin peste 1.500 dintre ei sunt funcționari români. Jumătate sunt angajați în funcții administrative. Redactează politici europene, se ocupă de implementarea actualelor politici sau sunt consilieri care respiră aerul rarefiat al celor cu putere politică.
Toți birocrații din Comisie sunt organizați în Direcții Generale (DG) tematice. Acestea sunt echivalentul ministerelor dintr-un guvern național (Comisia Europeană e, de altfel, omologul unui guvern).
Deși funcționarii nu-și reprezintă țările de origine în rolurile lor din Comisia Europeană, invariabil, ei sunt importanți și pentru interesele naționale.
Fiecare stat își dorește să existe la Bruxelles cât mai mulți specialiști care înțeleg particularitățile lui și, poate, promovează sau măcar țin cont și de interesele țării lor în politicile pe care le creează. Dar dincolo de mica bulă națională, e chiar mai important cum sunt împărțiți funcționarii dintr-o țară în piramida influenței din Comisie. Adică: din totalul eurocraților din țara X, câți au cu adevărat roluri de putere?
De ani de zile, România stă bine când vine vorba de numerele brute. Handicapul nostru a fost că eram mai degrabă mulți, dar fără putere în Comisia Europeană, după cum arăta și această analiză din Panorama.
Sunt și explicații legitime pentru asta: cum am aderat cu numai 17 ani în urmă, durează până să ai un grup de funcționari maturi. Dar astfel de explicații nu ne duc prea departe. Restul justificării stă într-o meteahnă românească: nu știm sau nu vrem să ne promovăm între noi.
S-au dublat românii din middle managementul Comisiei
Și totuși, unele lucruri s-au schimbat în bine, în ultimii ani. Numărul funcționarilor români din Comisie a crescut cu mai bine de 100 în trei ani. Suntem mulți – al șaptelea cel mai mare grup, după naționalitate. Însă, câtă putere avem, de fapt?
În principiu, funcționarii nu sunt afectați de alegerile europarlamentare, pentru că nu sunt numiți politic. Însă de la începutul și până la finalul mandatului actualei Comisii, s-a întâmplat un lucru interesant în rândul birocraților români.
În primele trei grade de încadrare în funcții de middle management, numărul românilor e mai mult decât dublu față de acum trei ani. Unii au promovat din funcțiile entry level, unde am fost dintotdeauna disproporționat de mulți. Dar alții au intrat direct pe aceste funcții mai înalte.
Aceasta e o veste bună pentru România. Sunt mai mulți oameni care înțeleg țara aproape de puterea executivă europeană. Și oameni care vor putea să își aducă această cunoaștere în domenii diferite, de-a lungul anilor, pentru că, în principiu, managerii ar trebui să schimbe directoratul general la 5-10 ani.
La vârful piramidei, în schimb, nu s-a schimbat mare lucru. Sunt 11 români în funcții de top, față de 10, cu câțiva ani în urmă. Tot neschimbat a rămas și faptul că nu există niciun funcționar român pe o poziție de ierarhie maximă (încadrată cu gradul AD16).