Mulți, dar fără putere

Radiografia influenței românești în instituțiile europene

Computer Hope Guy
Inquam Photos - Alberto Grosescu

O agenție europeană care nu e agenție, o primă președinție rotativă a Uniunii, o mână de români aproape de cercurile puterii, la Bruxelles, și un vârf al influenței politice românești în Parlamentul UE. Acesta ar fi portretul-robot al profilului României în Uniunea Europeană. 

La 14 ani de la aderare, Panorama face un bilanț menit să arate care e locul nostru în Uniune și cât de influenți suntem la Bruxelles. Bilanțul arată, printre altele, că stăm mai bine ca niciodată la nivel legislativ (influența politică în Parlamentul European) și în continuare prost la nivel executiv (funcții de management în Comisia Europeană). 

Vedem, în prima parte a inventarului influenței românești, cine sunt unii dintre cei mai puternici români din instituțiile europene. Mulți dintre ei le sunt complet străini celor de acasă, dar au pe mână bugete de zeci de miliarde de euro și puterea de a influența viața a sute de milioane de oameni. Analizăm, în același timp, de ce suntem mulți, dar încă departe de putere.

Niciun director general român în Comisia Europeană

Ne uităm întâi la Comisia Europeană, o instituție extrem de importantă, în care ne dorim să avem o prezență românească solidă. Vorbim aici în primul rând despre funcționarii de la vârful piramidei UE, cei care au extrem de multă putere în marile dosare europene.

Balanța de putere din interiorul Comisiei poate fi explicată simplu după cum urmează: în vreme ce comisarii sunt numiți politic, „ministerele” lor sunt organizate în direcții generale (DG). Acestea sunt conduse de funcționari europeni ajunși acolo prin concurs. 

Sigur că, oficial, ei nu-și reprezintă țara. Realitatea e, însă, că șefii acestor direcții generale sunt de multe ori cei mai influenți oameni din Comisie. Spre deosebire de comisari, care sunt interfața politică din executivul european, funcționarii din direcțiile generale chiar trebuie să știe în detaliu fiecare dosar care le ajunge pe birou. 

Dintre ei, directorul general e persoana imediat sub comisarul european, cea care trebuie să implementeze, să gestioneze și să administreze tot ce înseamnă politicile pe care le dă comisarul responsabil de acea direcție generală. De la el pornesc decizii care vor avea impact asupra vieții de zi cu zi a europenilor. De aceea e considerat o persoană extrem de influentă.

Am analizat organigramele tuturor celor 56 de departamente și agenții din cadrul Comisiei Europene și am constatat că România e în continuare serios sub-reprezentată în managementul acestei instituții-cheie. Nu există niciun român în funcția de director general și doar unu în cea de director general adjunct.

Ce spune Reprezentanța României la UE

Reprezentanța Permanentă a României la Uniunea Europeană e instituția cel mai bine poziționată pentru a urmări această problemă. E motivul pentru care aici am încercat mai întâi să înțelegem sub-reprezentarea românească din instituții.

Pe scurt, da, Reprezentanța admite că avem o problemă, dar crede că lucrurile vor sta mai bine în următorii ani: „De la momentul aderării, a existat un flux constant de angajări ale cetățenilor români în instituțiile europene”. Mai toți acești români au intrat pe pozițiile cu minimul de experiență. Și, implicit, minimul de influență. 

„În timp, însă, în baza experienței și a vechimii acumulate, funcționarii respectivi au avansat în carieră, consolidându-și pozițiile. Din această perspectivă, este de așteptat ca, în următorii 1-2 ani, o mare parte a românilor din instituții să ocupe poziții care i-ar face eligibili pentru ocuparea unor poziții de management”, crede echipa ambasadorului Luminița Odobescu. 

Și mai e un motiv de optimism: Comisia Europeană și-a stabilit ca prioritate promovarea femeilor în poziții de leadership. E un avantaj pentru România, spune Reprezentanța, având în vedere „numărul mare de românce care, chiar și în prezent, ocupă poziții AD-9”, adică primul grad de la care încep pozițiile de middle management.

„Prin urmare, există perspective promițătoare ca, în viitorul apropiat, tot mai mulți români să ocupe poziții de middle și senior management în cadrul instituțiilor europene”, e pronosticul echipei care reprezintă România la Bruxelles.

Trebuie spus aici că Reprezentanța nu e un simplu spectator al acestui subiect al reprezentării românești în instituțiile europene. Trebuie să fie un participant activ. E coordonatorul a ceea ce spune că sunt „eforturi constante, parte dintr-o strategie pe termen lung de promovare a cetățenilor români în structurile europene”. Procesul, subliniază trimișii României la Bruxelles, e unul de lungă durată:

„În momentul actual, pentru noi, prioritatea o reprezintă pozițiile de senior management – aspect semnalat constant în dialogul la nivel înalt cu instituțiile europene. Acest obiectiv este urmărit ca parte a unui efort comun al administrației române, sprijinit inclusiv de europarlamentarii români. Argumentele noastre se sprijină nu numai pe necesitatea asigurării unui echilibru geografic, ci, mai ales, pe profesionalismul și expertiza funcționarilor români”.

Mulți, dar fără multă putere

Ne întoarcem la cifre, ca să înțelegem mai bine problema și cât avem de recuperat. Situația stă în felul următor:

functii romani in ue

Statisticile CE arată că românii au o prezență în Comisie care se potrivește cu ponderea țării în UE după populație. Vestea proastă e că noi stăm în continuare departe de vârful piramidei. Cu alte cuvinte, suntem mulți, dar nu și cu multă putere. Procentul funcționarilor români angajați în Comisie care ajung în poziții de middle management e de două ori mai mic decât ponderea europeană. Cel al românilor în senior management e de 12 ori mai mic.

Doar 10 români la vârful puterii în Comisia Europeană

La începutul lui 2021, în Comisia Europeană erau 661 de români angajați pe poziții administrative (208 bărbați și 453 de femei). Sunt funcționarii care redactează politici europene, care se ocupă de implementarea legislației europene sau au rol de consilieri. 

I-am dat la o parte pe cei încadrați cu grade de începător și m-am uitat la vârful piramidei, la posturile de consilier principal, director, director general adjunct sau director general. Aici e adevărata influență. Doar zece români au o astfel de putere, dacă ne uităm la gradele pe care sunt angajați. Sub ei, alți 150 sunt în poziții de middle management, însemnând șefi de departamente, șefi de unitate sau de grup de lucru.

Restul de 500 de funcționari români abia au început să urce piramida. Și toți ceilalți până la 1.426 au alte tipuri de posturi. 

La astfel de cifre trebuie să ne uităm ca să înțelegem unde stăm ca influență.

Și dacă vrem să ne comparăm cu alții, să ne uităm doar la acest detaliu: nu există, în acest moment, niciun director general român în Comisie. Există, în schimb, doi directori generali bulgari (la Pescuit și Afaceri Maritime și la Eurostat) și încă unul în cabinetul președintei Comisiei, Ursula von der Leyen.

De ce nu sunt mai mulți români șefi în instituțiile europene

Revenind la conexiunile românești, pe lângă cei zece români care au grad de conducere, Panorama a mai identificat 15 care au, de asemenea, poziții foarte influente în interiorul Comisiei Europene.

Cei mai mulți sunt complet necunoscuți acasă, dar au devenit, de-a lungul anilor, piese importante ale puterii românești la nivel european. Sunt fie directori (nu generali, însă), fie consilieri principali ori șefi de unitate. 

Chiar dacă nu au funcția numărul unu în managementul directoratelor, au o expertiză recunoscută, unii au și influență mare și mulți dintre ei conduc echipe mici care decid direcția în care merge Europa pe anumite dosare.

Cine sunt „super-funcționarii” români de la Bruxelles

Iată câțiva dintre cei mai importanți super-funcționari români din Comisie:

Am stat de vorbă cu Aurel Ciobanu-Dordea despre cum a fost, acum mai bine de un deceniu, să-și înceapă cariera în Comisie direct în funcția de director. „A fost o experiență dură la început”, povestește el. „Pentru că intri la un nivel în care alții sunt cu un bagaj de relații și de cunoaștere a funcționării intime a Comisiei pe care eu nu-l aveam și pe care a trebuit să-l acumulez”.

Funcționarul român spune că participarea românească în instituții a crescut foarte mult,  chiar dacă am rămas sub-reprezentați în posturile de vârf. Motivele sunt multe: „Cred că nu se dă o atenție semnificativă promovării românilor. Nu toate statele membre sunt la fel de eficiente în lobby”.

Pe urmă, dacă românii ar fi cu adevărat buni sau interesați de networking profesional între ei, lucrurile ar sta mult mai bine. E unul dintre instrumentele informale de lucru și e important, mai ales într-o instituție precum Comisia Europeană.

Până acum, nu s-a creat însă o comunitate închegată de români în instituții. „Nu mi se pare că împreună facem mare lucru”, crede Ciobanu-Dordea. Iar acesta e încă un motiv pentru care funcționarii plecați din țara noastră încă sunt atât de sub-reprezentați în instituții.

La rândul lui, Mihail Dumitru mi-a vorbit, cu ani în urmă, despre legătura dintre țară și funcționarul european. „Chiar dacă nu lucrăm pentru statul nostru, prin competența noastră, prin recunoașterea pe care o avem, prin modul nostru de a ne comporta, desigur că proiectăm o anumită imagine în interiorul instituțiilor europene”, a fost răspunsul lui când l-am întrebat în ce măsură simțea că reprezintă România la Bruxelles. 

romani cheie in ue
Mihail Dumitru (dreapta), alături de fostul comisar european Phil Hogan / sursa: EC – Audiovisual Service

„Prin politica pe care o dezvoltăm aici și prin cunoștințele pe care le aducem fiecare din statul din care venim. Încercăm, prin experiența și cunoștințele noastre, să integrăm elemente specifice din locurile de unde venim. Și avem această posibilitate. În felul acesta putem ajuta, scoate în evidență specificitatea statului din care venim”, adăuga Dumitru.

Iată cum îmi descria Tudor Constantinescu felul în care a ajuns unul dintre cei mai influenți oameni din domeniul Energiei europene: „Am participat la un concurs, urmând procedura care este în vigoare pentru posturile de senior management, cu interviurile necesare, participarea într-un centru de evaluare, după aceea alte rânduri de interviuri și, la sfârșit, am fost selectat dintre candidații care au participat la competiția asta”. L-am întrebat atunci dacă știe câți contracandidați a avut. „Auzisem de 50. Printre cerințele ca să poți să aplici era experiența de cel puțin 15 ani, experiență și în posturi de conducere”.

Tudor Constantinescu și-a început cariera de funcționar european cu zece ani înainte de aderarea României la UE. Înainte de DG Energie, a lucrat, între 1997 și 2007, în cadrul secretariatului Cartei Energiei de la Bruxelles. Ca mulți alți funcționari de top cu care am vorbit, și el a simțit mereu că ajută, într-un fel, România. „Evident că întotdeauna există și această afiliere și ești privit și în funcție de țara ta, activitățile profesionale pe care le ai în cadrul construcției europene contribuind și la dezvoltarea țării tale în domeniul respectiv”.

În țară, a fost președintele Agenției Române pentru Conservarea Energiei. A lucrat și în sectorul privat, consilier pentru Petrom.

Mai sunt însă și alți români experimentați, apreciați și influenți români în Comisia Europeană.

La nivel de middle management, de exemplu, cele mai cunoscute nume sunt al fostului ministru Raluca Prună, acum șef de unitate în cadrul Direcției Generale Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital (departamentul Comisiei responsabil pentru politica UE în domeniul bancar și financiar) și al Angelei Cristea, șef de unitate în cadrul DG Migrație și Afaceri Interne. Cristea e cunoscută acasă pentru anii în care a fost șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România.

Românii nu ajung șefi de cabinet nici pentru comisarii români

Rămânem în guvernul Uniunii și ne uităm la încă un pol de putere. Dincolo de șefia Direcțiilor Generale, românii au lipsit mereu (cu un mic intermezzo) și de la conducerea cabinetelor de comisar.

Funcția de șef de cabinet e una politică, nu mai vorbim despre funcționari care dau concursuri și așteaptă să treacă anii necesari pentru a promova. Regula e că un comisar nu-și poate umple cabinetul cu concetățeni, iar șefii de cabinet și adjuncții nu pot fi din aceeași țară. Tocmai din acest motiv, se fac negocieri și între comisari, care își propun reciproc experți din țările lor pe care nu-i pot angaja în propriile cabinete. 

Românii, din păcate, au fost cel mult adjuncți, chiar și în cabinetele comisarilor români. Actualul comisar român, Adina Vălean, are un șef de cabinet neamț și un adjunct român.

De ce? Pentru că un comisar nu e un expert în domeniul pe care îl conduce. Așa că își ia mâna dreaptă un om extrem de experimentat. Iar comisarii români nu au putut sau nu au fost interesați să împingă români prin alte cabinete.

Corina Crețu, fost comisar pentru Politică Regională, întoarsă acum în Parlamentul European, reclamă și ea sub-reprezentarea românească în instituții: „E o concurență foarte mare. De multe ori, nici nu se află posturile disponibile. Cei mai mulți români aplică, merg pe cont propriu și nu-și găsesc sprijin în țară”.

În 2014, Corina Crețu se instala în biroul de comisar european cu un șef de cabinet spaniol și cu un adjunct român (Gabriel Onaca). Întrebată de ce nu a pus un român în funcția de top, Crețu îmi spune că ar fi vrut, dar, cum portofoliul politicii regionale îi era necunoscut, avea nevoie de cineva cu foarte mare experiență – spaniolul avea 30 de ani de lucru în acest domeniu. Pe urmă, spaniolul a fost înlocuit de un italian, cu tot atâta experiență în Comisie.

„Eu de la început am vrut să aduc români, dar nu cunoșteam politica regională. Nu mi-am permis”, explică fostul comisar. „Am făcut tot ce am putut, am luat adjuncți români în cabinetul meu, iar în ultimul an, Ioana Rus a fost șefa mea de cabinet”.

Suntem sub-reprezentați și în politica externă a UE

Ieșim din Comisie și aflăm că lucrurile nu stau bine nici când vine vorba despre influența românească în politica externă și de apărare a Uniunii Europene. 

În 2019, din 267 de funcții de conducere din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, doar trei dintre ele erau ocupate de români. Toate trei erau poziții de middle management. Asta în condițiile în care România era atunci (înainte de Brexit) a șaptea țară ca populație, la nivelul UE. Și această sub-reprezentare e important de urmărit, pentru că Serviciul European de Acțiune Externă e, practic, Ministerul de Externe al Uniunii Europene. 

functii romani in ue

Sursa: Raport Parlamentul European

Alți români influenți din instituțiile europene

În discuția despre prezența românească la vârful instituțiilor și structurilor europene, cel mai recent succes al țării noastre e numirea lui Cosmin Boiangiu, fost Reprezentant Permanent adjunct al României pe lângă UE, în funcția de director executiv al Agenției Europene pentru Muncă (ELA). Numirea a reprezentat și rezultatul unor demersuri intense ale administrației române, spune Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE.

romani cheie in UE
Cosmin Boiangiu, întâlnire cu ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, în ianuarie 2021 / Sursa foto: MAE.ro

Ca să nu mai spunem că a mai îndulcit ratarea de către România a cursei pentru găzduirea acestei noi agenții europene conduse de un român. După eșecul privind găzduirea Agenției Europene a Medicamentului, România nici nu s-a mai înscris, în 2019, pentru Autoritatea Europeană a Muncii, deși competiția ar fi fost mult mai puțin dură. Ministrul Muncii de la acea vreme, Marius Budăi, a avut o explicație care sfida absolut orice logică: a spus că România nu și-a depus candidatura pentru că asigura președinția rotativă a Uniunii Europene și a vrut să rămână un mediator imparțial al negocierilor pentru sediul ELA. Așa că ELA s-a dus în Slovacia, iar România a rămas inutil de imparțială și fără nicio agenție europeană.

Un alt român care conduce o structură europeană e fosta șefă DNA, Laura Codruța Kovesi, numită în funcția nou-înființată de procuror-șef european.

De asemenea, Sorin Ducaru, fost adjunct al secretarului general al NATO, este director al Centrului Satelitar al Uniunii Europene. E una dintre agențiile care asigură politica externă și de securitate comună, pentru că le trimite responsabililor politici alerte timpurii cu privire la crize potențiale, pe baza informațiilor din satelit și aeriene pe care le colectează.

sorin ducaru
Sorin Ducaru, directorul Centrului Satelitar al Uniunii Europene / sursa foto: Agerpres

Nu trebuie ignorat nici că o româncă e numărul doi în echipa de comunicare a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. E vorba despre Dana Spinanț, care e purtător de cuvânt adjunct al executivului european. Înainte de această numire, Spinanț a ocupat diverse funcții influente prin Comisia Europeană.

romani cheie in UE
Dana Spinanț / sursa foto: EC-Audiovisual Service

Ce-i desparte pe români de vârful piramidei puterii

Am văzut cum stau lucrurile, să analizăm cauzele.  

Tana Foarfă, directoarea Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, un ONG înființat la Bruxelles de un grup de experți români, a documentat această sub-reprezentare a românilor în instituțiile europene. Într-un articol din 2018, scria că, deși sunt din ce în ce mai numeroși, funcționarii români tot nu reușesc să ajungă la vârful piramidei din Bruxelles. 

„Avem foarte multe persoane extrem de competente, români în instituțiile europene, care au influență în domeniul respectiv, dar, din cauza timpului și conjuncturii de la aderare și până acum, nici nu au reușit să câștige experiența necesară funcțiilor de vârf, nici nu au fost susținuți și promovați mai bine pentru a fi vizibili”, comentează Foarfă acum. „Contează foarte mult și vizibilitatea și impactul pe care îl au în bula aceasta din Bruxelles”, subliniază ea.

Dincolo de motivele obiective, cum ar fi timpul necesar pentru a promova în interiorul aparatului birocratic european, timp încă insuficient pentru statele nou aderate, mai sunt și alte piedici în calea funcționarilor care aspiră la pozițiile de conducere din instituțiile europene.

Tana Foarfă spune că e vorba, pe de-o parte, despre crearea de coaliții între țări în interiorul instituțiilor. Din acest punct de vedere, statele noi sunt mult în urma coalițiilor între țările mai vechi. Pe urmă mai e situația politică de acasă, care influențează lobby-ul național. Or, aici, România a avut un handicap clar prin instabilitatea politică frecventă de la București.

Am făcut pași importanți, dar lent

În paralel cu activitatea de la Europuls, Tana Foarfă a lucrat și în instituțiile europene: în trecut, în Comisie, acum în Parlamentul European, unde e consilier (în cadrul cabinetului lui Dragoș Pîslaru). Cu această experiență în spate, spune și ea că suntem sub-reprezentați, dar crede că România a făcut, totuși, progrese pe scena europeană în ultimii ani: „Pași importanți s-au făcut. Și transferarea unor agenții post-Brexit, în alte capitale europene, a fost tot o mutare strategică, tot o influență. Cu acest centru de securitate cibernetică, am reușit asta, dar e tot o sub-reprezentare a statelor din Europa Centrală și de Est”.

Lăsând deoparte aspirațiile noastre (îndreptățite), limitările obiective cu care ne confruntăm nu pot fi ignorate: „E normal să avem un decalaj față de Europa de Vest. Majoritatea țărilor care au aderat din 2004 încoace nu au avut cum să ajungă la aceeași influență cu Europa de Vest”, mai spune Tana Foarfă.

Și totuși, dincolo de orgoliul național, de ce e atât de important să facem constant inventarul influenței noastre reale în plan european? Primul răspuns este că trebuie să fim la masa la care se iau decizii care ne afectează. Sau trebuie să alegem niște mese. Dar undeva trebuie să fim și noi.

Pe urmă, implicațiile pot fi și de alt fel: Un amplu raport publicat de European Democracy Consulting, firmă de consultanță specializată în afaceri europene, atrage de asemenea atenția asupra pericolului sub-reprezentării multor state membre, mai ales al celor din ultimele valuri de aderare, în conducerea Uniunii. Chiar și simpla impresie de sub-reprezentare când vine vorba de conducerea UE poate duce la scăderea încrederii în instituțiile, valorile și politice europene, puncta raportul. Riscă să scadă și adeziunea la deciziile politice care se iau, fără noi, în aceste instituții. În cele din urmă, pot fi efecte și la nivel de orientare europeană a liderilor din aceste țări, care vor afecta serios coeziunea și felul în care e guvernată Uniunea.

  • Notă: Acest material se bazează pe statisticile de personal și pe organigramele valabile în februarie 2021. Eventualele modificări ulterioare de personal nu apar în articol.

Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Alina Mărculescu Matiș

    E jurnalistă cu 13 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește subiectul