Mamele și cursa lor cu obstacole în România, când revin din concediul de creștere a copiilor
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Revenirea la muncă după perioada de concediu maternal este adesea însoțită de discriminare, hărțuire, readaptare la un nou ritm de viață profesională și familială. Angajatele moderne se confruntă cu o dublă provocare: să muncească ca și cum n-ar avea copii, în timp ce își îngrijesc copiii ca și când n-ar avea job.
Deși România oferă cel mai lung concediu plătit de creștere a copilului din lume, sistemul de îngrijire este insuficient dezvoltat, ceea ce nu favorizează deloc reintegrarea mamelor în câmpul muncii. Panorama a discutat despre asta cu experți, dar și cu mame proaspăt întoarse la serviciu, atât din România, cât și din Franța, Germania, Anglia, Belgia și Italia.
- Discriminarea și hărțuirea la locul de muncă, față de mamele care se întorc din concediul de maternitate, sunt o realitate în România, cu femei care reclamă că au fost schimbate din funcții sau li s-au modificat condițiile de lucru.
- Lipsa unei monitorizări adecvate a acestor cazuri duce la subraportare. Unii angajatori aplică diverse tactici pentru a concedia mamele și încearcă să le determine să plece de bunăvoie.
- Teama de a pierde jobul sau poziția în echipă determină multe femei să se întoarcă la muncă mai devreme. Revenirea poate fi dificilă și necesită o perioadă de adaptare atât pentru ele, cât și pentru angajatori.
- România oferă una dintre cele mai generoase indemnizații pentru creșterea copilului din lume, dar suma rămâne insuficientă pentru mulți părinți. Numărul de tați care își iau concediu paternal în România crește încet și arată o schimbare în percepția rolului părintesc.
- În comparație cu alte țări europene, sistemul de childcare este subdezvoltat, cu un număr mic de creșe de stat și acces limitat la servicii de îngrijire. Și valoarea alocației de stat pentru copii ne plasează aproape de coada Europei.
„Mi-a picat cerul în cap”, spune Mădălina* (35 de ani), despre momentul în care angajatorul i-a oferit un post de secretară, în locul poziției de expert bancar deținută înainte de a intra în concediu maternal. „Mi-au spus că firma a fost cumpărată de concurență și că (…) nu mă puteam întoarce în departamentul în care lucrasem”, își aduce ea aminte.
Și Roxana* (32 de ani), a trecut printr-o situație similară, dar într-o instituție publică. Nu a întrebat-o nimeni dacă este de acord cu noua poziție: „Am avut alt șef, alt mediu, alt colectiv (…) Mi se impunea să lucrez peste program, iar când am refuzat, am fost din nou mutată în alt departament”.
Discriminarea și hărțuirea la locul de muncă a femeilor întoarse din concediu de maternitate sunt o realitate în România. „Cunosc femei cărora li s-a atras atenția că nu mai sunt atât de performante ca înainte de plecare”, spune Oana Sandu, mamă și realizatoare a podcastului „Mame” pentru Decât o Revistă.
Răzvan Vasiliu, avocat specializat în Dreptul Muncii, explică: „Concedierile pe motiv de maternitate sunt vădit ilegale, așa că angajatorii invocă diverse alte pretexte”.
„Doresc astfel să le determine să plece de bunăvoie”, întărește Ana Măiță, președinta asociației Mame pentru Mame. Anual, în jur de zece femei îi cer sprijinul pentru astfel de cazuri. „Se întâmplă chiar și la nivel de șefi de departament – angajatorul nu mai dorește să colaboreze cu ele”, adaugă ea.
Nici la vest de România nu este mai bine în această privință:
- 52% din mamele din UK au fost supuse discriminării în perioada sarcinii, a concediului maternal sau după ce și-au reluat activitatea profesională, potrivit unui studiu efectuat de un ONG britanic, în iulie 2023.
- O mamă din cinci și-a dat demisia din cauza experiențelor negative cu angajatorul.
- 1 din 61 de angajate însărcinate a dezvăluit că propriul manager i-a sugerat să întrerupă sarcina.
- Într-un alt sondaj, 11% au declarat că au fost forțate să demisioneze.
Cine apără mamele
Nicio instituție din România nu indexează astfel de cazuri, pentru a afla amploarea situației și astfel unde trebuie lucrat. Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos, spune că faptele sunt subraportate, pentru că victimele nu au obligația să se adreseze instituției și se pot duce direct în instanță. Unele își schimbă jobul, altele fac reconversie profesională. Sau încearcă să rezolve pe cale amiabilă.
„Angajatorii nu-și doresc PR negativ, motiv pentru care aleg să negocieze. Noi consiliem mamele și milităm pentru discuții între părți, pentru plata unor salarii compensatorii și a unor perioade de grație, pentru ca victimele să-și găsească alte joburi”, spune președinta asociației Mame pentru Mame.
„Probabil i-aș fi dat în judecată, dacă nu mi-aș fi găsit de lucru”, întărește Mădălina.
Unele femei apelează la avocați care să medieze conflictul. „Analizăm probele, atragem atenția companiei că angajata e protejată de lege și-i spunem că, dacă va continua cu hărțuirea, ne vom adresa instanțelor de judecată”, explică avocatul Răzvan Vasiliu.
Amenzile pentru angajatorii care discriminează sunt între 1.000 și 30.000 de lei, conform legii.
„Dar aceste situații sunt rare. (…) Multe salariate preferă să nu facă faptele publice”, spune avocatul. De aceea, e greu de estimat câte astfel de cazuri există pe an. „Cred că sunt de ordinul zecilor”, adaugă el. Subliniază că incidența scade de la an la an, pentru că „angajații își cunosc drepturile mai bine”.
Anxietăți și adaptare
Teama de a pierde jobul, poziția sau șansele de avansare sunt motive care determină multe femei să se întoarcă la muncă mai devreme. Alegerea momentului, dar și maniera în care este gestionat întregul proces de adaptare la noul ritm de viață depind de specificul locului de muncă, de cerințele postului, cultura organizațională și stilul managerial.
Un sondaj global făcut pe 600 de angajatori a constatat că doar 29% dintre ei oferă managerilor pregătire în ceea ce privește sprijinul pentru angajați sau pentru a contracara orice prejudecată implicită în ceea ce privește salarizarea și deciziile de promovare, pe care concediul de maternitate le poate declanșa, arată un raport al Națiunilor Unite, din 2016.
„Lucrez doar de acasă, iar asta mă ajută enorm, pentru că pot munci și în același timp stau cu copilul”, spune Andreea (31 de ani), care lucrează într-o multinațională din Berlin, Germania.
Cum jonglează mamele între muncă și creșterea copiilor
Odată reîncepută activitatea, femeile au preocupări în ceea ce privește capacitatea de reintegrare, de răspuns la volumul de solicitări, la exigențele de calitate, de reacomodare la program și la echipă. Li se adaugă temerile legate de cum influențează plecarea la serviciu copilul, îngrijorările legate de siguranța și bunăstarea sa, precum și modul în care este îngrijit, explică psiholoaga.
„A fost foarte grea întoarcerea, mai ales din punct de vedere emoțional, pentru că stăteam aproximativ 12 ore departe de copil”, spune Roxana, care lucrează într-o instituție publică.
Jurnalista crede că îmbinarea vieții profesionale cu cea parentală „este o provocare majoră a generației actuale”. Revenirea la muncă înseamnă o dublă responsabilitate: să fii în același timp o mamă dedicată și un angajat performant.
„A fi mamă nu exclude a fi performantă în activitatea lucrativă”, consideră psiholoaga Cristina Bartok. Indiferent dacă mama alege să rămână acasă sau să lucreze, există atât efecte pozitive, cât și negative.
„Am reușit să-mi termin doctoratul și postdoctoratul și am avut grijă și de copil în același timp. Eu cred că poți face bine ambele activități”, spune Daniela, (36), cercetător la Universitatea din Tours, Franța.
Munca aduce satisfacție, explică psiholoaga: sentimentul competenței, al utilității, încredere în sine și autonomie, diversificarea activităților, stimulare intelectuală, apartenența la un grup socio-profesional.
În plus, perioada maternității ajută femeile să-și dezvolte skill-uri folositoare și în câmpul muncii: sunt mai eficiente, stabilesc cu mai multă ușurință prioritățile, fac diferența între esențial și neesențial, gestionează situații de criză, sunt mai perseverente și știu să pună limite unor cereri nerezonabile.
Cu aceste abilități în bagaj, „este important ca mamele să-și cunoască drepturile”, subliniază experta. Printre acestea se numără concediul medical plătit pentru copil sau posibilitatea decalării programului.
România e top la cuantumul indemnizației
Sursa: ANPIS
Aproape 260.000 de femei și bărbați au beneficiat de indemnizația de creștere a copilului, la nivel național, în 2022, conform Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS). Dintre aceștia, aproape 15.000 se află în București. Suma totală plătită de stat a fost de aproape 5,5 miliarde de lei. 88% din ei s-au dus către femei.
Pragul maxim ar putea crește până la 12.000 de lei, dacă o propunere legislativă în acest sens va trece de Parlament. Legiuitorii speră astfel să încurajeze natalitatea. 155.000 de copii s-au născut în 2023 în România, cel mai mic număr din ultimul secol, potrivit statisticilor făcute publice de Institutul Național de Statistică.
Sursa: ANPIS
Peste jumătate din numărul de solicitanți de indemnizație au avut însă o retribuție între 1.000 și 2.000 de lei lunar, în contextul în care suma medie a fost de 2.607 de lei, reiese din datele oferite de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), pentru Panorama.
Dacă până anul trecut, legea prevedea că plata indemnizației se sistează în caz că părintele revine la muncă, acum persoanele care desfășoară activități independente, adică nu au contract cu un angajator, sunt plătite indiferent că aleg sau nu să-și ia concediu.
România este cea mai darnică țară din lume în ceea ce privește indemnizația pentru îngrijirea copiilor, reiese dintr-un studiu făcut de revista americană de educație financiară Common Cents Mom, în 2022. La polul opus, SUA nu oferă nimic.
Suntem top și la durata concediului maternal
Uniunea Europeană prevede că perioada minimă pentru concediul de maternitate este de 14 săptămâni după naștere. România oferă 109, dintre care 93 sunt plătite. Ceea ce ne clasează pe locul cinci în rândul statelor care oferă cele mai lungi concedii de creștere a copilului din lume. În Europa, concediile variază între 3 și 6 luni.
Ponderea bărbaților care și-au întrerupt cariera pentru a îngriji copilul este sub 4% în toate statele membre UE, cu două excepții. 17% din bărbații islandezi și 12,5% dintre cei suedezi nu au lucrat timp de cel puțin șase luni, pentru a avea grijă de copiii lor, conform unui studiu despre concilierea vieții profesionale cu cea de familie, publicat de Comisia Europeană, în 2019.
Numărul taților care își iau concediu paternal în România crește încet, de la 7.000 în 2021, la peste 10.000 în 2023, conform Ministerului Muncii.
În Norvegia, numărul concediilor medicale luate de mame a scăzut cu 5-10% în familiile în care tații au stat acasă mai mult. Iar în Suedia, fiecare lună pe care tatăl a petrecut-o în plus acasă a crescut veniturile mamei cu aproape 7%, se arată într-un raport al Națiunilor Unite, din 2016.
Un concediu maternal prea lung poate diminua implicarea femeilor pe piața muncii și poate avea efecte negative asupra skill-urilor, salariului și oportunităților de avansare. Pe de altă parte, cele prea scurte pot determina mamele să se întoarcă la muncă înainte de a se reface sau să-și abandoneze complet jobul, scrie în același raport.
Nu stăm atât de bine la sistemul de îngrijire a copiilor
România e pe ultimul loc în Europa la numărul creșelor de stat și pe primul loc la numărul de părinți care stau acasă să aibă grijă de copiii lor până în trei ani, conform Eurostat. Creșele private și bonele sunt scumpe pentru majoritatea românilor.
Nici în Occident nu găsești ușor o creșă, dar statul plătește integral sau parțial suplinirea acestor servicii.
- În Franța, statul suportă 70% din costul total al unei creșe sau ajută cu plata salariului unei bone, spune Daniela, cercetătoare.
- În Germania, în Hamburg și în Berlin, primăria suportă costurile integral, iar dacă nu prinzi loc, statul are obligația de a-ți găsi și plăti o bonă, spune Andreea, care lucrează într-o corporație.
- În Italia, valoarea ajutorului acordat de stat depinde de veniturile familiei, explică Nicoleta, care muncește la Milano.
- În Anglia, mamele care se întorc la serviciu au varianta unor bone comune care pot avea grijă de maximum șapte copii odată, spune Silvia.
Țările din vest oferă femeilor pauze dedicate alăptării. „Când m-am întors la serviciu, aveam pauză între 12 și 14, când veneam acasă să-mi alăptez copilul și să iau prânzul”, spune Daniela, care lucrează în Franța.
Cercetările Fondului Monetar Internațional, făcute în zece dintre țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), au arătat că reducerea costului serviciilor de îngrijire a copiilor a dus la o creștere a ofertei de forță de muncă a tinerelor mame cu 6,5-10%, scrie în raportul Națiunilor Unite.
Când Google a observat că mamele tinere din companie erau de două ori mai predispuse să demisioneze, a introdus un nou plan de concediu de maternitate. În loc de standardul industriei, de 12 săptămâni, a oferit cinci luni. Astfel că, în prezent, proaspetele mame nu au tendința să demisioneze mai mult decât un angajat obișnuit.
Nici la capitolul alocații România nu stă prea bine comparativ cu alte țări din UE. Azi, un copil de peste doi ani primește din partea statului român 292 lei lunar (58 de euro) până când împlinește 18 ani, iar unul sub această vârstă beneficiază de o alocație de 719 lei (144 euro), conform Ministerului Muncii.
În schimb, Danemarca, Germania și Luxemburg oferă peste 200 de euro, reiese din datele Uniunii Europene.
O societate care încurajează și sprijină atât implicarea părinților în creșterea copiilor, cât și succesul lor profesional, va beneficia de pe urma unei forțe de muncă mai motivată și mai productivă.
*Notă: Mădălina și Roxana nu sunt numele reale ale persoanelor cu care Panorama a discutat. Ele au dorit să își păstreze anonimatul.
Articol editat de Ioana Moldoveanu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
