Divertisment sau sursă de venit?

Cum dă România rateu în lupta cu mirajul nociv că jocurile de noroc te scot din sărăcie

Computer Hope Guy
Ideea că jocurile de noroc te pot scoate rapid din sărăcie este întreținută agresiv de reclame omniprezente în România. Foto: George Călin/Inquam

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

Un român din trei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Indiferent de contextul social, unde trăiesc și câți membri are familia lor, copiii și tinerii sunt cei mai vulnerabili la riscul de a ajunge să nu aibă un trai decent. Cu presiunea acestei perspective care le bate la ușă în fiecare zi, gata să riște, dar și hrăniți prin reclame agresive și omniprezente cu iluzia că se pot îmbogăți peste noapte doar „jucându-se”, mulți dintre ei ajung să meargă în  sălile de „păcănele” sau la casele de pariuri, pentru a încerca să facă rapid niște bani.

Pe termen lung, aceste obiceiuri pot avea consecințe cel puțin la fel de grave ca excluziunea socială. Pentru că, tot pe termen lung, la acest tip de jocuri de noroc cea care câștigă e mereu „casa”, nu jucătorii. Jucătorii rămân mereu cu iluzia, iar cei mai norocoși se aleg și cu unele câștiguri, pe care le vor pierde oricum în timp, dacă joacă îndeajuns de des.


Citește și: România mulge jocurile de noroc la două mâini, dar s-ar putea să parieze prost

Există o corelare între tinerii care joacă jocuri de noroc și cei în risc de excluziune socială?

Pentru a afla răspunsul, e suficient să arunci o privire pe statisticile referitoare la aceste grupe de vârstă. În primul rând, peste jumătate dintre românii care trăiesc  sub rata sărăciei au până în 24 de ani, o perioadă din viață în care se fac studiile sau primii pași, mai prost plătiți, pe piața muncii.

Un studiu GfK din 2016, privind profilul jucătorilor de jocuri de noroc, arăta că 32% dintre ei au între 18 și 24 de ani. Sunt singurele date existente în România, legate de acest subiect.

„În România, nu există date clare de multă vreme. Ca să afli aceste date, trebuie să investești bani în studii, dar la noi ONJN (Oficiul Național pentru  Jocuri de Noroc) are un departament de prevenire cu opt, nu 10 oameni cât spune în organigramă, și nu fac niciun proiect, deși au un buget de 5 milioane de euro strânși din taxe”, explică Daniel Conțescu, jurnalist Play Responsibly.

Dincolo de datele din România, există studii care arată că adolescenții și tinerii sunt predispuși riscului de a dezvolta probleme cu jocurile de noroc. Aceștia le consideră drept mecanisme de apărare împotriva stresului sau depresiei, un mod de a scăpa de sentimente neplăcute, dar și o satisfacere a dorinței de a câștiga mulți bani, pentru cei care provin din contexte socioeconomice dezavantajate.

Multe dintre problemele de expunere ale tinerilor la mirajul jocurilor de noroc puteau fi rezolvate pe 28 februarie, când un proiect de lege a fost modificat radical în comisiile Senatului. Inițial, acesta interzicea total reclamele la jocuri de noroc, dar după retragerea semnăturilor celor de la PSD și modificările aduse de cei de la PNL, varianta finală a legii interzice reclamele doar între orele 6 și 23, la televizor, promovarea jocurilor de noroc de către persoane publice, dar și limitarea reclamelor outdoor pentru ele la 30 mp.

Roxana Paraschiv analizează date despre drepturile copiilor, pentru organizația Salvați Copiii. Ea este de părere că, deși e posibil ca profilul jucătorului să se fi schimbat între timp, datele studiului din 2016 trebuie să ne dea de gândit: „Statistic vorbind, comparat cu structura populației, o treime din jucători să aibă între 18 și 24 de ani este enorm”.

Așadar, dacă facem o corelare între profilul tânărului jucător de jocuri de noroc din România și faptul că peste jumătate dintre tinerii români sub 24 de ani sunt în risc de sărăcie, excluziune socială și șomaj, vedem că există un pericol de legătură ambivalentă între sărăcie și jocurile de noroc.

Ambivalentă, în sensul că un tânăr român care nu are bani este tentat să câștige repede și mult. Și invers, atunci când joacă excesiv jocuri de noroc, riscul să piardă mai mult decât poate câștiga este foarte ridicat. Această afirmație ar avea însă nevoie de un profil actualizat al jucătorilor. Nu e însă prea greu să considerăm că, odată cu banii puțini sau inexistenți pe care îi au tinerii în buzunar, vine nevoia, dar și dorința de a avea mai mulți.

Butonul de apetit la risc al fiecărui om. Cine și cum ne apasă pe el

În acest sens, pandemia a adus mai multe provocări. Concertele și spectacolele de teatru s-au mutat pe internet, cinematografele au fost date uitării, în detrimentul platformelor de streaming, iar domeniul HoReCa a depins de livrările la domiciliu, pentru a supraviețui. Totodată, România a avut o schimbare semnificativă a vânzărilor către online.

În acest timp, o altă industrie a încercat din greu să atragă prin reclame publicul deja obișnuit cu numărul mare de agenții terestre, în încercarea de a-și muta activitatea online: cea a jocurilor de noroc.

Făcând apel la cam același mix de ingrediente – haine roșii și aurii, imagini provocatoare, mirajul îmbogățirii – reclamele la aplicații și platforme de jocuri de noroc online au apărut, odată cu pandemia, mai frecvent pe micile ecrane.

Acum pandemia a trecut, însă atenția ne este în continuare distrasă de reclamele acestei industrii, mai mult ca oricând. Poate și pentru că reclamele nu au fost  interzise complet, dar și fiindcă industria beneficiază de un flux de capital mai mare ca niciodată.

„Eu aș interzice de mâine tot la nivel de reclamă, pentru că orice  e promovat, cel puțin la nivel de copii și adolescenți, e dezirabil. Și chiar sunt la orice colț de stradă. Zici că în România sunt doar farmacii și săli de jocuri de noroc”, spune cu frustrare Roxana Paraschiv, coordonatoarea  Centrului de Informare, Documentare și Cercetare privind Drepturile Copilului de la organizația Salvați Copiii România.

Acest tip de promovare a avut loc atât de intens, încât a început să hrănească artificial apetitul de risc al unora mai sensibili la astfel de stimuli. Sorin Georgescu, președintele Romslot, asociația organizatorilor de „sloturi”, este și el de acord că „nu este deloc sănătos să normalizăm activitățile cu risc foarte ridicat”.

„Toți avem o componentă a riscului înnăscută. Unii se urcă în copaci, unii se joacă cu focul, iar alții sar de la înălțimi mari. După ce creștem, unii sunt cu sloturile, alții cu cripto, alții cu Forex. Și care e diferența? Niciuna”, consideră Georgescu.

Unul dintre argumentele preferate ale  industriei este că oamenii trebuie să înțeleagă că jocurile de noroc sunt „o sursă de entertainment, pentru care plătești ca la bowling, la film sau la paintball. Doar că trebuie să înțeleagă și faptul că pot pierde mai mulți bani decât fac”, mai spune Sorin Georgescu.

Cealaltă tabără atrage însă atenția că, atunci când pierzi – și pierzi ușor, chiar și bani pe care nu-i ai -, nu se distrează nimeni. Și cu cât sunt oameni mai vulnerabili sau mai disperați, cu atât se pot expune unor riscuri pe care nici ei, nici familiile lor nu-și permit să le gestioneze. La paintball, dacă pierzi, rămâi eventual cu niște vânătăi.

Dependența de jocuri de noroc are un echivalent la aceste vânătăi, traume care dacă sunt ignorate atrag unele noi și ajung mai târziu să fie foarte greu de tratat. Daniel Conțescu, jurnalist la Play Responsibly, a avut ocazia să observe mai multe situații extreme:

„Cunosc un băiat de 34 de ani, care după mulți ani de practică, acum își cheltuie și ultimul ban. Se împrumută acum de la IFN-uri, pentru că de la bănci nu mai poate lua. El e conștient de dependență, a încercat la mulți terapeuți și a ajuns de câteva ori la tentativă de suicid”.

Conțescu afirmă că dependențele de jocuri de noroc, alcool sau droguri ar trebui să se rezolve la fel, prin a preveni sau adresa trauma. Însă, în România, dependența nu este considerată încă boală, ci este mai degrabă pedepsită. Organizația unde activează el, Play Responsibly, dorește să creeze un mediu activ în prevenția ludomaniei (adicția pentru jocurile de noroc), prin asigurarea comunicării între diferiții actori ai industriei jocurilor de noroc, precum ONJN, organizatori, jucători și ONG-uri.

Educația timpurie și comunicarea, soluții pe termen lung

Există mai multe direcții din care se poate acționa pentru a preveni formarea acestei mentalități care corelează nevoia de bani cu mirajul îmbogățirii rapide, pe care reclamele la jocuri de noroc o exploatează extrem de agresiv. Dar un lucru este cert: trebuie acționat cât mai devreme posibil.

„Fiecare poate să dezvolte obiceiuri neplăcute ca urmare a situației personale, ori văzând reclame, ori din familie. Iar în situația asta, educația te ajută să îți dai seama că nu e un lucru bun și nu poate duce la un lucru bun pe termen lung”, explică jurnalistul Daniel Conțescu cum educația e unul dintre principalii piloni.

Roxana Paraschiv, de la Salvați Copiii, consideră și ea că educația precară este cea mai importantă problemă cu care se confruntă societatea românească, nu doar în chestiunea jocurilor de noroc, ci și a sărăciei: „Dacă nu rupi pisica în două, și ea nu se poate rupe decât prin sprijin, atunci va rămâne o poveste fără sfârșit. La sărăcie, veriga slabă la noi e lipsa educației, pentru că așa se moștenește sărăcia”.

Această educație timpurie poate veni din familie, dar și din comunitate, pentru că modelele pot juca un rol foarte important în motivarea copiilor.

„Să se trezească unii dintre ei la 5 dimineața, să ia autobuzul, să își facă temele, practic îi rogi să facă un efort semnificativ. Și dacă nu au un model să zică ‘vreau să fiu ca Popescu din comunitatea mea, care a mers la școală și a realizat ceva’, atunci este extrem de greu să continue”, afirmă Roxana Paraschiv.

Școala este locul unde, de bine de rău în România, se face cea mai mare parte a educației. Iar organizația Salvați Copiii își canalizează eforturile pentru a-i ajuta pe copiii vulnerabili să rămână la școală. Tot în școală se încearcă mai nou învățarea educației financiare. Aceasta ar trebui să ajute tinerii să ia decizii informate, legate de resursele lor financiare, și să identifice un eventual loc de muncă.

„Pot să spun că educația financiară e critică pentru a păși în etapa de adult. Iar pentru a preveni problemele apărute din lipsa acesteia, noi toți, industria și autoritățile statului, trebuie să spunem într-un mod plictisitor de frecvent că jocurile de noroc sunt o sursă de divertisment pentru adulți, și nu una de venit”, afirmă Sorin Georgescu președintele Romslot.

Pe de altă parte, în România, prevenția sau conversația sănătoasă despre dependența de jocuri de noroc este aproape inexistentă în școli. Iar șeful asociației de „sloturi” consideră că nici interzicerea nu este un lucru viabil.

„În 2023, să interzici lucrurile înseamnă un eșec al comunicării, al efortului de a găsi soluții și al procesului legislativ, care ar trebui să ne facă să avem o societate mai bună. Dacă interzici orice activitate, ea își găsește modalități să se desfășoare”.

Un alt lucru care poate fi făcut, până nivelul de educație și-ar putea face efectul asupra unor generații, este administrarea mai bună a reclamelor și a promovării pentru activitățile cu risc ridicat al apariției dependenței.

„Atunci când s-a născut ONJN-ul, nu s-a gândit nimeni la prevenție. Totuși, am și eu copii și îmi dau seama că e prea mult să vedem afișe cu cluburi, alcool și fete care dansează pe cuburi sau să îl vezi pe unul cu trabuc în gură”, explică Georgescu.

Deocamdată, autoritățile nu dau semne că pricep măcar problema, darmite să încerce să o rezolve. Comportamentul politic recent din Parlament, care a produs o lege fără dinți, privind reclamele la jocuri de noroc, a arătat exact cum stă treaba.

Între timp, Roxana Paraschiv de la Salvați Copiiii crede că salvarea e în mâinile fiecăruia dintre noi: „Putem să sprijinim și să îi vedem individual pe copii, indiferent de unde vin sau ce fac părinții lor. Unii se gândesc că ‘mama îi este bețivă și tatăl jucător de păcănele, deci de ce să îl ajut?’. Eu cred că tocmai de aia”.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Ștefan Paiu

Ștefan este jurnalist și producător de documentare. A absolvit un Master de Jurnalism Internațional la Universitatea din Cardiff și este interesat de cauze, efecte și problem-solving, având în vedere că a lucrat în programare. Experiența lui în presă a început la Romania-Insider, scriind povești de succes ale românilor din diaspora.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    2
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x