Mamele lăsate în urmă de sistem: de ce s-a dublat mortalitatea maternă în România în ultimii ani

Mortalitatea maternă s-a dublat în ultimii ani în România, ajungând de la 8,4 la suta de mii de nașteri în 2019, la 17,9 în 2020. Media la nivelul Uniunii Europene este de 8 decese la suta de mii de nașteri, conform celor mai recente date publicate de UNICEF. Și, chiar dacă mortalitatea maternă a scăzut considerabil în România față de acum 25 de ani, când peste 100 de mame se stingeau în urma nașterii ori în perioada imediat următoare, cifrele raportate anual la nivel de țară îi îngrijorează pe specialiști. Panorama a vorbit cu ei pentru a înțelege dimensiunea acestui fenomen și cauzele ce stau la baza lui dar și care este condiția femeii care naște în mediile defavorizate din România.

În cifre absolute, dacă în 2019 nu mai puțin de 20 de românce au murit la naștere, în 2020 și-au pierdut viața la naștere sau în perioada lăuziei 32 de femei, potrivit celor mai recente date furnizate de Institutul Național de Statistică (INS).

Dotările mai degrabă lipsă din maternitățile vechi, deficitul de medici de familie în anumite județe, numărul scăzut de paturi și lipsa de educație și informare sunt doar câteva dintre motivele pentru care încă suntem martori la astfel de tragedii și pentru care România are o rată ridicată a mortalității materne.

Județele Giurgiu, Mehedinți, Maramureș, Sălaj, Ilfov, Suceava și Prahova au înregistrat cele mai ridicate rate de mortalitate maternă din România în 2020, după cum reiese din materialul interactiv Cât de sănătoși sunt românii, o radiografie a sănătății pe ultimii 30 de ani, realizată de Panorama.

Cea mai gravă situație este în Mehedinți unde, din datele analizate de Panorama, decesele sunt de aproape șase ori peste medie, urmat de Giurgiu, unde decesele sunt de cinci ori peste medie. Numărul deceselor din Sălaj este de patru ori peste medie, în timp ce în Maramureș mortalitatea maternă depășește de trei ori media, situația în Ilfov fiind similară în 2020.

Probleme există, însă, și la nivelul altor județe care înregistrează, la rândul lor, abateri de la media națională a deceselor la naștere sau în perioada lăuziei, chiar dacă nu la fel de grave. Printre ele se numără Gorj, Harghita, Ialomița, Hunedoara, Caraș- Severin.

Medici de familie puțini, gravide lăsate în afara sistemului

Spre exemplu, după cum putem observa din datele analizate de Panorama, județele în care sunt înregistrate mai multe decese în rândul mamelor la naștere au și un număr mai scăzut de medici de familie. De pildă, în Giurgiu, județ cunoscut pentru problemele pe care le întâmpină din punct de vedere al personalului medical, număra doar 88 de cabinete de medicină de familie în 2020.

În Sălaj sunt 107 cabinete de medicină de familie, în timp ce pe raza județului Mehedinți sunt 148 de cabinete de medicină de familie. Nici Ilfovul nu se poate lăuda cu un număr mare de cabinete de medicină de familie, doar 174.

Pe de altă parte, județele Maramureș și Suceava, problematice din perspectiva mortalității materne, aveau 244, respectiv 289 de cabinete de medicină de familie în 2020. La pol opus, județul Dolj, unde sunt 469 de cabinete de medicină de familie, înregistrează o rată scăzută a deceselor materne.

„Foarte multe dintre localitățile din România sunt lipsite complet de asistență medicală de bază. Din acest motiv, multe dintre gravidele aflate în zone defavorizate nu sunt luate în evidență de un medic. Ajung la doctor exact atunci când nasc. Aceasta este și una dintre marile provocări cu care se confruntă medicii în maternități: pacienta care vine la spital după o sarcină nesupravegheată din punct de vedere medical. Evident că în astfel de situații riscurile să apară complicații sunt mult mai mari”, declară Gabriela Alexandrescu.

Conform unui raport făcut de Salvați Copiii, doar două din cinci gravide din mediul rural merg la medicul de familie și își fac analizele recomandate în sarcină. Aceste femei sunt și cele mai predispuse la complicații la naștere.

În prezent, 327 de localități nu au medic de familie, accesul la servicii medicale pentru femeile din aceste zone fiind extrem de dificil.

Mortalitatea maternă: plafon redus, gravide reprogramate

Un alt motiv pentru care gravidele nu au acces la investigații și servicii medicale pe perioada sarcinii este plafonul scăzut pus la dispoziție de casele de asigurări de sănătate pentru astfel de analize. Practic, acest plafon nu este dimensionat conform nevoilor, atrage atenția Gabriela Alexandrescu.

În consecință, nu puține au fost cazurile în care, deși au mers la spital sau în clinici pentru analize, gravidele s-au lovit de lipsa fondurilor. Rechemate la o dată ulterioară, unele dintre ele au renunțat să-și mai facă investigațiile necesare.

Potrivit specialiștilor, cele mai expuse la moartea maternă sunt femeile din zonele defavorizate, unde, între altele, lipsește și accesul la educație. Un studiu făcut de World Vision Romania în rândul mamelor din comunitățile defavorizate arată că, în foarte multe situații, femeile își culeg informațiile referitoare la sarcină din interiorul familiei, și nu de la persoane avizate.

În cazul în care provin din familii unde sarcinile nu au fost monitorizate, tendința acestora este aceea de a urma același traseu, ocolind medicul sau asistentul comunitar.

Nici din perspectiva planning-ului familial lucrurile nu stau mai bine în mediul rural.

„Dacă femeile și bărbații ar fi cuprinși în niște servicii de informare, în oferirea unei locuințe, acces la școală mai facil pentru toți copiii, probabil că lucrurile ar sta mult mai bine. Mortalitatea maternă reflectă, mai ales, lipsa serviciilor din prespital și lipsa de informare. Se ajunge aici din cauza unei lipse de servicii integrate. Ar trebui să avem o rețea comunitară care să ajungă la comunitate indiferent de statutul mamei”, continuă Gabriela Alexandrescu.

Descurajate să meargă la medic

Întrebate de ce nu merg la medic, mamele din zonele defavorizate arată mereu și spre lipsa banilor, conform studiului făcut de World Vision România. Experiențele anterioare, prin care li s-au solicitat diverse sume pe care nu le-au putut susține, influențează enorm decizia femeilor însărcinate de a mai merge sau nu la medic.

Raportul citat amintește că stigmatizarea și discriminarea resimțite de femeile cu statut socio-economic scăzut în relația cu medicii le-au descurajat să apeleze la sfatul doctorilor, preferând să lase sarcina să meargă de la sine, cu riscul apariției complicațiilor.

„Sunt cazuri în care li s-au cerut bani pentru servicii și nu au avut de unde să îi dea. Vorbim de mame care lucrează ocazional, care trăiesc din alocația copiilor sau care nu au un statut care să le ofere un job clar. Au fost descurajate să meargă la medic, nu au fost luate în seamă și au renunțat. Uneori, și atitudinea personalului medical trebuie schimbată”, declară președintele Salvați Copiii.

„Este esențial ca pacienta să aibă conștiința de a merge la medic, dar și sistemul trebuie să îi ofere femeii sprijin și să fie organizat de așa natură încât să ne putem asigura că sarcina evoluează fără probleme. Din păcate, în România femeile nu au acest obicei de a merge la ginecolog. Dar se practică și o medicină fluctuantă, încă se mai cer bani, ceea ce din punctul meu de vedere este anormal. Nu e firesc să practici o medicină bazată pe situația financiară a pacientei”, explică pentru Panorama medicul ginecolog Felicia Buruiană.

Lipsă de coordonare între maternități și dotări diferite

Dar problemele referitoare la personalul medical nu se opresc la atitudine. Din datele publicate de INS și analizate de Panorama reiese că județele care au mortalitatea maternă ridicată au un număr destul de mic de paturi comparativ cu alte județe.

În județul Giurgiu, unde decesele prin sarcină și lăuzie depășesc de aproape cinci ori media națională, sunt doar 807 paturi de spital. În timp ce în Ilfov, unde decesele depășesc de aproape trei ori media națională, sunt 1260 de paturi de spital.

Județul Sălaj, problematic din perspectiva mortalității materne, are 1123 de paturi de spital iar pe raza județului Mehedinți, unde este depășită de aproape șase ori media națională, numără 1445 de paturi de spital.

În România există secții de spital în care se lucrează cu o capacitate redusă a personalului, nu există o coordonare între maternități și nici o viziune de ansamblu, de la vârf, asupra a tot ceea ce ține de sănătatea mamei și copilului. În plus, „absența monitorizării calității serviciilor medicale a dus la situația în care aceasta diferă mult de la un cabinet la altul”, reiese din studiul făcut de World Vision Romania.

Și dotările din unitățile spitalicești sunt diferite. O mare contribuție au avut-o organizațiile neguvernamentale implicate în programele destinate sănătății mamei și copilului. Doar organizația Salvați Copiii a dotat în ultimii 10 ani peste 102 unități medicale cu 1.000 de echipamente.

„Nu doar că dotările nu sunt la fel, dar nici practica medicilor nu este unitară”, spune medicul Felicia Buruiană.

Tragedia mamelor minore

Cauzele mortalității materne pot fi multiple. Hipertensiunea, obezitatea, fumatul, cauzele congenitale cu care femeia se naște - toate pot reprezenta riscuri în sarcină. Vârsta înaintată a femeii în sarcină poate reprezenta un risc. La fel, vârsta prea mică a unei femei însărcinate este problematică nu doar pentru mamă, ci și pentru copil. Nici din această perspectivă România nu stă prea bine: deține cel mai ridicat număr de adolescente care devin mame din întreaga Europă.

Mai exact, 45% din totalul fetelor sub 15 ani care nasc în Europa provin din România. În comunitățile vulnerabile nu sunt rare situațiile în care tinere de 18 ani au deja trei copii.

„Unele și-au pierdut copilul pentru că, la o anumită vârstă, adolescenta nu este suficient de dezvoltată astfel încât să nască un copil sănătos. Sarcinile în rândul adolescentelor sunt o lacună a sistemului nostru de educație, unde materia de Educație pentru sănătate este studiată de doar 6% din totalul copiilor din țara asta. Suntem una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care nu au în curricula obligatorie o astfel de materie”, explică Gabriela Alexandrescu, președintele executiv Salvați Copiii.

Potrivit acesteia, această materie se studiază în Belgia încă de la vârsta de 6 ani. În Germania, Educația pentru sănătate este obligatorie în școală.

De altfel, toate studiile care s-au făcut arată că introducerea programelor de educație pentru sănătate în școli a dus la reducerea sarcinilor în rândul adolescentelor, la reducerea numărului de avorturi și la scăderea infecțiilor cu transmitere sexuală în rândul tinerilor de peste 15 ani.

Educația pentru sănătate, soluția-cheie

În Marea Britanie, educația pentru sănătate începe din școală și este făcută de cei care dețin cunoștințe medicale - fie că e vorba de asistente sau de medici. Și se face de ani buni, astfel că femeile sunt educate să meargă la doctor o dată ce află că sunt însărcinate.

„În România, din această perspectivă, ne aflăm într-o situație comparabilă cu Africa profundă. În Anglia, educația de bază se face în școli. Apoi, se face educație femeilor gravide, li se trimit acasă scrisori prin care li se spune când să se prezinte la medic - dacă sarcina e cu risc, altfel e urmărită de moașă, sunt sunate dacă nu vin. E foarte greu să nu fii urmărită ca și gravidă în Marea Britanie”, susține ginecologul Felicia Buruiană, adăugând că este nevoie de abordare în comunitate, prin medici, voluntari, ONG-uri, care să meargă la firul ierbii să discute cu populația.

„Sănătatea mamei și copilului ar trebui să fie o prioritate a politicilor publice de sănătate. Nu ne putem închipui cum ar arăta sistemul medical fără sprijinul organizațiilor neguvernamentale. Sistemul ar trebui susținut pe o perioadă lungă ca să putem reduce acești indicatori care nu ne fac cinste și pentru a salva în continuare vieți”, a conchis Gabriela Alexandrescu.

Birocrația pune bețe în roate femeilor din rural

Un motiv pentru care gravidele din zonele vulnerabile nu merg la controale e legat și de o lipsă acută de informare. Nu-și cunosc drepturile și nu știu că pot beneficia, conform legislației, de gratuitate și sprijin oferite de stat. Informarea nu ar fi doar în sarcina medicului de familie, ci mai degrabă ține de rețelele comunitare, formate din asistent comunitar - psiholog - asistent social, prea puțin prezente în România comparativ cu ce există în străinătate.

Cu alte cuvinte, puține femei din mediul rural știu că, în teorie, pot beneficia de analize și investigații în sarcină fără să plătească și chiar dacă nu au un loc de muncă. În practică, femeile se lovesc de o primă barieră - birocrația - atunci când încearcă să beneficieze de acest drept. Acest prim obstacol stă, de fapt, la baza neluării în evidență a multor gravide din mediul rural.

Totul pleacă de la faptul că, pentru a beneficia de gratuitate, femeile însărcinate care nu au contribuit la fondul național unic al asigurărilor de sănătate (FNUASS) sunt nevoite să obțină un certificat de asigurat de la casele de asigurări de sănătate. Acest document, care le atestă sarcina, poate fi obținut doar în urma unui control efectuat de un ginecolog. Uneori, din rațiuni legate de distanță sau chiar din motive legate de rușine, ori din lipsa banilor, femeile renunță la dovada respectivă.