Încă un preț al campaniilor electorale: de ce a devenit comunitatea LGBT țap ispășitor pentru problemele din România

Mega-anul electoral din România, care ar fi trebuit să se încheie pe 8 decembrie, dar a intrat în prelungiri, s-a transformat într-o criză colectivă de identitate. Deși nu ducem lipsă de probleme sistemice și foarte presante în viața de zi cu zi a cetățeanului, campaniile au părut, deseori, un fel de educație sexuală făcută cu forța și într-o cheie conservatoare. Am văzut numeroase declarații problematice făcute de politicieni pe tema avortului, a parteneriatului civil și a drepturilor comunității LGBT. 

Candidații la parlamentare și prezidențiale ne-au spus ce ar trebui să facă femeile cu corpul lor, cum ar trebui să arate o relație de iubire acceptată de societate și, pe alocuri, care este locul și ce responsabilități au femeile în societate.

Respiroul pe care îl avem până la reluarea alegerilor prezidențiale e un moment oportun să încercăm să înțelegem de ce tema „familiei tradiționale” și toate derivatele ei polarizează atât de puternic societatea. Și tot acesta e prilejul să facem un bilanț și să vedem cum a fost afectată comunitatea queer din România de retorica virulentă anti-LGBT folosită de politicieni în campaniile electorale din ultimele luni.

Prețul atacurilor

O analiză realizată de Zelist.ro – un sistem de monitorizare și măsurare a social media din România -, în perioada 1 noiembrie – 5 decembrie 2024, în plină campanie electorală pentru prezidențiale și parlamentare, arată că numărul referințelor din social media și de pe bloguri la adresa comunității LGBT a crescut ușor înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale.

Propaganda anti-gay din online a explodat însă pe 26 noiembrie, după ce în cursa pentru Cotroceni au intrat extremistul Călin Georgescu, a cărui agendă propunea întoarcerea la Articolul 200 și scoaterea homosexualității în afara legislației, și Elena Lasconi, care a profitat de asocierea cu progresismul afișat de USR, fără să aibă în realitate vreo agendă clară pentru a promova drepturile comunității queer. 

Unele dintre mesajele homofobe și transfobe au fost utilizate pe paginile oficiale ale PSD și pe cea a liderului AUR, George Simion, unde pot fi găsite în continuare, deși Asociația Accept a făcut sesizări la BEC București și plângeri contravenționale la Direcția Generala de Poliție București. La solicitarea de îndepărtare din spațiul public a materialelor discriminatorii și care incită la violență, ură sau discriminare împotriva comunității LGBT+, ONG-ul nu a avut câștig de cauză.

Ba chiar a fost sfidat,  spune directorul executiv al Asociației Accept: „Biroul Electoral Central a constatat că în fotografia din postarea lui George Simion nu e nimic discriminatoriu – dimpotrivă, prezintă relația dintre unul dintre părinți și copii, care e una de protecție”.

Și totuși, deși cei care le-au distribuit s-au justificat că apără valorile familiei tradiționale, astfel de postări, prezente pe toate rețelele de socializare, au devenit mai degrabă denigrante la adresa persoanelor LGBT. Asociația Accept a făcut mai multe capturi de ecran cu mesaje anti-gay. Capturile includeau și imagini care prezentau într-o formă caricaturală persoane din comunitatea LGBT, postări care au primit foarte multe reacții de susținere din partea utilizatorilor. 

Victor Ciobotaru, de la Asociația Accept, amintește de  imagini cu mesaje precum „Asta vrea Lasconi, ca votanții ei, mâine-poimâine, să se îmbrace în rochii de mireasă”. 

„În paralel, mesajele care apăreau legate de candidatul Georgescu îl prezentau pe acesta ca fiind un creștin adevărat, apărător al valorilor tradiționale și, desigur, al societății. Multe dintre mesajele acestea provocau și promovau și violența împotriva comunității LGBT. Cu mame care puneau fotografii cu copiii lor de 2, 3, 5 ani pe internet, cu mesajul <<Mai degrabă mi-aș învăța copilul să poarte în mână o armă decât să-l văd, când va crește mare, că va ține de mână un alt bărbat”.

Dacă membrii minorităților sexuale au fost ținta acestei retorici violente, activiștii au simțit pericolul pe pielea lor. Membrii Asociației Mozaiq, ONG pentru apărarea drepturilor omului, au fost vizați chiar și de mesaje de amenințare, spune pentru Panorama Vlad Viski, directorul executiv.

„Mesajele de ură din social media au crescut exponențial la adresa comunității queer, spunându-ne că vom fi uciși, că vom fi arși pe rug. Adresa ONG-ului nostru a fost publicată în social media, alături de o imagine cu un centru comunitar LGBT din Belgrad, vandalizat. Cei care au postat au cerut practic o abordare similară și în cazul nostru. De atunci, mai mulți indivizi au trecut pe lângă poarta noastră, au făcut fotografii. În replică, noi am depus plângeri penale”.

Familia tradițională – instrument politic pentru a genera emoții și polarizare

„Ar trebui să privim subiectul familiei tradiționale și subcapitolul lui principal, retorica anti-LGBT, în contextul mai larg al unui val de conservatorism care bântuie recent lumea occidentală”, explică pentru Panorama cercetătorul în antropologie Bogdan Iancu. 

El crede că o explicație pentru amplificarea locală a fenomenului o reprezintă „câțiva actori transpartinici finanțați de ani buni de cultele neoprotestante din SUA să fertilizeze terenul cu aceste panici”.

„Toate exprimările acestea cu Părinte 1 și Părinte 2 sunt copiate de la mișcări transnaționale anti-gender, care vin în România și găsesc un mediu propice și fac alianțe cu tot felul de mișcări conservatoare, populiste și de extremă dreapta pentru a-și impune agenda. Pentru comunitatea LGBT, este extrem de clar că bătălia aceasta este una globală”, spune tot Vlad Viski, de la MozaiQ.

Viski subliniază și el filiera conservatoare pe care vine propaganda anti-gay folosită în întreaga lume, fie că vorbim de Statele Unite ale Americii, Franța, Austria, Germania, Ungaria și Rusia. 

Nu doar că discursul despre familia tradițională nu a apărut acum și aici, în România, dar el a fost preluat și adaptat de tot felul de actori politici. 

Oana Băluță, doctor în științe politice și conferențiară la conferențiară la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, din București, observă că „familia tradițională” este un instrument politic folosit în România nu doar de partidele extremiste, ci de toți jucătorii de pe eșichierul politic.

O radiografie a componenței noului Legislativ arată că strategia „inamicului comun” a funcționat. Partidele extremiste, care au ținut stindardul luptei pentru familia tradițională (AUR, SOS România și POT) se bucură de o majoritate confortabilă în noul Parlament. De acolo vor continua să blocheze adoptarea unei forme juridice de recunoaștere a familiilor formate din persoane de același sex, așa cum recomandă CEDO deja de un an. 

Și totuși, nu doar partidele extremiste folosesc familia tradițională pentru a susține politici regresive sau ca element de polarizare. Oana Băluță amintește că retorica anti-LGBT nu e străină nici de PSD și PNL, care au sprijinit Referendumul pentru redefinirea familiei din 2018 și au contribuit, astfel, la intensificarea discursului urii împotriva persoanelor LGBT. „Ambele partide au politicieni care se opun de ani de zile unor teme care sunt văzute ca amenințare la adresa familiei tradiționale, de exemplu educația sexuală”, adaugă Băluță.

Elena Lasconi, la rândul ei susținătoare a referendumului, s-a remarcat, în interviurile din această campanie, printr-un mesaj pro-familie în care a încercat să bifeze, totuși, mai multe viziuni: „Căsătoria religioasă este între o femeie şi un bărbat şi este o taină de la Dumnezeu. Dar, pe de altă parte, eu am învăţat, ca bun creştin, că cea mai importantă lecţie pe care trebuie să o înveţi în viaţa asta este iubirea de aproape. Eu aşa am fost educată de bunica mea. Asta înseamnă şi toleranţă. Toleranţa e mână-n mână cu iubirea. Nu ura, nu dezbinarea, nu violenţa”.

Suntem o țară homofobă? Și atunci de ce prinde discursul radical?

Ar fi simplist să extrapolăm la populația generală rostogolirea retoricii extremiste pe rețelele de socializare. Lucrurile sunt însă mai complexe de atât. Conceptul de „familie tradițională” e ajuns mai degrabă „o reverie compensatorie după stabilitate”, este explicația pe care a găsit-o antropologul Bogdan Iancu pentru aderența electoratului – în special a celui din diaspora – la astfel de mesaje.

Mai simplu spus, într-o lume în care totul se schimbă și tu nu mai știi care îți e locul, care sunt valorile și normele acceptate, vrei o întoarcere la ceva mai simplu de înțeles, la niște roluri pe care le înțelegeai.

În multe contexte, familia tradițională este invocată pentru a legitima opoziția față de educația sexuală, accessul la întrerupere de sarcină și planning familial, drepturile reproductive sau egalitatea de gen. Toate acestea sunt „inițiative despre care politicienii susțin că atacă structura familiei tradiționale”, spune Oana Băluță.

Bogdan Iancu a mai identificat o explicație, anume că „declinul demografic” e exploatat în discursurile politice și prezentat drept dovadă că politicienii nu au reușit să producă bunăstare – termen care nu se referă doar la venituri. Astfel, „responsabilizează corpurile cetățenilor și mai ales ale cetățenelor cu reproducerea, revigorarea, <<propășirea>>  națiunii, teme pe care oxidanții acestui proiect, membrii și membrele comunității LGBT nu le pot îmbrățișa”.

E parte din explicația pentru care parteneriatul civil și adopția copiilor de către cuplurile de același sex au fost două dintre temele predilecte ale ultimelor două campanii electorale, deși niciuna nu este legiferată în România.

Pentru că sunt subiecte care polarizează societatea din perioada Referendumului pentru redefinirea familiei, care a eșuat în 2018, ele au funcționat și de data aceasta ca un magnet de voturi pentru electoratul conservator sau chiar extremist. 

Prezidențialele s-au anulat, ura față de comunitatea LGBT, nu

Violența pe care am văzut-o mai ales în campania pentru alegerile prezidențiale a lăsat întreaga societate obosită și în tensiune. În cazul comunității queer, percepția e și mai sumbră. Acum persoanele LGBT s-au trezit din nou într-un climat ostil în care sunt demonizate de o mare parte a politicienilor care le vor folosi drept magnet de atragere a electoratului conservator. 

Indiferent cine vor fi următorii candidați la reluarea prezidențialelor, ONG-urile sau activiștii încearcă să pună comunitatea la adăpost. 

Asociația Accept a lansat o platformă de raportare a infracțiunilor motivate de ură, pe care pot fi făcute sesizări.

Toate acestea, când țara începea să devină mai tolerantă cu cetățenii care fac parte din minoritățile sexuale și care, conform estimărilor,  însumează aproximativ 9% din populație.

Activistul se așteaptă ca în perioada următoare sprijinul politic pentru comunitatea LGBT să scadă și mai mult decât acum. 

România este unul dintre cele trei state din UE care nu oferă niciun fel de protecție legală pentru viața de familie a cuplurilor formate din persoane de același sex. Asta deși CEDO a stabilit, în 2023, că țara noastră a încălcat un articol din Convenția care protejează dreptul la viața privată și de familie. Ca urmare a acestei decizii, România ar trebui să recunoască și să protejeze din punct de vedere legal familiile gay.

Anul acesta România a fost clasată drept cea mai ostilă a doua țară din Uniunea Europeană, după Polonia, pentru persoane LGBT+, în cadrul hărții anuale Rainbow Map, publicată de ILGA-Europe, un ONG internațional.

Erată: Acest articol a fost modificat după publicare, pentru a corecta numele lui Vlad Viski, scris inițial „Visky”.