Tu ai lucra gratis? Pas înainte pentru interzicerea internship-urilor neplătite și abuzive în UE

România e, pe hârtie, înaintea legislației europene la internship-uri

Deși pe durata Președinției României la Consiliul UE (ianuarie – iunie 2019), România a fost prima țară care și-a asumat un obiectiv din Strategia de Tineret a Uniunii Europene 2019 – 2027 (Locuri de muncă de calitate pentru toți/ Objective 7: Quality employment for all), țara noastră nu excelează astăzi la plata efectivă a tinerilor din internship.

Avem Legea internshipului, nr. 176 /2018, însă ne lipsește o imagine clară care să ne arate dacă această lege chiar se aplică sau dacă e o formalitate, un cadru pe care să îl bifăm, dacă ne impune Uniunea Europeană.

Noul raport votat în PE subliniază că stagiile sunt, în primul rând, o experiență de învățare, care nu ar trebui să înlocuiască locurile de muncă de început de carieră și să îmbunătățească accesul tinerilor la stagii remunerate.

De ce sunt importante stagiile

Cum treci de la teoria din școală la practica de pe piața muncii? E o discuție care s-a transmis de la generație la generație. Cei mai mulți tineri apelează la procese complementare de învățare față de educația formală pentru a face față cerinței crescute pe piața muncii – exemple aici sunt stagiile de practică de la facultate, internshipurile, contractele part-time, contractele full-time și voluntariatul.

Să le luăm pe rând:

1. Începem cu voluntariatul, care, prin definiție, reprezintă un factor predominant în dezvoltarea educației și formării personale ale unui individ. Este o practică des utilizată de tineri, deoarece este cea mai la îndemână formă de a se dezvolta. Tinerii învață să socializeze, formal și informal, să lege conexiuni, să lucreze în echipă, să organizeze evenimente, etc. Sunt competențe reale, de care au nevoie în orice domeniu. Voluntariatul este o activitate pentru dezvoltarea personală a individului și a comunității, realizată de bună voie, din pasiune și dorința de a activa într-un mediu sigur. Însă nu toți tinerii își permit să facă voluntariat. O parte semnificativă dintre ei au nevoie să se angajeze ca să se poată întreține.
2. Stagiile de practică din cadrul facultății. Tinerii trebuie să realizeze un stagiu de practică pe perioada universității în domeniul în care studiază. Uneori, facultatea are deja parteneriate și îi îndrumă pe tineri către organizații, companii, instituții unde pot efectua stagiile de practică. Dar alteori, tinerii sunt lăsați să caute singuri. O bună parte dintre stagiile de practică nu sunt plătite, mai ales cele la instituții. Problema apare când facultatea respinge locul de muncă unde lucrează tânărul sau organizația la care face voluntariat, obligând tânărul să aloce din timpul deja limitat către o a doua sau o a treia alternativă de învățare.
3. Internshipurile. În România, spuneam, există Legea internship-ului, iar ea stipulează clar remunerarea intern-ului pentru activitatea prestată. Însă, din păcate, încă observăm că angajatorii din țară promovează în continuare internship-uri neplătite pentru tinerii fără experiență. Vedem reclame pe site-uri de promovare a locurilor de muncă „internshipuri neplătite”, în ciuda existenței legii. Ce se întâmplă? Cui putem raporta? De ce nu sunt sancționate aceste site-uri și companiile respective? Motivele invocate sunt diverse: de la clasicul „nu am știut”, până la „tinerii trebuie să învețe și să capete experiență ca să fie plătiți”.
4. Locurile de muncă part-time și full-time. Există o presiune socială și o nevoie de afirmare intrinsecă a tinerilor de a se angaja încă din primii ani ai facultății. Motivele sunt diverse: de la nevoia explicită de a se întreține ca singură variantă de a răzbi, de la independența financiară, la experiența agonisită, la recomandări viitoare.

De obicei, angajatorii privesc cu teamă angajarea tinerilor, mai ales a celor cu experiență de voluntariat, în proiecte, stagii – practic, tinerii proactivi. De ce? În primul rând, vârsta îi face țintă sigură pentru ore suplimentare, task-uri care nu sunt în fișa postului și alte responsabilități care ar trebui făcute „urgent”. O parte realizează abuzul la care sunt supuși din punct de vedere emoțional, dar cealaltă parte continuă încercând „să demonstreze că pot”, „să se afirme”.

În al doilea rând, dacă ești tânăr, primești task-uri lipsite de conținut de cele mai multe ori, fiind o înclinație să accepți sarcinile  de ordin logistic și repetitiv. Practic, există riscul de a nu învăța nimic nou.

Aici își găsesc originea multe sincope care fac ca adevăratul potențial al tinerilor angajați să nu fie exploatat suficient. Spre exemplu, câți tineri activează în domeniul în care au studiat? Una din modalitățile prin care pot fi ajutați e să aibă oportunități echitabile: stagii de calitate, plătite în mod adecvat.

Așteptăm de la noua generație să fie salvatori, cei care vor reuși să rezolve anumite probleme ale societății dat fiind accesul lor la informații, dar nu îi integrăm echitabil în comunitate și nu îi tratăm ca pe un partener egal. Avem nevoie de un set de standarde care să îi ajute pe tineri să câștige experiență fără să le fie frică că nu își vor putea acoperi cheltuielile și fără să le periclităm procesul de învățare formală.