Iubirea nu are preț. Mici tandrețuri valoroase tot anul, nu doar în februarie

Alina Cristea

14 februarie 2025

An de an, „luna iubirii” vine nu doar cu emoție, ci și cu așteptări mari și cheltuieli pe măsură. Din acest motiv, vă propunem o întoarcere la tandrețuri mai simple. Fără preț. Neprețuite. 

Luna trecută, am lansat un formular public, unde v-am invitat să ne povestiți despre gesturile mici prin care vă arătați afecțiunea, fără să cheltuiți mult sau deloc.

Mi-am luat un curs de limbă ca să nu trebuiască să-și traducă mereu sufletul.

Îl las să mă trezească la 7 dimineața în fiecare zi, pentru că așa și-a propus el să meargă la sală. Atunci când plouă și nu avem umbrela la noi, își desface gluga și mi-o dă mie.

Din vremurile când aveam puține, mințeam că m-am săturat, ca să mănânce și mama. Acum avem, dar fac la fel.

Cel mai frumos gest pe care îl fac – și-mi place să fie cât mai des și cu o durată lungă – sunt îmbrățișările dăruite fiului meu. Îmbrățișarea alină, mângâie, dă încredere și curaj, fără să spui nimic.

Cum studiile ne spun că orice relație echilibrată este asociată unei vieți mai fericite și mai sănătoase, reducând stresul și creând apartenență, am extins definiția iubirii dincolo de relațiile romantice și am inclus familia, prietenii și necuvântătoarele care ne fac zilele mai vii.

În poveștile de afecțiune neprețuită pe care ni le-ați împărtășit, iubirea s-a extins și mai mult: către vecini, chiriași sau organizații în care faceți voluntariat. Ați demonstrat, dincolo de orice dubiu, puterea comunității. 

Așa că azi punem cardul pe pauză și ne bucurăm de toate formele prin care trăim iubirea – cu puțini sau chiar fără bani. 

Îi dau spațiu și timp pentru el.

Facem plimbări lungi de seară, unde ne ținem de mână chiar și după câțiva ani împreună. Îmi aduce liniște după atâta haos în lumea aceasta nebună.

N-am mai cumpărat dulciuri, chiar dacă îmi plac, pentru că ea voia să renunțe la zahăr și îi era greu să se abțină. Deci n-am mai dat banii pe prostii. 😀

Sâmbătă am fost împreună cu soțul meu în vizită la mătușa de 80 de ani și unchiul de 86 de ani, care, în vârstă și cu probleme medicale, s-au bucurat enorm să ne vadă. Am petrecut două ore în mijlocul unor amintiri deosebite din viața de copil a unchiului, peripeții cu străbunici, cu idealuri, neajunsuri, chiar și cu soldați ruși. La plecare, mătușa ne-a spus „Vă iubesc, să mai veniți pe la noi”.

Am o prietenă care îmi trimite scrisori (din acelea adevărate, pe hârtie, de mână), cu povești despre ce a mai făcut și ce mai plănuiește. De curând m-am mutat și mi-a cerut adresa nouă, ca să poată să-mi trimită în continuare.

Pătura pe care o pun peste prietenul meu atunci când, după o ceartă, se încăpățânează să doarmă pe canapea.

Florile: în buchețele culese de mine; presate în cărți groase; cumpărate mai în grabă de la supermarket; în semn de celebrare sau în semn de alinare; oferite în aeroport; dăruite atunci când mă duc pentru prima oară la cineva acasă; strecurate în camera colegei de apartament, în paharul ei cu apă. Pentru că: sunt frumoase; și pentru că persoanele cărora le ofer sunt la fel de frumoase.

Tu cum îți arăți iubirea fără bani?

Exercițiul de față s-a născut dintr-o dorință de a ridica presiunea pe care o punem oricum pe noi, în atâtea planuri ale vieții noastre. S-a născut și din statistici. Un sondaj din 2024 arăta că aproape jumătate din români anticipau că vor scoate din buzunar peste 300 de lei pentru a marca Ziua Îndrăgostiților — atât prin cine speciale, cât și prin alte cadouri. Nu e de mirare că „atențiile” tipice, ca florile, tind să se scumpească în această perioadă. 

Trendul nu e nou și nici specific României. La nivel global, un raport Mastercard LoveIndex din 2021 arătasentimental spending (în traducere liberă, cheltuieli sentimentale/emoționale) aproape că s-a dublat în ultimii 10 ani. Europenii, în special, cumpără de șapte ori mai multe cadouri și experiențe pentru a-și exprima iubirea decât o făceau acum un deceniu. Asta arată că s-a schimbat nu doar consumul nostru, ci și felul în care ne arătăm iubirea prin acest consum.

Într-un context economic dificil, însă, aceste obiceiuri pot să pună presiune pe bugete și să creeze așteptări nerealiste. Am văzut-o și de Sărbători, când un român din doi a fost nevoit să apeleze la economii pentru a face cadouri celor dragi

creșterea cheltuielilor sentimentale 2011-2021
+ 0 %

În mijlocul cifrelor se mai ascunde totuși un detaliu esențial: același sondaj despre cheltuielile de Ziua Îndrăgostiților arăta că 9 din 10 respondenți considerau că cel mai nepoliticos gest pe care-l poate face partenerul la cina festivă e să stea pe telefon. 

Citind printre rânduri, cel mai de preț cadou nu era cina în sine, ci prezența și atenția oferite celui drag. 

Când se pregătește pentru o prezentare la muncă și are emoții, fac pe publicul și îl las să repete în fața mea și de 10 ori.

Fosta mea colegă de bancă din școala generală îmi trimite periodic vederi din locurile prin care călătorește. De la ea am învățat să fac la fel cu cei dragi. Mulțumesc, Jane!

Ascult ce povești au de spus prietenii mei chiar și atunci când nu mă pricep să dau cele mai bune sfaturi. Fac bijuterii din mărgele cu simboluri care susțin cauzele în care cred.

„My love language” este gătitul. Îmi place că, atunci când se termină garda, știi că celălalt a gătit și poți gusta din ce a pregătit.

Am un espressor mai profi acasă, așa că îi fac cappuccino în fiecare dimineață, chit că nu îmi iese mereu spuma cum aș vrea.

Rearanjez un sertar în care lucrurile n-au fost niciodată puse bine.

Când împărțim chipsurile, ciocolata sau o napolitană, mă asigur că din ultima îmbucătură, jumătate i-o „donez” ei. Și ea face același lucru.

Mama soțului meu mă întreabă mereu despre prietenii mei, pe care îi știe după nume, profesie și locație. Mă înduioșează mereu cât de atentă e la detaliile acestea.

O sun și o vizitez cât de des pot pe bunica.

Uneori fac felicitări silly pentru prietenii mei, în care scriu paragrafe de apreciere. Pisicilor le ofer timp pentru joacă, însă ele au nevoie și de ✨plic ✨. De fiecare dată când cumpăr plic, le cumpăr și o jucărie care știu că o să sfârșească în eterul de sub canapea.

Fac voluntariat la un Centru de zi pentru vârstnici din orașul meu, unde aproape în fiecare săptămână sunt gazda unei cafenele. E o acțiune pe care o țin de aproape doi ani, în care timp de o oră și jumătate servesc cafea, cu povești, idei, vizionări de filme. Cafeaua o cumpărăm noi toți, pe rând, și o servim ca la carte: ceașcă drăguță, farfurioară neapărat și, foarte des, dulciuri. Săptămâna viitoare avem în plan să vizionăm pe YouTube un concert al lui André Rieu. Vom purta rochii, ne vom îmbrăca de gală!

Iubitul meu verifică în somn dacă sunt învelită și, dacă nu, mă acoperă cu plapuma.

Cred că unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le poți oferi este prezența ta. De exemplu, printr-o sesiune de yoga organizată în sufrageria ta, pentru prietenii mai mult sau mai puțin sportivi.

Proprietarii apartamentului în care stăm ne dăruiesc câte un cadou și o felicitare în fiecare an de ziua noastră. Au luat datele de naștere din contractul de chirie.

Când sunt obosită, partenerul meu curăță litiera pisicii în locul meu.

Merg eu la cumpărături când ne e poftă amândurora de ceva bun. Mă uit la emisiunile lui preferate, chiar dacă nu sunt moartă după ele, ca să stăm unul lângă altul.

Îmi complimentez partenerul des, în special în ceea ce privește aspectul fizic, ca să-i amintesc să aibă mai multă încredere în el. Îi pun întrebări filosofice când ne bem cafeaua în weekend – mereu se bucură să aibă material de discuție.

În weekend am grijă de copii dimineața astfel încât partenerul meu să doarmă până mai târziu.

Curăț toate pielițele albe de pe portocale pentru soțul meu, deși pentru mine nu contează asta.

Merg măcar o dată pe săptămână la casa părintească, acum goală, unde rar stă cineva mai mult timp, dar ştiu că avem o pisică și un cățel care mă aşteaptă cu o nerăbdare şi o bucurie greu de descris în cuvinte. Se citeşte în ochi. Le duc mâncăruri specifice fiecăruia, alergăm, ne manifestăm în toate felurile, fără limite. La despărțire, fiecare avem bateriile încărcate pentru a rezista până la o viitoare întâlnire.

Layout și editare: Alina Mărculescu Matiș

Ilustrație: Shutterstock, Lottie Files

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x