„Mi-a picat cerul în cap”, spune Mădălina* (35 de ani), despre momentul în care angajatorul i-a oferit un post de secretară, în locul poziției de expert bancar deținută înainte de a intra în concediu maternal. „Mi-au spus că firma a fost cumpărată de concurență și că (…) nu mă puteam întoarce în departamentul în care lucrasem”, își aduce ea aminte.
Și Roxana* (32 de ani), a trecut printr-o situație similară, dar într-o instituție publică. Nu a întrebat-o nimeni dacă este de acord cu noua poziție: „Am avut alt șef, alt mediu, alt colectiv (…) Mi se impunea să lucrez peste program, iar când am refuzat, am fost din nou mutată în alt departament”.
Discriminarea și hărțuirea la locul de muncă a femeilor întoarse din concediu de maternitate sunt o realitate în România. „Cunosc femei cărora li s-a atras atenția că nu mai sunt atât de performante ca înainte de plecare”, spune Oana Sandu, mamă și realizatoare a podcastului „Mame” pentru Decât o Revistă.
Răzvan Vasiliu, avocat specializat în Dreptul Muncii, explică: „Concedierile pe motiv de maternitate sunt vădit ilegale, așa că angajatorii invocă diverse alte pretexte”.
„Doresc astfel să le determine să plece de bunăvoie”, întărește Ana Măiță, președinta asociației Mame pentru Mame. Anual, în jur de zece femei îi cer sprijinul pentru astfel de cazuri. „Se întâmplă chiar și la nivel de șefi de departament – angajatorul nu mai dorește să colaboreze cu ele”, adaugă ea.
Nici la vest de România nu este mai bine în această privință:
- 52% din mamele din UK au fost supuse discriminării în perioada sarcinii, a concediului maternal sau după ce și-au reluat activitatea profesională, potrivit unui studiu efectuat de un ONG britanic, în iulie 2023.
- O mamă din cinci și-a dat demisia din cauza experiențelor negative cu angajatorul.
- 1 din 61 de angajate însărcinate a dezvăluit că propriul manager i-a sugerat să întrerupă sarcina.
- Într-un alt sondaj, 11% au declarat că au fost forțate să demisioneze.
Cine apără mamele
Nicio instituție din România nu indexează astfel de cazuri, pentru a afla amploarea situației și astfel unde trebuie lucrat. Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos, spune că faptele sunt subraportate, pentru că victimele nu au obligația să se adreseze instituției și se pot duce direct în instanță. Unele își schimbă jobul, altele fac reconversie profesională. Sau încearcă să rezolve pe cale amiabilă.
„Angajatorii nu-și doresc PR negativ, motiv pentru care aleg să negocieze. Noi consiliem mamele și milităm pentru discuții între părți, pentru plata unor salarii compensatorii și a unor perioade de grație, pentru ca victimele să-și găsească alte joburi”, spune președinta asociației Mame pentru Mame.
„Probabil i-aș fi dat în judecată, dacă nu mi-aș fi găsit de lucru”, întărește Mădălina.
Unele femei apelează la avocați care să medieze conflictul. „Analizăm probele, atragem atenția companiei că angajata e protejată de lege și-i spunem că, dacă va continua cu hărțuirea, ne vom adresa instanțelor de judecată”, explică avocatul Răzvan Vasiliu.
Amenzile pentru angajatorii care discriminează sunt între 1.000 și 30.000 de lei, conform legii.
„Dar aceste situații sunt rare. (…) Multe salariate preferă să nu facă faptele publice”, spune avocatul. De aceea, e greu de estimat câte astfel de cazuri există pe an. „Cred că sunt de ordinul zecilor”, adaugă el. Subliniază că incidența scade de la an la an, pentru că „angajații își cunosc drepturile mai bine”.
Anxietăți și adaptare
Teama de a pierde jobul, poziția sau șansele de avansare sunt motive care determină multe femei să se întoarcă la muncă mai devreme. Alegerea momentului, dar și maniera în care este gestionat întregul proces de adaptare la noul ritm de viață depind de specificul locului de muncă, de cerințele postului, cultura organizațională și stilul managerial.
Mamele trec printr-o etapă de acomodare, care durează și poate fi dificilă. „Nu vin din vacanță, ci dintr-o perioadă foarte istovitoare, în care au fost suprasolicitate. Tranziția și adaptarea sunt foarte importante, dar mulți angajatori le neglijează”, e de părere jurnalista Oana Sandu.
Un sondaj global făcut pe 600 de angajatori a constatat că doar 29% dintre ei oferă managerilor pregătire în ceea ce privește sprijinul pentru angajați sau pentru a contracara orice prejudecată implicită în ceea ce privește salarizarea și deciziile de promovare, pe care concediul de maternitate le poate declanșa, arată un raport al Națiunilor Unite, din 2016.
„Deși de multe ori comunicarea cu șefii și colegii nu este ușoară, mamele trebuie să-și facă cunoscute noile nevoi. Examinându-și prioritățile, pot căuta un post în care solicitările sunt predictibile sau se poate lucra remote”, sfătuiește psiholoaga Cristina Bartok.
„Lucrez doar de acasă, iar asta mă ajută enorm, pentru că pot munci și în același timp stau cu copilul”, spune Andreea (31 de ani), care lucrează într-o multinațională din Berlin, Germania.
Cum jonglează mamele între muncă și creșterea copiilor
Odată reîncepută activitatea, femeile au preocupări în ceea ce privește capacitatea de reintegrare, de răspuns la volumul de solicitări, la exigențele de calitate, de reacomodare la program și la echipă. Li se adaugă temerile legate de cum influențează plecarea la serviciu copilul, îngrijorările legate de siguranța și bunăstarea sa, precum și modul în care este îngrijit, explică psiholoaga.
„A fost foarte grea întoarcerea, mai ales din punct de vedere emoțional, pentru că stăteam aproximativ 12 ore departe de copil”, spune Roxana, care lucrează într-o instituție publică.
„Mi-a fost foarte dificil (…), munca îmi ocupa foarte mult timp. (…) Mi se părea complicat să armonizez viața de reporter cu cea de părinte. Pe de altă parte, voiam să fiu dedicată copilului meu”, explică Oana Sandu.
Jurnalista crede că îmbinarea vieții profesionale cu cea parentală „este o provocare majoră a generației actuale”. Revenirea la muncă înseamnă o dublă responsabilitate: să fii în același timp o mamă dedicată și un angajat performant.
„A fi mamă nu exclude a fi performantă în activitatea lucrativă”, consideră psiholoaga Cristina Bartok. Indiferent dacă mama alege să rămână acasă sau să lucreze, există atât efecte pozitive, cât și negative.
„Cred că e posibil să faci și carieră și să fii și mama de care copilul tău are nevoie. Nu o poți face, însă, fără înțelegere și susținere din partea partenerului și fără încredere și flexibilitate din partea angajatorului”, spune Loredana, (36), care s-a întors de curând din concediu de creștere a copilului și lucrează într-o corporație din București.
„Am reușit să-mi termin doctoratul și postdoctoratul și am avut grijă și de copil în același timp. Eu cred că poți face bine ambele activități”, spune Daniela, (36), cercetător la Universitatea din Tours, Franța.
Munca aduce satisfacție, explică psiholoaga: sentimentul competenței, al utilității, încredere în sine și autonomie, diversificarea activităților, stimulare intelectuală, apartenența la un grup socio-profesional.
În plus, perioada maternității ajută femeile să-și dezvolte skill-uri folositoare și în câmpul muncii: sunt mai eficiente, stabilesc cu mai multă ușurință prioritățile, fac diferența între esențial și neesențial, gestionează situații de criză, sunt mai perseverente și știu să pună limite unor cereri nerezonabile.
Cu aceste abilități în bagaj, „este important ca mamele să-și cunoască drepturile”, subliniază experta. Printre acestea se numără concediul medical plătit pentru copil sau posibilitatea decalării programului.
România e top la cuantumul indemnizației