Notă pentru profesor

Președintele-diriginte care mai mult a tăcut. Cum s-a transformat funcția ocupată de Klaus Iohannis în ultimii 10 ani

Computer Hope Guy
Sursă foto: INQUAM Photos /Octav Ganea

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

  1. Ajuns președinte în 2014, Klaus Iohannis a lăsat inițial impresia unui profesor de provincie care, chiar dacă tace, face. 10 ani mai târziu, verdictul, mai ales în lumina celui de-al doilea mandat, e clar: Iohannis va rămâne președintele care mai mult a tăcut.
  2. „Cele două mandate nu au fost echilibrate”, explică politologul Andrei Țăranu, care subliniază că, în ultimii cinci ani, președintele a părut total absent.
  3. Marele proiect intern al președintelui a fost setul de reforme în sistemul de învățământ, „România Educată”, dar el e e văzut mai degrabă ca un eșec.
  4. Pe final de mandat, președintele și-a căutat, cu CV-ul în mână, job la instituții mari precum NATO sau UE.
  5. Despre predeceorul lui Iohannis, Traian Băsescu, s-a spus că a fost un șef de stat prea jucător. Impresia generală în cazul lui Klaus Iohannis rămâne că a fost un președinte-diriginte, crede Ramona Avramescu, jurnalistă TVR, acreditată la Palatul Cotroceni de aproape 20 de ani, timp în care a văzut cum s-a schimbat funcția prezidențială în mâinile unor politicieni complet diferiți.

Președintele Klaus Iohannis își va încheia, la sfârșitul anului, cele două mandate consecutive în cea mai înaltă funcție din stat. Ce lasă, simbolic, în urmă la Palatul Cotroceni? Cum mai arată funcția pe care o va moșteni următorul șef de stat, după un președinte care, în mare parte din timp, a reușit performanța să pară total absent?

Președintele Klaus Iohannis ocupa, pentru prima dată, funcția de președinte al României în 2014, la capătul unei campanii electorale în care l-a învins pe Victor Ponta, contracandidatul susținut de PSD.

Ajuns la pe dealul Cotrocenilor, a vrut să-și creeze imaginea unui profesor de provincie care, chiar dacă tace, face. Apetit pentru o schimbare de stil, pentru un „altceva” exista la acea vreme. Deși lipsit de verva cu care ne obișnuise Traian Băsescu, președintele autointitulat jucător, Iohannis a reușit să trezească un sâmbure de speranță în rândul celor care l-au ales și nu numai.

Această speranță s-a stins tot mai accelerat în timpul celui de-al doilea mandat, obținut cum nu se poate mai ușor în fața Vioricăi Dăncilă, o candidată trimisă parcă să-i asigure candidatului PNL unul dintre cele mai mari scoruri electorale într-un tur doi prezidențial.

În ultimii cinci ani, liderul de la Cotroceni a arătat o cu totul altă față decât cea cu care își convinsese alegătorii.

Moștenirea lui Iohannis

„Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naționale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”.

De aici pleacă la drum fiecare președinte.

Când vorbim despre așa-zisa moștenire a lui Iohannis, însă, trebuie să vorbim de două capitole extrem de diferite: primul și al doilea mandat. „Cele două mandate n-au fost echilibrate. În primul, domnul Iohannis a fost preocupat să țină un echilibru între un PSD care devenise extrem de puternic, mai ales în 2016, și situația europeană și internă”, explică, pentru Panorama, politologul Andrei Țăranu. El adaugă că președintele Iohannis a încercat să dea un traseu politic european României atât „prin relațiile personale, cât și printr-o politică mai activă”.

Ca să profilăm cu acuratețe politicianul Iohannis, ar trebui să ne aducem aminte și de omul Iohannis. Fost profesor de fizică la Sibiu, el a condus municipiul din funcția de primar și a aterizat, ulterior, în politica mare de la centru.

A ajuns la Palatul Cotroceni susținut de ACL – Alianța Creștin Liberală, adică un PNL care se aliase, la acea vreme, cu defunctul PDL, partid care, de altfel, a și fost absorbit ulterior de liberali. S-a dovedit o coaliție care a reușit să oprească, încă o dată, ajungerea unui candidat PSD la Palatul Cotroceni.

„După 10 ani cu Traian Băsescu, când a venit Iohannis, am avut o oarecare dificultate, în sensul că era destul de puțin cunoscut la București și în politica națională. Chiar și cei din PNL știau destul de puține despre personalitatea lui. A fost oarecum contrariant începutul lui de mandat”, își aduce aminte Ramona Avramescu, jurnalistă TVR acreditată la Administrația Prezidențială de aproape 20 de ani, timp în care a văzut cum s-a schimbat funcția prezidențială în mâinile unor politicieni complet diferiți.

Cât despre stilul altfel de a face politică, semnele erau clare încă din primele luni de când Iohannis s-a instalat în fotoliul de președinte, explică jurnalista. „Remarcasem încă de la început că ar trebui mai multă comunicare, mai multă consistență. Cred ca asta a fost una dintre marile probleme cu care și-a început mandatul: o dificultate, în primul rând pentru el, de a se defini ca președinte”.

Primul mandat al lui Klaus Iohannis a fost marcat de ieșiri publice extrem de virulente la adresa PSD și câteva zvâcniri de președinte-jucător, cum ar fi, de pildă, prezența sa, în geacă roșie, la protestele din Piața Victoriei, din ianuarie 2017.

Inevitabil, toată lumea făcea comparație cu Băsescu, o personalitate atât de pregnantă, iar Iohannis avea momente în care se vedea că nu vrea să fie ca Traian Băsescu, deși poate ar fi trebuit. În alte momente, chiar supralicita – uneori îi ieșea, alteori nu”, afirmă Ramona Avramescu.

Dar a fost Klaus Iohannis un președinte-mediator?

„A fost, mai degrabă, un președinte-diriginte. E profesor și asta am văzut-o și în relația cu noi, jurnaliștii acreditați: are niște reguli, nu poți să întârzii, nu vorbim toți în același timp. Sunt reguli de bun simț, de altfel, dar care nu se respectă la liniuță în haosul jurnalistic. Atitudinea asta se manifesta și cu clasa politică. A mai avut intervenții publice în care trasa niște sarcini, mai dădea note”, afirmă Ramona Avramescu. 

Jurnalista amintește și de consultările cu partidele la care, de fiecare dată când apărea președintele pentru momentele de început, atunci când și presa acreditată are acces, era o senzație de „gata, a venit profesorul, începe ora, vă dau și test dacă e cazul”.

No comment

Președinția României e spre coada clasamentului atunci când vine vorba de încrederea din partea populației, potrivit unui sondaj INSCOP din decembrie 2023, realizat la comanda News.ro.

Cotă de încredere Președinție - septembrie-octombrie 2013
0 %
Cotă de încredere Președinție - octombrie-noiembrie 2023
0 %

Sursa: INSCOP

Pe primele locuri se află Armata, Biserica și NATO, iar pe ultimele, Președinția, Guvernul și Parlamentul.

Dacă ne uităm, însă, strict la cota de încredere pe care o are președintele în funcție, lucrurile arată un pic altfel. Același sondaj arăta că șeful statului are cel mai scăzut nivel al încrederii pe care l-a avut un președinte român la finalul mandatului său.

„Rolul unei președinte, cel puțin simbolic, este să producă solidaritate în jurul figurii și personalității sale”, afirmă Andrei Țăranu, care constată că și din această privință lucrurile s-au schimbat radical în cel de-al doilea mandat al președintelui Iohannis.

Dacă perioada pandemiei a fost marcată de o dorință constantă a lui Iohannis de a comunica direct cu cetățenii, alături de autoritățile medicale și de cele care luau decizii pe acest subiect, lucrurile s-au schimbat ulterior.

„Președintele Iohannis a devenit foarte discret, atât în politica internă, cât și în cea externă, cu o singură mențiune: se pare, din nou, se pare că președintele ar fi făcut foarte mult în relația cu Ucraina, doar că n-a comunicat. Noi n-am aflat ce a făcut concret, se pare că au știut mai degrabă cei din Ucraina. Poate ar fi lăsat o moștenire mai bună dacă ar fi fost implicat în partea asta de comunicare”, susține politologul.

De fapt, partea de comunicare a fost o problemă constantă la Palatul Cotroceni. Administrația Prezidențială, spre exemplu, nu mai are purtător de cuvânt din decembrie 2019, când Mădălina Dobrovolschi și-a înaintat demisia.

„Mi-a fost clar încă de la început că Iohannis nu era un foarte mare comunicator și că nu-i plăcea să comunice. A mai făcut-o în primul mandat, forțat de împrejurări, dar în cel de-al doilea cred că a avut o singură conferință de presă la Cotroceni. Lucrurile s-au schimbat la 180 de grade, mai ales după pandemie”, spune Ramona Avramescu.

Deși pe plan extern Klaus Iohannis a reușit să păstreze o relație bună cu aliații României, mai ales sub umbrela NATO și a UE, pe plan intern, lucrurile s-au mișcat mai lent.

Marele proiect intern cu care președintele a defilat a purtat numele de România Educată, un set de reforme menit să schimbe din temelii sistemul de învățământ. La mai bine de un an de zile în care pachetul de legi a fost votat de Parlament, eforturile sunt privite mai degrabă ca un eșec. Iar ceea ce trebuia să fie mândria „președintelui-diriginte” s-a transformat într-una din pietrele de moară ale moștenirii lui politice.

„Din nefericire, proiectul a fost prea puțin discutat cu cadrele didactice. Are și virtuți, dar multe dintre criticile de fond care i-au fost aduse sunt justificate. În bună măsură, cadrele didactice sunt conservatoare, nu vor să-și piardă privilegiile, dar trebuie să știi să negociezi, că de-asta ești om politic”, crede politologul Andrei Țăranu, care amintește că așa-zisa reformă n-a schimbat sub nicio formă programa națională și că „tot atâtea ore de matematică și de română avem”.

În numele stabilității (personale) și cu CV-ul actualizat

În a doua parte a ultimului mandat, Klaus Iohannis a dat impresia că nu prea are nevoie să fie vizibil, mai ales după ce partidul care l-a trimis la Cotroceni s-a așezat confortabil la Palatul Victoria, alături de PSD.

Girarea inamicului social-democrat l-a făcut să piardă inclusiv încrederea celor care l-au votat, dar, în tot acest timp, șeful statului a preferat să se concentreze pe vizite externesă-și secretizeze cheltuielile și să-și satisfacă propriile capricii – cum ar fi terenurile de golf care au apărut, în timpul mandatului său, la reședințele oficiale pe care le poate folosi șeful de stat.

Totuși, în spatele cortinei, pare că a mai fost implicat în decizii pe care, din nou, a preferat să nu le comunice sau pe care nu avea cum să le țină altfel decât la secret.

„Are un alt stil de a juca, mai mult în culise sau aproape exclusiv în culise. Din punctul acesta de vedere, a părut complet absent din dezbaterea politică, din luptele dintre partide, din societate”, crede Ramona Avramescu.

Pe parcursul ultimului său an de mandat, s-a tot scris despre cum președintele Iohannis a bătut, „cu CV-ul în mână”, pe la mai multe porți internaționale și, pe urmă, și naționale, în căutarea unui job după ce va fi părăsit Palatul Cotroceni.

Unele sunt speculații, altele au fost asumate public, cum a fost candidatura la șefia NATO. Dorința de a conduce Alianța Nord-Atlantică a fost anunțată pe nepusă masă (și în ciuda contextului care-l favoriza clar pe Mark Rutte), pentru ca, mai apoi, retragerea din cursă să fie anunțată sec printr-un comunicat de presă al CSAT.

Nu știu cât de mult a fost el angajat în aceste căutări de slujbă. S-ar putea ca, mai degrabă, să se fi implicat pentru asta Ministerul de Externe sau diverse servicii, cel puțin la nivel european. Cât privește NATO, a făcut declarația, a spus, s-a dus în Statele Unite, nu a primit acceptul și a renunțat”, spune Andrei Țăranu.

În acest moment, nu e clar ce va face Klaus Iohannis pe viitor.

Ramona Avramescu constată stilul pur românesc, total diferit de cel american, spre exemplu, unde președinții care își încheie mandatul sau mandatele rareori mai rămân în politică și preferă să se concentreze, mai degrabă, pe o carieră academică sau cu implicații în societatea civilă. Să-și construiască o moștenire, să influențeze dezbaterea, să-și aducă o contribuție și dincolo de rolul politic.

„Se pare că, în România, toți președinții vor să rămână activi în politică, indiferent de câte mandate au avut la Cotroceni. Nu e ca la președinții americani, unde modelul presupune să-ți deschizi un centru, o fundație, să scrii o carte, să ții conferințe”, afirmă jurnalista TVR.

Cum ne raportăm la funcția de președinte după Klaus Iohannis?

Klaus Iohannis pleacă de la Palatul Cotroceni pe 20 decembrie, dată la care i se încheie mandatul. Dar funcția de președinte, de garant al independenţei naționale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, așa cum scrie în Constituție, rămâne. Tot ce nu e scris, dar ar trebui să mai fie un președinte e mai puțin clar. 

Din acest punct de vedere, 2024 va fi, cum s-a întâmplat și acum zece ani, un an în care românii trebuie să reflecteze și asupra funcției în sine: cum ar trebui să fie un președinte? Ce ar trebui să fie?

Băsescu a fost președintele jucător, Iliescu a fost mai degrabă patriarhal, paternalist, iar Constantinescu a fost un președinte voluntar, poate chiar prea voluntar – fiecare cu virtuțile și păcatele lui”, afirmă Andrei Țăranu.

În opinia politologului, Iohannis „a golit foarte puternic poziția prezidențială în raport cu cea a premierului”. Astfel, în acest moment,  se poate deschide discuția chiar despre o eventuală schimbare a legii fundamentale.

„Cred că următorul președinte sau președintă ar trebui să încerce să schimbe Constituția: vrem o republică parlamentară cu un prim-ministru care e ales aproape direct de popor și președintele să fie mai degrabă formal sau vrem o republică semiprezidențială cu adevărat, cum este cea franceză,  în care președintele chiar are puteri?”, continuă politologul, care remarcă faptul că președintele are foarte puțin spațiu de manevră dacă decide să joace doar în limitele impuse de Constituție.

Fotoliul de președinte e, însă, unul care capătă forma celui care-l ocupă, iar instalarea în el vine inclusiv cu presiunea dată de interesul mare al cetățenilor pentru funcția prezidențială, una care e definită de un om, nu de un partid.

La fiecare început de mandat, așteptările sunt, de regulă, mari. 

„Omul influențează foarte mult felul în care arată instituția prezidențială. Asta o va face și următorul președinte, chiar dacă, la început, va fi tentat să raporteze totul la mandatele lui Iohannis și să încerce să se poziționeze față de ele. Un președinte are foarte multe pârghii, foarte multă putere, interacționează cu aproape toate instituțiile statului. Cea mai mare putere e legitimitatea pe care i-o dă votul direct, poate seta agenda de la înălțimea funcției”, conchide Ramona Avramescu.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Ciprian Ioana

S-a alăturat echipei Panorama în octombrie 2023. Și-a început cariera în presă la radio Europa FM, în 2011. Inițial, își dorea să fie DJ/realizator de emisiuni, dar a fost cooptat rapid în echipa de știri și acolo a rămas vreme de aproximativ 7 ani.

Mai târziu, a descoperit că-i place jurnalismul economic, a lucrat la emisiunea Business Club (Digi24), postul Digi FM, dar și pentru site-urile Playtech.ro și Digi24.ro.

E pasionat de știrea din spatele știrii și vrea să cunoască de ce se întâmplă, nu doar ce se întâmplă. Crede că, într-o lume care trăiește pe repede-înainte, e nevoie ca la finalul zilei să rămâi cu un tablou cât mai rotund a ceea ce te interesează, nu cu frânturi de informații mai mult sau mai puțin relevante.

Pe lângă cariera de jurnalist, Ciprian e voice-over profesionist, cu peste un deceniu de experiență. Îi poți auzi vocea prin reclame sau documentare.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
9 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x