Moda trece, gunoiul rămâne. Ce facem cu hainele de care nu mai avem nevoie și cât de eficientă e reciclarea textilelor de fapt
O mare parte din hainele pe care le aruncăm ajung direct la groapa de gunoi. Europa nu are capacitate să le trieze. România nu are infrastructură să le recizleze. Panorama analizează ce soluții avem.
Pentru realizarea unui singur tricou din bumbac se folosesc 2.700 de litri de apă. E o cantitate suficientă pentru consumul unui adult timp de doi ani jumate.
Nu e chiar primul lucru la care ne gândim când cumpărăm haine, dar n-ar trebui să fie nici ultimul.
E greu să judeci moda din perspectiva impactului pe care-l are asupra mediului. Combinațiile nesfârșite de modele, culori și materiale ne fac să ne simțim bine când ne privim în oglindă. Ce nu se vede, dar ar trebui să conștientizăm, e că industria textilelor este extrem de poluantă. Nu doar procesul de fabricare (fără a pune la socoteală cazurile de abuzuri comise împotriva muncitorilor), ci și vânzarea și transportul.
Iar impactul nu se încheie la noi în dulap.
Un studiu recent al Agenției Europene de Mediu estimează că un european cumpără anual 19 kilograme de textile (haine, încălțăminte, textile pentru gospodărie) și aruncă 16. Mai puțin de două kilograme și jumătate sunt reciclate sau vândute second-hand. Restul ajunge la groapa de gunoi sau în incineratoare, unde continuă să polueze.
Abia de la 1 ianuarie anul acesta obligativitatea colectării selective a deșeurilor a fost extinsă și pentru textile. Cu alte cuvinte, nu mai avem voie să punem haine, prosoape sau încălțăminte la un loc cu resturile de mâncare.
Cum nici plasticul, hârtia sau sticla nu prea reușim să le aruncăm unde trebuie, vor trece ani până vom reuși să punem fracția textilă la locul ei.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează mai mult:
Europa nu are unde să-și sorteze hainele
Se știe de multă vreme că producția textilelor este poluantă. Potrivit Parlamentului European, în 2020, textilele utilizate de europeni generaseră 121 de milioane de tone de gaze cu efect de seră – echivalentul emisiilor Belgiei într-un an.
Abia odată cu apariția fenomenului fast-fashion și, mai recent, cu apariția platformelor precum Shein și Temu, unde găsești accesorii la preț de gumă de mestecat, am început să analizăm mai cu atenție ce se întâmplă cu țesăturile în viața lor de apoi.
Răspunsul ar trebui să ne pună serios pe gânduri.
Din acestea, doar 15% sunt colectate selectiv și reciclate, potrivit aceleiași surse. Restul sunt aruncate la un loc cu resturile de mâncare și ajung la gropile de gunoi ori sunt incinerate.
Marea problemă a Europei în ce privește gestionarea deșeurilor textile este lipsa capacităților de sortare, spune Lars Mortensen, expert al Agenției Europene de Mediu (EEA), specializat în economie circulară.
Așadar, chiar dacă le strângem exemplar, când vine vorba de trierea lor – revânzare, reciclare, de aruncat – munca e migăloasă și nu foarte atractivă pentru antreprenorii europeni. Cele câteva centre de sortare din UE date ca exemplu sunt în țări unde mâna de lucru este ieftină: Bulgaria, România, Estonia și Letonia.
Reciclarea textilelor e complicată și costisitoare
Multe haine sunt făcute din amestecuri de fibre, au fermoare, nasturi și alte aplicații de design care trebuie îndepărtate. „Se face preponderent în Asia, unde există atât capacitatea, cât și îndemânarea necesară, pentru că multe fabrici de textile sunt deja acolo. Ce recuperează se întoarce ca materie primă în propriile fabrici”, argumentează expertul EEA.
Tot el explică și de ce nu există multe centre de reciclare a textilelor în Europa: „Sunt foarte costisitor de construit, investițiile sunt uriașe. Și procesul de reciclare a hainelor și transformarea lor în produse noi e la fel de scump. Ceea ce înseamnă că o haină făcută din materiale reciclate ajunge să coste foarte mult”.
În condițiile în care hainele noi sunt atât de ieftine, se înțelege că cererea pentru cele reciclate nu e grozavă și nu justifică tot lanțul enunțat. Datele arată că, la începutul decadei, doar 1% din hainele uzate erau reciclate și folosite ca materie primă pentru haine noi. Cele mai multe piese vestimentare pe care le purtăm azi sunt din amestecuri de țesături și nu există tehnologie pe scară largă care să permită filtrarea compozițiilor la materiile de bază.
Odată cu campaniile marilor lanțuri de magazine de a colecta haine uzate, au apărut și anchete jurnalistice care arată că unele obiecte vestimentare se învârt prin lume și poluează prin transport, doar pentru a ajunge tot în România. Alte destinații pentru hainele uzate ale europenilor sunt Africa și Asia, unde ajung la comercianți de produse second-hand.
Dezvoltarea accelerată a comerțului online în timpul pandemiei a sporit consumul de textile, subliniază Lars Mortensen.
În 2019, unui european îi reveneau 17 kg. Trei ani mai târziu, ajunsese la 19. Surprinzător, cantitatea de deșeuri pe cap de locuitor a rămas constantă. „Cred că le păstrăm înghesuite prin dulapuri, din ce în ce mai conștienți că sunt o problemă (pentru mediu). Nu știm ce să facem cu ele”, explică reprezentantul EEA situația.
Cât privește marile branduri de haine, care au inventat conceptul de fast-fashion, Lars Mortensen spune că dialogul cu reprezentanții lor e constructiv. Iar ideea unei strategii europene pentru reducerea deșeurilor textile e preferabilă aplicării a 27 de reglementări naționale diferite. Provocarea vine din partea noilor competitori precum Shein sau Temu, platforme care doar intermediază comerțul cu haine și funcționează într-o zonă gri a legislației. Expertul EEA speră să fie lămurită cât mai curând.
Colectarea selectivă, greu de pus în aplicare
Colectarea selectivă a deșeurile textile a devenit obligatorie în România, la fel ca în toate celelalte state UE, de la începutul anului. Dacă locuiești în Cluj sau în sectoarele 3 și 6 din București, ești la o căutare pe internet distanță de locul unde poți lăsa hainele și încălțămintea uzate.
Dacă locuiești însă, spre exemplu, în sectorul 1, nu găsești nimic deoarece, așa cum reiese dintr-un răspuns la o solicitare adresată de Panorama „la nivelul Sectorului 1 nu există infrastructură pentru colectarea separată a deșeurilor textile. […] Căutăm soluții pentru identificarea unor locații corespunzătoare și pentru modul de gestionare a deșeurilor de la punctele de colectare”.
La fel cum iarna pare că ne ia în fiecare an prin surprindere, și această Directivă europeană privind managementul și reciclarea deșeurilor, adoptată în 2018, găsește autoritățile române cu temele doar parțial făcute, șapte ani mai târziu.
- Ținte de reciclare mai mari: 55% până în 2025, 60% până în 2030, 65% până în 2035;
- Introducerea colectării separate pentru textile de la 1 ianuarie 2025;
- Statele membre ar trebui să faciliteze modele de producție, modele de afaceri și tipare de consum inovatoare, care să reducă prezența substanțelor periculoase în materiale și produse, să favorizeze creșterea duratei de viață a produselor și să
promoveze reutilizarea lor cu scopul de a preveni generarea de deșeuri.
Într-un răspuns pentru Panorama, Primăria Sectorului 3 menționa că „se află într-un amplu proces de amplasare a containerelor pentru colectarea selectivă a textilelor uzate”. Până la finalul lui aprilie anul acesta fuseseră colectați „aproximativ 40 mc de deșeuri textile, care au fost transportați către instalațiile de sortare/tratare, în scopul reciclării/valorificării/eliminării finale, după caz”.
Sunt încă multe necunoscute în ecuația colectării fracției textile, de la infrastructură la educarea populației, spune pentru Panorama, Mariana Stan, directoarea biroul din România al ONG-ului Fashion Revolution, care militează pentru o industrie a modei responsabilă și sustenabilă. Autoritățile au informat puțin spre deloc asupra noilor reguli, așa că activiștii ajută la conștientizarea responsabilităților pe care le avem.
Suntem codașii Uniunii Europene la reciclare.
„Responsabilitatea în industria textilă nu aparține doar brandurilor sau producătorilor. Fiecare actor implicat – de la consumator la retailer, de la designer la autorități – trebuie să aibă un rol clar și să fie tras la răspundere când lucrurile nu funcționează în mod responsabil și cu impact maxim asupra mediului”, subliniază Mariana Stan.
La rândul lor, companiile își vor asuma mai multă responsabilitate când va fi implementat Pașaportul Digital pentru haine. „Producătorii vor fi nevoiți să ofere transparență completă în ceea ce privește lanțul de aprovizionare: de la proveniența materialelor și procesul de fabricație, până la distribuție, reciclare și respectarea drepturilor angajaților”, detaliază reprezentanta Fashion Revolution.
Comerțul online ne-a adus pe ecranele telefoanelor un soi de modă pe steroizi. Nu mai există doar colecțiile sacre de primăvară-vară și toamnă-iarnă. Oferta de haine din magazine se schimbă de câteva zeci de ori pe an. Clipuri cu influenceri care probează diverse ținute ne inundă conturile de pe rețelele sociale, odată ce algoritmul a detectat și cea mai mică interacțiune cu un astfel de conținut.
Moda ultrarapidă la preț de dumping ne face să ne simțim mai puțin vinovați când hainele se deteriorează rapid. Adesea nu respectăm indicațiile de pe etichetă sau pur și simplu nu ne mai plac. Le aruncăm direct la coș, alături de resturile alimentare, ori le facem cârpe, ca apoi să le aruncăm tot la gunoi menajer.
Cum să ai grijă de haine:
- Spală mai rar, la temperaturi scăzute, pentru a proteja țesăturile și a economisi resurse. Hainele ușor murdare pot fi spălate la 15–20°C cu detergenți speciali.
- Îngrijește hainele între purtări, pentru a reduce nevoia de spălare. Agăță-le pe umerașe în afara dulapului, ca să se aerisească.
- Repararea și personalizarea hainelor le prelungește durata de utilizare și oferă o alternativă la cumpărăturile excesive.
- Organizează-ți garderoba, pentru a valorifica mai bine hainele și a reduce cumpărăturile inutile. Sortarea și depozitarea corectă contribuie la menținerea lor în stare bună. Multe ONG-uri au sfaturi detaliate despre asta.
În loc să arunci hainele și încălțămintea poți să:
- le donezi;
- să le vinzi sau să faci schimb la yard-sales;
- să vinzi sau să cumperi de pe platforme de comerț online second hand, precum Vinted sau din magazinele second-hand;
- să utilizezi serviciile oferite de atelierele de croitorie și retuș.
Soluții made in RO
Poluarea cu textile nu se rezumă doar la modă. Perdelele, prosoapele și cearșafurile intră în aceeași categorie. Procesul de fabricație duce la cantități mari de materiale reziduale care nu pot fi refolosite, așa că sunt aruncate.
„Atelierul de Pânză”, proiect lansat în 2009 de ONG-ul de mediu Viitor Plus, oferă o a doua viață țesăturilor sortite gropilor de gunoi. Prin gama Puzzletex, materialele intră în componența unor accesorii viu colorate, unice și practice – sacoșe de cumpărături, huse pentru laptop sau tabletă, penare, ghiozdane și jucării, printre altele.
Sună bine, dar provocările sunt pe măsură, explică coordonatoarea Simona Geacă. La început, „a fost greu să obținem materialele din faza de preproducție. Mulți nu erau interesați de ce se întâmplă cu ele, dacă se reciclează sau ajung la groapa de gunoi”.
După ce fabricile de textile au înțeles că țesăturile nu pot fi aruncate oriunde, a apărut a doua mare provocare. „Procesul de a redirecționa (materialele, n.red.) era dificil. Implica niște acte, niște formalități. Oamenii nu aveau timp să se ocupe de acest proces extra. Nici legislația nu era foarte clară în privința felului în care preiei resturile”, adăugă Simona Geacă.
Pentru că în natură nimic nu se pierde, totul se transformă, la „Atelierul de Pânză” bucățile de materiale care nu se potrivesc în designul unor produse noi trec printr-un echipament industrial care le toacă și le transformă în umplutură pentru perne sau alte obiecte decorative.
Dar misiunea Atelierului, care a pornit inițial cu o ofertă de sacoșe din bumbac 100%, trece dincolo de economia circulară și protecția mediului. Include și o componentă socială. Jumătate dintre angajați sunt persoane cu dizabilități, ceea ce îi oferă statut de unitate protejată autorizată, iar clienților săi beneficii fiscale.
Are și o latură educațională. Organizează periodic workshop-uri despre îngrijirea și repararea hainelor sau cum să dai o viață nouă textilelor care prisosesc.
Ne protejăm mediul, dar și buzunarul
Protejarea mediului de poluarea provocată de industria modei pornește de la o reevaluare a propriului comportament de consum.
„Dacă un produs nu s-ar vinde, n-ar mai ajunge pe raft. Așadar, brandurile răspund cererii. Iar cererea suntem noi”, spune Mariana Stan.
Cum și de ce alegem anumite haine, din ce materiale, unde au fost fabricate, cât de riguros aplicăm instrucțiunile de îngrijire, dacă suntem dispuși să le reparăm când se deteriorează – sunt doar câteva dintre întrebările pe care ar trebui să ni le punem când ne cumpărăm ceva de îmbrăcat sau încălțat.
Cumpărăturile făcute responsabil, nu sub impulsul tendințelor sau al reducerilor, se vor dovedi, în timp, și un bun mijloc de a face economii. Mai puține haine, mai scumpe și de mai bună calitate vor fi rezistente la uzura fizică și morală a modei de-a lungul anilor. „Există conceptul de garderobă-capsulă. Cumpărăm produse calitative și le aranjăm în diverse combinații astfel încât nu ajungi să porți aceeași ținută de trei ori pe săptămână”, sfătuiește Simona Geacă.
Așadar, până să se mobilizeze autoritățile pentru a populariza conceptul de fracție textilă, până să-și asume marile companii un rol mai influent în combaterea poluării, până să fie reglementate mai strict platformele de fast-fashion, soluția pentru un mediu mai curat rămâne la noi. No pressure!
IMPORTANT. Nu facem presă doar de dragul de a o face. Vrem ca orice publicăm să-ți fie de folos. Pentru asta, ajută-ne să înțelegem mai bine de ce ai nevoie.
Am făcut un chestionar cu câteva întrebări și e foarte important pentru noi să îți rupi cinci minute pentru a-l completa. Răspunsurile ne vor ajuta să ne dăm seama cum trebuie să arate planurile noastre de viitor pentru a fi mai buni, mai interesanți și la înălțimea așteptărilor tale: https://bit.ly/3FcjIGD
Articol editat de Ioana Moldoveanu
