Cum ne-au păcălit corporațiile că putem fi multitasking și de ce singura cale sănătoasă e cu totul alta
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
„Atenție la detalii, multitasking și bune abilități de organizare”.
„Căutăm o persoană capabilă de multitasking”.
Astfel de fraze se întâlnesc adesea în anunțurile de angajare, aproape indiferent de jobul în discuție. Multitasking-ul este considerat, în special în zona corporatistă, un atu care poate face diferența între o ofertă de muncă și o respingere. Practic, precum computerul, în legătură cu care a și apărut de altfel termenul, și omul trebuie să fie capabil să lucreze la mai multe sarcini deodată.
Totuși, specialiștii – de la psihologi la neurologi – atrag atenția că multitasking-ul nu e ceva la care ar trebui să aspirăm, ba dimpotrivă, ar trebui să învățăm să-l evităm. Motivul este unul simplu: pur și simplu, creierele noastre nu sunt făcute pentru multitasking. Mai specific, sunt făcute pentru cel mult două, deși și aici sunt niște condiții. Asta ne arată un studiu din 2010, coordonat de doi neurocercetători de la agenția de cecetare biomedcală INSERM, din Paris.
Ce face creierul când primește mai multe lucruri de făcut
Atunci când avem de făcut ceva, totul pornește de la cortexul prefrontal, el se ocupă de managementul sarcinilor. În partea anterioară a cortexului prefrontal se formează intenția sau scopul pe care ni-l setăm, cum ar fi, de exemplu, să ne luăm telefonul în mână. Partea posterioară a acestuia transmite către restul creierului, ca apoi să fie trimis semnalul electric pentru ca mâna ta să se întindă și să ia telefonul.
Cu ajutorul RMN-ului, cei doi cercetători parizieni au monitorizat 16 femei și 16 bărbați, cu vârste cuprinse între 19 și 32 de ani, care trebuiau să potrivească litere succesive, iar apoi, să potrivească litere mici și mari. Pentru a avea un stimulent, când reușeau, erau recompensați cu o sumă de bani.
Odată cu trecerea la două sarcini de îndeplinit, creierul a început să facă diviziunea muncii: emisfera stângă a preluat o sarcină, iar cea dreaptă, pe cealaltă. Astfel, fiecare parte a creierului funcționa independent.
În momentul în care cercetătorii au introdus unui grup și o a treia sarcină, care ținea și de potrivit culori ale literelor, acești voluntari au început să uite constant una dintre cele trei sarcini, făcând, totodată, și de trei ori mai multe greșeli.
Există însă și niște excepții când creierul poate duce mai mult. Condiția e ca sarcinile să fie mai banale. Asta pentru că unele activități angrenează alte zone ale creierului și atunci e fezabil să faci mai multe lucruri deodată. De exemplu, așa cum ai văzut probabil în practică, poți mânca liniștit în timp ce faci alte lucruri – ex.: te uiți la televizor -, pentru că „abilitățile motrice implicate în mâncat nu se suprapun prea mult cu cele legate de interpretarea de semne vizuale, controlul limbajului sau realizarea de procese mai complexe”, după cum explică un neurocercetător de la Duke University, din Carolina de Nord.
Costul multitasking-ului
De altfel, tindem să supraestimăm abilitatea noastră de a face multitasking. Cercetătorii unui studiu din 2019, intitulat sugestiv „Multicosts of multitasking”, considerau și că termenul în sine nu este unul potrivit, pentru că facem mai degrabă switch-tasking: „Ne e greu să facem multitasking din cauza felului în care funcționează elementele constitutive de atenție și control executiv. De aceea, când încercăm să facem multitasking, schimbăm de obicei între task-uri. Creierul uman a evoluat pentru a realiza o singură sarcină”.
Pentru că social ne-am învățat totuși să persistăm în această încercare, care, biologic, nu ne vine natural, costurile nu întârzie să apară, căci punem presiune pe sistemele neurocognitive care ne ajută în menținerea atenției.
Ce înseamnă asta mai exact? Destul de multe. Devenim mai lenți și avem o mai mică acuratețe când facem mai mult de un lucru. De asemenea, intervine și o oboseală cognitivă, chiar dacă facem lucruri care ne plac. Iar de aici, decurge încă o consecință nefastă: memoria noastră, capacitatea de a reține informații, este și ea afectată, conform unui articol pe temă, din The New York Times, din această primăvară. Consecințele se pot întinde însă și la un nivel mult mai vizibil, precum creșterea tensiunii arteriale.
Și chiar dacă ni se pare că ne întrerupem doar un moment, atunci când deschidem un mesaj sau e-mail, costul de trecere de la o activitate cognitivă la alta se adună, scrie și Celeste Headlee, în bestseller-ul „Do Nothing. How to Break Away from Overworking, Overdoing, and Underliving”. Odată ce ne întrerupem concentrarea și ne mutăm antenția la altceva, ne ia, în medie, 23 de minute să revenim la o stare de concentrare deplină, spune Headlee, care citează numeroase studii despre prețul pe care creierele și agenda noastră îl plătesc pentru multitasking.
Monotasking-ul ne aduce concentrarea și productivitatea mult visate
Renunțarea la multitasking ne duce către monotasking, ceva ce obișnuia să fie natural pentru noi, dar pe care l-am pierdut pe parcurs, odată ce-am tot înaintat în secolul vitezei. Căci nu doar tehnologia a început să galopeze, ci cam orice aspect al vieților noastre. Hari dă exemplu în volumul său că, din anii 1950 până în 1970, oamenii mergeau deja cu 10% mai rapid.
Monotasking-ul vine ca o frână la această viteză, care ne face însă creierele să ia avânt, pentru că ne protejează memoria și ne reduce apetența pentru distrageri, iar sarcinile le facem în mod mai eficient. Monotasking-ul înseamnă, de fapt, un bun management al timpului și lucrul pe o singură sarcină pe perioade scurte, dar în care concentrarea ta e doar acolo.
Doar așa vei avea așa-numitul flow, „o stare de concentrare înaltă și imersiune în activități precum arta, joaca și munca”, în definiția psihologului maghiar Mihaly Csikszentmihalyi.
Mihaly considera, după cum reia Har în volumul său, că distragerile și multitasking-ul ucid pur și simplu flow-ul, la care nu poate să ajungă nimeni dacă face mai mult de un lucru într-o fereastră de timp. Asta pentru că flow-ul necesită toată forța creierului.
Acesta recomandă să începi să faci monotasking în calupuri de câte 10 minute, care să fie alternate de pauze de distrageri de câte un minut. Recomandarea asta se bazează pe neuroplasticitatea creierului, adică capacitatea lui de a-și reorganiza și modifica structura și funcțiile în funcție de experiențe, învățare și alți factori externi. Cu alte cuvinte, cu cât repeți monotasking-ul, cu atât conexiunile neuronale se formează mai puternic.
Poți începe să faci monotasking făcând click-urile care contează, cum ar fi să deschizi doar câte un tab în browser. Mai poți avea și alte gesturi simple: scrie-ți o listă de sarcini scurte, pe care să o ții la vedere și programează-ți pauzele de distragere.
Cât despre situația la locul de muncă, în mod evident, practicarea monotaskingului devine mai dificilă. Ce poți însă să faci este să elimini distragerile care nu te afectează: verificarea mailurilor și a mesajelor de pe telefon. Dacă îți stabilești să faci asta în pauzele de distragere, atunci vei ajunge ușor la o oră-două de monotasking pe zi, ceea ce nu e puțin. Plus că, nu uita: vine natural, spre deosebire de multitasking.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
